Tag Archives: parc

Grădina Botanică Macea și intrarea misterioasă

După plimbarea în Parcul Dendrologic Bazoș am aflat că mai există o grădină botanică relativ în zonă, la Macea, județul Arad. Am citit ceva și despre un castel care ar fi pe-acolo, deci cu prima ocazie ne-am făcut drum s-o vizităm.

Localitatea Macea se află aproape de graniță, lângă vama Curtici, la vreo 20 de km de Arad. După un drum cu mașina pe șoseaua pustie, am ajuns în fața a aceea ce GPS-ul ne spunea că e Grădina Botanică Macea. Toate bune și frumoase, doar că pe poartă scria „Accesul interzis”, cu excepția angajaților (grădina aparține de Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad).

Hmm… oare am văzut eu greșit că se poate vizita? O fi permis doar accesul celor de la Universitate? Și totuși, lângă intrare e un panou cu Castelul și Grădina Macea, nu prea ar avea sens, dacă nu e permis accesul în interior…

Am dat o tură prin centru satului, iar apoi am zis să verificăm și o altă latură a grădinii. Și iat-o! Intrarea în Grădina Botanică “Pavel Covaci” din Macea, în toată splendoarea sa.

Continue reading

Cu picioarele goale în Parcul Dendrologic Simeria

Ce poate fi mai plăcut într-o zi de sâmbătă decât o plimbare în natură?

O plimbare în natură în picioarele goale 🙂

Aveam pe listă încă de anul trecut Parcul Dendrologic Simeria (sau Arboretum Simeria), aflat în apropiere de Deva, așa că într-un weekend am profitat de vremea bună pentru o ieșire în aer liber.

Parcul Simeria are o suprafață de 70 ha, iar zonele amenajate alternează cu cele sălbatice. Am plătit biletul de intrare (costă 4 lei pentru adulți) și ne-am aventurat în marea de verdeață din fața noastră.

Prima oprire a fost în fața vechii clădiri ICAS (Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice), care nu știu dacă e funcțională, însă este înconjurată de ghivece de plante, care îi dau un aspect boem. Așa mi s-a părut mie.

Mi-au plăcut mult cele două mici sculpturi sub formă de anghinare, de la scările de vizavi. Mă rog, în realitate s-ar putea să fie conuri de brad, dar eu m-am gândit la ele ca anghinare cu dorul de Italia în suflet.

Continue reading

1 Decembrie 2018: semimaraton, sarmale și apă de cocos

E deja al patrulea an în care petrec 1 Decembrie în alergare. Mai exact, la Maratonul cu același nume din parcul IOR, acum și mai festiv datorită Centenarului Marii Uniri.

Când m-am înscris la cursa asta, iarna părea departe. Am ales oricum proba de semimaraton, ca încheiere lejeră a sezonului competițional. Inițial mă bătea gândul să trag tare, că poate PB, dar când am văzut zăpada și temperaturile anunțate mi-am zis că mai bine las ambițiile pentru la anu’. Plus că traseul cu scări nu e neapărat cel mai bun cadru pentru așa ceva.

semimaraton la maratonul 1 decembrie 2018

Straturi, straturi

Site-urile meteo amenințau cu temperaturi până la -11 grade, deci mi-am pregătit multe haine. Trei straturi + geacă în partea de sus și 2 perechi de pantaloni, plus căciulă, mănuși, jambiere, buff.

Când m-am trezit dimineață și am văzut lumina prietenoasă, mi-a mai venit inima la loc. Afară nu mi s-a părut așa frig cum mă așteptam, soarele îmblânzise gerul.  Continue reading

11 km de 1 Decembrie 2017

Pentru mine, om care iubește alergările pe distanțe lungi, o cursă de 10 km și un pic nu reprezintă o sursă prea mare de satisfacție. Mai ales că viteza nu e punctul meu forte. Totuși, pentru că în ultimele săptămâni un genunchi mi-a cerut insistent pauză, am fost prudentă și am renunțat la proba de 42 km de la Maratonul 1 Decembrie. N-am rămas pe bară, ci mi-am găsit loc la cursa de 11 km.

