Category Archives: Sufleţel

Schitul Dărvari – un loc liniştit în Bucureştiul agitat

De Schitul Dărvari am auzit acum ceva vreme, când mi-a fost recomandat pe blog cu multă căldură. Am fost uşor mirată de ideea de „schit” în mijlocul Bucureştiului, însă l-am notat, am căutat adresa şi când am prins vreme bună am plecat în descoperirea lui, pe străduţele de poveste de lângă Grădina Icoanei.

Am ajuns la Schitul Dărvari într-o zi plăcută şi răcoroasă, cu soare strălucind.

Intrând pe poarta schitului, agitaţia Bucureştiului rămâne undeva departe, în altă dimensiune, iar liniştea îşi face loc curajoasă spre suflet.

E unul dintre cele mai îngrijite locuri din câte am văzut, chiar cochet aş putea spune, cu flori şi multă verdeaţă, în mijlocul cărora veghează o biserică albă şi curată, pictată cu câteva potrete de sfinţi. Atmosfera blândă mă duce cu gândul la o mănăstire micuţă de munte sau la bisericile pitoreşti din nordul Moldovei. Cu siguranţă că dacă cineva ar fi adus legat la ochi aici, fără să ştie locul, nici prin gând nu i-ar trece că se află în neliniştita capitală.

Schitul Dărvari e unul dintre locurile din Bucureşti pe care le-aş recomanda unui străin. Nu este atât de promovat precum ar merita, dar poate chiar această lipsă de „celebritate” îl face atât de special.

Imaginile vorbesc de la sine. Dacă nu v-au convins nici ele, mergeţi şi vizitaţi-l 🙂

bucuresti-schitul-darvari Continue reading

Bucurii de toamnă (şi nu numai)

  • merele. Sigur, le pot mânca în orice anotimp, însă cele de toamna sunt adevăratele mere, cu gust parfumat, dulceag. Plus pere zemoase, prune şi struguri;
  • sunetul frunzelor crocante sub ghetuţele mele;
  • sesiunile de creat accesorii din fetru pentru brad, cu muzică de relaxare pe fundal sau Poirot la tv (abia aştept sărbătorile de iarnă!);

accesorii-handmade-din-fetru-pentru-brad

  • vremea perfectă pentru alergat. Nu mai trebuie să mă trezesc cu noaptea-n cap ca să prind un pic de răcoare;
  • soarele devine scump la vedere şi cu atât mai preţios;
  • senzaţia placută pe care o am după ce am terminat de spălat vasele şi totul e curat; Continue reading

Aici se dă “Bună ziua!” şi se spune “Mulţumesc!”

Am văzut imaginea asta în vitrina unui magazin din Sibiu şi mi-a plăcut ideea de a reaminti oamenilor cât de mult înseamnă aceste cuvinte, rostite din toată inima.buna ziua multumesc sibiu

Eu cred că dacă am fi mai atenţi atunci când folosim aceste banale expresii am avea parte de nişte surprize plăcute. Să privim în ochi şi să dăruim un zâmbet atunci când salutăm şi când mulţumim nu e mare lucru, însă rezultatele pot fi impresionante.

Aud foarte des oameni care se plâng că peste tot în jur sunt numai feţe triste, că lumea e neatentă şi rece. Aşteptăm mereu de la ceilalţi să ne zâmbească şi să fie amabili.

Vrem ca vânzătoarea de la mall să ne întâmpine cu o tonă de bună-dispoziţie, şoferul de taxi să ne spună un banc bun, iar străinul acela să ne ţină uşa politicos când intrăm într-un magazin. Când nu se întâmplă asta, înseamnă că nu merită să fie trataţi cu niciun pic de simpatie şi parcă ne luăm la intrecere cu ei în a fi mai nepoliticoşi. Să fie asta soluţia?

Continue reading

Vacanţa de toamnă

Toamna este pentru mine un anotimp tare dulce, cu mere, dovleci, frunze crunchy, plimbări mângâiate de vânt, nuanţe de roşu-arămiu, galben şi cafeniu.

