Tag Archives: viaţă

Viaţa nu e dreaptă

Viaţa are sinuozităţi şi curbe în ac de păr unde te-aştepţi mai puţin. Orice, numai dreaptă nu e. Te poartă pe drumuri şerpuitoare, la înălţimi de te apucă ameţeala, apoi te coboară cu viteză, ca într-un roller coaster capricios.

Îţi pompează adrenalină prin vene, uneori te aduce aproape de marginea prăpastiei, însă reuşeşti să revii la calea ta. Mai conştient de valoarea ei, înveţi să o apreciezi aşa cum e, chiar şi nedreaptă. O îmblânzeşti cu momente şi experienţe de neuitat, pe care le păstrezi ascunse în suflet.

drum-in-tulcea

Viaţa nu e o autostradă sau o şosea monotonă pe care mergi ţinând volanul pur şi simplu, aproape aţipind. Nu e un drum drept şi nici măcar unul lin. Are gropi, porţiuni închise ori în lucru. Însă asta nu te va opri, nu-i aşa? Continue reading

Munceşti pentru a trăi sau trăieşti pentru a munci?

Când ai luat ultima dată prânzul la serviciu într-o atmosferă destinsă, fără să-ţi verifici telefonul din 5 în 5 minute sau fără să priveşti cu îngrijorare vraful de dosare de pe birou? Dacă trăieşti de pe un weekend pe altul, iar în timpul săptămânii pui „stop” la viaţă, poate că priorităţile tale merită reevaluate.

Când faci ceea ce-ţi place, munca reprezintă o sursă enormă de satisfacţie. Totuşi, jocul dintre viaţa profesională şi viaţa privată poate scăpa uşor de sub control, mai ales când competitivitatea şi ambiţia dictează regulile fără să ţină cont de suflet.

pereti-colorati-la-ciclop

Pentru mine, munca nu este egală cu viaţa. Munca reprezintă un instrument care îţi dă ocazia să experimentezi viaţa aşa cum simţi, cum îţi doreşti. E doar un mijloc pe care îl ai la dispoziţie ca să-ţi pui în valoare potenţialul şi să-ţi aduci astfel contribuţia pozitivă la societate. Şi nu ar trebui să ajungă un substitut pentru viaţă, un medicament cu care îţi anesteziezi simţurile ca să uiţi de golul din tine, de lipsa de viaţă. Continue reading

Despre moarte… şi viaţă

“Nu mi-e frică de moarte, dar nu există nici măcar o singură zi din viaţa mea în care să nu mă întreb: cum ar fi dacă mâine nu aş mai fi? Şi atunci nu-mi mai rămâne decât să trăiesc. Să trăiesc, să iubesc şi să visez. Pricepi? Şi oricât de grea ar fi ziua respectivă, sau rea, sau deprimantă, este de-ajuns să-mi pun întrebarea asta şi găsesc imediat răspunsul.

Ce altceva îţi mai rămâne de făcut când te îndrepţi cu fiecare zi mai mult către bătrâneţe, către moarte, decât să trăieşti?! Să trăieşti cu toţi porii, din toate venele tale, să permiţi timpului să-şi sape lucrătura implacabilă pe pielea ta, dar să trăieşti, nene, să trăieşti ca şi cum nimic nu e tragic în viaţa ta, chiar dacă e, fiindcă este timp pentru toate, numai să asişti la înmormântarea ta nu vei putea niciodată. Decât dacă zilnic mori încet în tine, lăsând să treacă întâmplările fără să le înţelegi rostul.”

Strugurii s-au copt în lipsa ei – Zully Mustafa

lisabona-noaptea