Maratonul de 1 Decembrie a devenit o tradiție – e deja al treilea an consecutiv în care particip, pentru că îmi place atmosfera de sărbătoare din IOR, parcul atât de cunoscut și drag mie. 

11 km 1 decembrie 2017 IOR

Foto: Radu Cristi

Startul la 11 km a fost tocmai la 11:15, dintr-un loc mai departe de scenă, pe care l-am dibuit luându-mă după ceilalți participanți. Traseul a însemnat 3 ture de lac, cu ceva ocoliri ca să dea la număr, dar în sens invers față de cum alerg de obicei. O binevenită variație. Organizatorii au fost inspirați cu traseul (traseele, mai bine zis), la fel și cu separarea orelor de start, ca să nu fie mare înghesuială pe aleile parcului.  Continue reading

Relaxarea e la ea acasă în Timișoara

Dacă ar fi să rezum mica vacanță petrecută la Timișoara, aș zice că a fost tihnită. Chiar și cursa de 12 ore am simțit-o relaxată, fără vreo presiune, doar cu bucuria și curiozitatea noutății. În ciuda norilor amenințători care și-au făcut de lucru pe cer în mai toate zilele petrecute acolo, îmi amintesc întreaga experiență ca pe una senină. A fost ca un balsam anti-agitație.

Plimbarea pe străzile din Timișoara a fost mai mult vizuală, nu m-am interesat de istoria clădirilor atât de frumoase și de poveștile locului. Poate recuperez la altă vizită, cine știe? Acum doar mi-am clătit privirea și am oferit picioarelor o promenadă de voie.

Continue reading

Zăpada e marea mea

Un parc doar pentru mine. Ninsoare și zăpadă pufoasă, de basm. Frig revigorant. Ăsta a fost cadoul primit de ziua mea, în avans cu o zi, de la iarnă.

Încă mai dormeam când a sunat alarma la 6:45, vineri dimineață. Dacă vara sunt matinală, iarna mi-e greu să mă mobilizez înainte de 7. O fi de la frig, de la întuneric, nu știu. Cert e că sunt mai leneșă în lunile astea. Ei bine, situația s-a schimbat la 180 de grade când am dat jaluzelele deoparte și am văzut frumusețe de zăpadă deja depusă într-un strat consistent. Fulgii parcă valsau prin aer, suflați de vânt. Am căscat ochii mari și am țopăit veselă spre dulap să-mi pregătesc hainele, apoi la bucătărie să mănânc cât mai repede, nu cumva să pierd ocazia de a face prima cărare prin zăpadă. N-am fost chiar prima, dar pe-aproape.

alergare pe zapada IOR ianuarie

Mi-am încălțat pantofii de trail, apoi am zburat jos pe scări, echipată cu multe straturi, plus un buff călduros și colorat. Yuhuu, hai că nu e chiar așa frig! Când am ieșit din spatele blocului, fulgii de nea și vântul au renunțat la vals și au băgat un break dance, de era să mă ia pe sus. Mi-am făcut loc printre zăpada în valuri, cu un zâmbet un pic șifonat de perdeaua de fulgi care-mi venea în față.

Să mai zic că beculețele de Crăciun erau încă aprinse la intrarea în IOR? Ce mi-aș fi putut dori mai mult?  Continue reading

Paradisul în stil italian – Grădina Giusti din Verona

O bibliotecă? Un magazin cu dulciuri? Un tărâm al plăcerilor infinite? Nu ştiu cum vă imaginaţi voi paradisul, dar pentru mine se aseamănă mult cu o grădină în stil italian. Iar ultimul astfel de paradis descoperit a fost Giardino Giusti din Verona, unde am uitat de timp şi de alte detalii, uimită de atâta frumuseţe.

giardino giusti

Grădina Giusti este un adevărat parc de 5 stele, îngrijit şi elegant, cu o alură regală. Biletul de acces costă 7 euro, dar merită! Iniţial am ezitat dacă să plătesc suma asta ca să văd doar o grădină, dar mă bucur că am luat decizia să intru, pentru că atmosfera este superbă.