Prefer să-mi iau vacanţă în perioada asta, când cei mai mulţi dintre “oamenii muncii” s-au întors deja din concediu, aducând cu ei nostalgia mării, a potecilor de munte şi a amintirilor din oraşe pitoreşti. De ce să nu recunosc, e plăcut să pleci în vacanţă când lumea se apucă de treabă, fără prea mult chef după leneveala de vară 😀

Deci să curgă visele şi planurile de concediu!

Ce-i drept, parcă deja sunt în vacanţă, pentru că am tot fost răsfăţată cu mici bucurii.

De la Tea am primit mere din grădina ei, micuţe şi bătucite, dar grozave la gust. Le-am făcut coapte, cu nucă şi scorţişoară, iar bucătaria mea s-a umplut de miros dulce-acrişor, amintindu-mi de prăjitura cu mere a mamei.

mere-coapte-cu-nuca-si-scortisoara

Continue reading

Dor de citit + desert cu iaurt, seminţe şi miere

A trecut ceva vreme de când n-am mai savurat o carte. Nu citit, ci savurat. Mi-era dor să mă las prinsă de vreo poveste stranie, care să mă ţină în priză de la început până la sfârşit. O carte pe care să o citesc cu grijă, de teamă că voi ajunge prea repede la ultima pagină. Cum în ultimele săptămâni doar am recitit cărţi, am fost foarte încântată să petrec o seară liniştită în compania unei lecturi noi. Cred că şi de-asta mi-a plăcut aşa mult, nu mai simţisem de ceva vreme fiorul de plăcere al cititului.

Nu ştiu ce faceţi voi când prindeţi o după-amiază liberă pe neaşteptate, dar pentru mine a fost perfect să stau în vârful patului, cu cartea în braţe, şi să mă scufund total în atmosfera din alte epoci – doar virtual, din fericire. Impresiile despre „Zaira” citite pe un blog m-au făcut curioasă, aşa că am urmat recomandarea şi iată-mă la un rendez-vous leneş cu minunata carte. E cam tristă, însă plăcut scrisă şi nici nu e foarte greu de citit.

carte-si-desert-cu-iaurt

Cartea o puteţi cumpăra de . Continue reading

Noua mea pasiune: accesoriile din fetru

Una dintre dorinţele mele pentru anul acesta a fost să-mi scot din sertar creativitatea şi să o folosesc mai mult, pentru că în ultimii ani am lăsat-o să vegeteze.

După ce am tot fost pe la mici ateliere de handmade, Crăciunul trecut mi-am luat inima în dinţi şi am activat pe cont propru: m-am aprovizionat cu cele necesare şi am încercat să fac eu singură acasă mici cadouri pentru sărbători. Aşa a început să prindă contur pasiunea mea de a lucra manual broşe şi alte accesorii, în special din fetru.

Am ales fetrul pentru că de prima dată când am făcut cunoştintă cu materialul ăsta, la un workshop, mi s-a părut foarte jucăuş şi versatil, tocmai pe gustul meu. Iniţial am căutat inspiraţie pe net, unde am găsit o grămadă de idei wow, apoi treptat-treptat m-am detaşat de modele şi am început să lucrez după capul meu şi în funcţie de inspiraţia de moment. Am căpatat tot mai mult curaj cu foarfeca şi acul de cusut şi mi-am dat seama că mă simt tare bine să stau o după-amiază şi să migălesc tot felul de minuni colorate.

brose-colorate-din-fetru-handmade

Continue reading

Dimineţi de călătorie

Mi-s tare dragi dimineţile de vacanţă, când sunt plecată prin oraşe necunoscute care aşteaptă să fie străbătute la pas şi admirate până în cel mai tainic colţişor. Totuşi, nu-mi place să mă trezesc foarte devreme, chiar dacă sunt nerăbdătoare să descopăr ce are de oferit fiecare stradă din locul în care mă aflu.

