A trecut ceva vreme de când n-am mai savurat o carte. Nu citit, ci savurat. Mi-era dor să mă las prinsă de vreo poveste stranie, care să mă ţină în priză de la început până la sfârşit. O carte pe care să o citesc cu grijă, de teamă că voi ajunge prea repede la ultima pagină. Cum în ultimele săptămâni doar am recitit cărţi, am fost foarte încântată să petrec o seară liniştită în compania unei lecturi noi. Cred că şi de-asta mi-a plăcut aşa mult, nu mai simţisem de ceva vreme fiorul de plăcere al cititului.
Nu ştiu ce faceţi voi când prindeţi o după-amiază liberă pe neaşteptate, dar pentru mine a fost perfect să stau în vârful patului, cu cartea în braţe, şi să mă scufund total în atmosfera din alte epoci – doar virtual, din fericire. Impresiile despre „Zaira” citite pe un blog m-au făcut curioasă, aşa că am urmat recomandarea şi iată-mă la un rendez-vous leneş cu minunata carte. E cam tristă, însă plăcut scrisă şi nici nu e foarte greu de citit.
Cartea o puteţi cumpăra de .
Mă gândesc să-mi fac un wishlist „serios” de cărţi, pentru că de obicei se întâmplă să notez titlurile pe care mi le-aş dori în locuri diferite, şi apoi bineînţeles că uit de ele. Habar n-am cum de nu mi-am pus problema asta până acum 😀
Şi ca totul să fie şi mai frumos, am făcut şi un mic desert la care visam de ceva vreme: un iaurt cu tot felul de bunătăţi. Am avut o miere mai specială, de floarea-soarelui, primită mărturie la nunta unei prietene dragi. E foarte dulce, asemănătoare uneia poliflore.
Chiar dacă nu mi-a ieşit „aranjamentul” aşa cum aş fi vrut, adică straturi bine definite, gustul a fost di-vin!
Am folosit iaurt, fulgi de ovăz, zmeură (de obicei mănânc fructele separat, dar de data asta am făcut o excepţie), miere, mix de seminţe de in, susan, dovleac şi floarea-soarelui, iar deasupra am pudrat scorţişoară din belşug.
Am aşteptat puţin ca fulgii de ovăz să se înmoaie, apoi am mâncat desertul dintr-o răsuflare şi uite-aşa am mai trecut în calendarul amintirilor încă o zi pe cinste!
Curat pe cinste! Si eu astept cu nerabdare sa-mi ajunga niste carti comandate, deja am citit ce-am adus din Ro., acum stau pe uscat si e nasol, sunt nevoita sa scriu poezii si sa-mi petrec ceva timp pe blog in loc :))
Şi eu sunt în continuare în căutare de cărţi noi, dar acum că tot a venit toamna o să mai fie şi ceva târguri, deci probabil o să mai aştept un pic 🙂 Mai am un tenculeţ de lecturi despre alimentaţie şi sănătate, doar că mie mi-e poftă de beletristică :))
multumesc pentru mentionare:) in schimb, pozele alea mi-au facut o pofta nebuna si la ora asta savurez un frappe. n-am ingrediente in casa sa sa fac acel desert, iar frappeul parea cel mai apropiat (ca aspect) de ceea ce-am vazut….
Şi eu mulţumesc pentru recomandare!
Hihi, interesant înlocuitor. Ţi-au ieşit straturile diferenţiate? 🙂
Pacat ca mierea (daca este cea din fotografie) nu este naturala. Mierea de floarea soarelui naturala nu arata asa.
Am avut şi eu dubii că este naturală, pentru că mă aşteptam să fie mai consistentă, mai grea. Însă am încercat acele teste „de casă” şi se pare că nu e contrafăcută. Cel puţin pe hârtie nu lasă pată, curge uniform din linguriţă şi nu s-a împrăştiat în apă. Nu ştiu cât de relevante sunt aceste teste, oricum, cred că singura modalitate de a afla compoziţia cu certitudine este testarea de laborator.
Mierea de floarea soarelui naturala se zahariseste foarte repede si nu este transparenta. Mierea din imagine seamana mai de graba cu mierea de salcam.
Am înţeles 🙂 Posibil să fie aşa, oricum, a mers foarte bine cu desertul. Mi s-a părut mai dulce decât alte feluri de miere pe care le-am mâncat până acum.