Parcul a fost creat la finalul anilor 1400, iar structura actuală a fost realizată de către Agostino Giusti, cavaler al Republicii Veneţiene, în anul 1570, pentru palatul Giusti. Continue reading

Cuib de linişte şi verdeaţă: Parcul Luigi Cazzavillan din Bucureşti

Pe străzile pline de pace din apropiere de Cişmigiu, ascuns după case vechi şi cam dărăpănate, am descoperit un adevărat ostrov de vegetaţie: parcul Luigi Cazzavillan.

 statuie-in-parcul-luigi-cazzavillanPrivit de sus, pe Google Maps, micul parc are forma unui pătrat aproape perfect, închis între străzile Luigi Cazzavillan, Transilvaniei, Temişana şi intrarea Temişana. Spaţiul este dominat de simetrie: în mijlocul a două alei concentrice, una mai mare şi una mai mică, se află bustul lui Cazzavillan, iar prin centrul parcului mai trec alte două alei dintr-un colţ în altul, formând un X.

Este un parc curat şi foarte bine îngrijit, ce emană o senzaţie plăcută de intimitate. Pe lângă geometria liniştitoare, ce are atât de special acest loc sunt copacii şi tufele bogate care formează adevăraţi pereţi de-a lungul aleilor. Porţile de acces sunt străjuite de câte doi arbori înalţi, ca două coloane gemene, iar încă de la intrare privirea îţi este călăuzită direct spre statuie.

Continue reading

8 idei de relaxare pentru weekend

Cu gândul la experienţele pe care le-am încercat în acest început de an, am zis să împărtăşesc câteva dintre ele cu voi, poate vă inspiră pentru weekend sau pentru orice altă zi în care aveţi nevoie de un pic de detaşare 🙂

Pregăteşte un platou cu brânzeturi, numai bun de împărţit cu cei dragi. Cumpără 4-5 sortimente de brânzeturi mai speciale, cu şi fără mucegaiuri (Roquefort, Comte, Camembert, Brie, Cantal, Reblochon etc.), şi serveşte-le alături de struguri, fructe uscate, dulceaţă sau alte bunătăţi. Plus un pahar cu vin.

 platou-branzeturi-la-van-gogh-bucuresti

Petrece o după-amiază de lectură într-o librărie. Eu aş propune Cărtureşti Verona, care are destule spaţii de citit unde te poţi face confortabil. Am petrecut aici ore bune în vacanţa de Crăciun şi am reuşit să citesc o carte în două tranşe. Când ţi se face poftă de ceva bun, micuţa ceainărie e la dispoziţia ta. Continue reading

Surprizele din parcul Palatului Nymphenburg

Pe lista mea cu locuri de văzut în Munchen se afla şi Palatul Nymphenburg, pe care îl zărisem pe fugă din autobuzul turistic, la vizita precedentă. Mi-a plăcut în special locul unde este amplasat: deşi se află în oraş, spaţiul verde generos care-l înconjoară dă senzaţia de maiestuozitate, ca şi cum e nevoie să te pregăteşti îndelung pentru a-i trece pragul.

 palatul nymphenburg munchen

Pentru că nu am avut prea mult timp la dispoziţie şi îmi doream să mă bucur fără grabă de vastul domeniu, am ales să nu vizitez palatul propriu-zis, ci doar parcul imens şi cele patru pavilioane, despre care auzisem că merită văzute. Biletul a costat 4,5 euro, plata pentru intrarea la pavilioane, căci accesul în parc este liber.

Aşadar, dimineaţa mea de luni a început cu o plimbare alene pe aleile scăldate de frunze, în compania veveriţelor şi a alergătorilor matinali. Continue reading