Oricât de entuziasmată aş fi, îmi place să am un mic răgaz dimineaţa în care să mă dezmeticesc, să mă trezesc de-a binelea şi să pierd câteva clipe pur şi simplu, fără să fac ceva anume. Doar să stau şi să vagabondez cu mintea prin cine ştie ce loc sau visând la vreo privelişte de poveste pe care îmi imaginez că o voi vedea curând. Cum la mine ritualul cu cosmeticele nu durează prea mult, mă orientez spre alte activităţi.

ceai-sonnentor-poemul-fructelor

Continue reading

Răsfăţuri de iulie

Vedeta sezonului cald, pepenele, m-a încântat teribil. Am nimerit numai pepeni roşii şi dulci, zemoşi, căraţi cu greu până acasă, dar mâncaţi cu poftă înzecită dimineaţa, după alergare – un mod minunat de a-mi începe ziua.

pepene

Continue reading

Alergarea de dimineaţă – energie şi chef de viaţă

Sunt unele zile în care dimineţile se arată mai luminoase şi energice, răsfăţate de soarele puţin somnoros, în care am o poftă incredibilă de a trăi şi a simţi, indiferent de ce va urma.

De când ies la alergat în parc dimineaţa, în mod constant, am senzaţia ca zilele sunt mai consistente şi cremoase, mirosind a libertate încă de la primele ore. Ploaie, parfum de tei, frunze, petale de flori gingaşe, vânt răcoritor, arşiţă – toate m-au însoţit, pe rând, în alergările mele şi mi-au făcut dimineţile mai plăcute.

Timpul în care alerg e al meu şi doar al meu, sunt eu cu gândurile mele, detaşată de restul. E plăcut să respiri aer proaspăt şi să te laşi mângâiat de vânt atunci când zburzi pe aleile unui parc. Aici mă întâlnesc mereu cu motivaţia: mulţi oameni care aleargă, de toate vârstele, fiecare în ritmul lui, poate împingând cărucioare cu copii sau însoţiţi de vreun patruped obosit.

La început mi-a fost mai dificil să mă mobilizez; erau dimineţi în care patul era tentant rău, iar simplul gând de a goni pe aleile parcului cu răsuflarea tăiată mă făcea să mă întorc pe partea cealaltă, într-o dulce moţăială. Însă după ce mi-am intrat în ritm, parcă totul a început să vină de la sine şi aşteptam cu nerăbdare dimineaţa următoare, în care sigur îmi voi depăşi recordul anterior sau voi fi mai concentrată şi mai odihnită. “Pofta vine mâncând”, cum se zice.

Dupa o alergare intensă, simt că o dată cu transpiraţia se duc şi toate grijile şi dezamăgirile. Cad una dupa alta, alungate de un duş răcoritor, şi lasă loc unor gânduri proaspete şi pozitive. Trecând de o astfel de mini-renaştere, parcă şi munca e mai uşor de făcut.

Continue reading

80 de momente de neuitat din vacanţele mele

Pentru mine, fiecare vacanţă a avut o grămadă de clipe superbe, în care mi-aş fi dorit să pun stop timpului şi să respir mai mult secundele acelea preţioase, calde, uimitoare. Unele momente au fost uşoare ca un fulg şi şi-au luat zborul repede, însă sunt şi senzaţii care mi-au rămas în suflet. Sunt doar câteva din multele amintiri de vacanţă, pentru care sunt recunoscătoare şi pe care ştiu că nimeni nu mi le poate lua.

case pe malul lacului como

1.      villa Balbianello, grădina, priveliştea spre mare cu miros de libertate, aerul boem şi pescăruşii delicaţi

2.      cina în tihnă la restaurantul Papà Francesco din Milano, cu o pizza delicioasă

3.      două trenuri pierdute unul după altul din gara Bologna. Pe al treilea nu l-am mai ratat 😀

4.      plimbarea cu bicicleta în Kos, pe malul mării, în sunet de valuri şi raze de soare

5.      gerul de la Viena şi hoinăreala de pe 1 ianuarie (pe acelaşi ger)

6.      drumul Poiana Braşov-Braşov pe jos, la ceas de seară Continue reading