Mi-s tare dragi dimineţile de vacanţă, când sunt plecată prin oraşe necunoscute care aşteaptă să fie străbătute la pas şi admirate până în cel mai tainic colţişor. Totuşi, nu-mi place să mă trezesc foarte devreme, chiar dacă sunt nerăbdătoare să descopăr ce are de oferit fiecare stradă din locul în care mă aflu.
Oricât de entuziasmată aş fi, îmi place să am un mic răgaz dimineaţa în care să mă dezmeticesc, să mă trezesc de-a binelea şi să pierd câteva clipe pur şi simplu, fără să fac ceva anume. Doar să stau şi să vagabondez cu mintea prin cine ştie ce loc sau visând la vreo privelişte de poveste pe care îmi imaginez că o voi vedea curând. Cum la mine ritualul cu cosmeticele nu durează prea mult, mă orientez spre alte activităţi.
Din portfard nu-mi lipsesc niciodată câteva pliculeţe de ceai 😀 – sunt delicioase şi foarte practice. Acum mi-au prins tare bine pentru că am avut la dispoziţie în camera de hotel şi un ceainic fierbător, aşa că am putut să-mi încep zilele de vacanţă cu un ceai cald şi bun. Mai mult decât atât, am avut o fereastră „ideală”: mare, luminoasă, cu un pervaz perfect pentru stat în tihnă, pe o pernă moale, cu o carte şi un ceai, poate cu zgomotul ploii aproape, mângâind în acelaşi timp vreun motan alintat… Însă pisici n-am văzut, din carte am citit doar un pic, în avion, ploaia a venit mai pe seară, aşa că pentru dimineaţă m-am mulţumit cu ceaiul, perna şi un ceva raze de soare, bonus.
A ieşit un ceai tare bun, cu parfum de fructe şi un gust uşor mentolat, care se simte foarte discret. Ceaiul are o denumire tare frumoasă – „Poemul fructelor”, de la Sonnentor – şi conţine mere, zmeură, cocăze negre, hibiscus, lemongrass. E răcoritor şi energizant, chiar şi aşa cald – nu am mai avut răbdare să-l las să se răcească. Mă uit pe fereastră în timp ce-l savurez şi nu mă pot abţine să nu observ oamenii care trec şi să-mi imaginez poveşti despre viaţa lor: Sunt turişti sau localnici? Se duc la muncă sau doar la plimbare? Unde lucrează? Ce părere au despre oraş? Ce pasiuni au? Unde îşi petrec timpul liber?
Această dulce trândăveală nu se prelungeşte prea mult, pentru că vine vremea să o iau din loc. Mă bucur însă de aceste clipe mai ales pentru că sunt total offline, nu mă distrage nimic „tehnologic”, nici laptop, nici internet, sunt doar eu cu ziua de hoinărit în faţă.
in general, daca am micul dejun inclus la cazare , nu sar peste el. altfel, o tai la prima cafenea din cale pentru doza de dimi de cafea. addiction, sry 🙂
apoi o luam la pas pana nu mai putem ori de oboseala ori de foame si cautam unde am putea manca. de multe ori, piata e prietena noastra dar depinde mult de oras.
dimineata imi place sa bantuit ca nu e chiar asa full de turisti 😀
Partea bună când nu ai micul dejun inclus e că poţi varia în fiecare zi locul. Pe de altă parte, e mai comod să te trezeşti şi să ai la nas tot felul de bunătăţi, într-un restaurant al hotelului. Ţin minte că la Roma am nimerit într-un apartament unde se aducea micul dejun în cameră 😀 Nu erau cine ştie ce produse, dar ideea în sine mi s-a părut super! Iar tava era asortată la culoarea camerei :))
In Roma am avut mic dejun la barul asociat apartamentului. cornetto, suc de porto si cappuccino (in italia nu pot bea espresso, e mult prea tare) . era suficient de boost…dar cam atat.
In Londra am avut paine neagra bagheta cu unt, gem, suc de porto si cafea.
in Grecia am platit 4 euro pe mic dejun dar a fost chiar ft satios (seara la 5-6 ni se facea foame in conditiile in care noi la 7 mancam dimi si de la 8-9 eram pe drumuri, doar pe jos)
Eu prefer ca micul dejun sa fie inclus chiar dc e minimal. Pot pleca cu “burta plina” si am cateva ore de plimbari pana sa caut un snack. Altfel, tb sa caut ceva rpd ….pentru energie si cafea. Sau dc am in camera frigider cumpar ceva de la magazin cat sa am de dimi inainte sa plec din camera la bantuit.
Da, italienii de obicei servesc ceva dulce şi rapid la micul dejun.
Eu de obicei mă alimentez cu fructe în cameră, pentru dimineaţa, înainte de masa propriu-zisă, piersici sau mere, de preferat, ca să mă simt ca acasă :))
nu pot manca fructele dimineta. mi se face si mai rau foame. prefer ceva proteina (iaurt , sau ou fiert de ex) daca e pana acolo.
La mine fructele sunt doar un “antreu” pentru micul-dejun, că aşa doar cu fructe clar că nu rezist până la prânz 😀 Însă îmi place să-mi încep dimineţile cu ele, e un fel de tabiet, cred.
Ți-am citit articolul ieri dimineață înainte să plec de la Ineu și m-ai umplut de sentimente bune, o să-ți fur ideea și o să scriu și eu despre diminețile mele de vacanță 🙂
Mă bucur, Bia, chiar sunt curioasă să-ţi citesc dimineţile 🙂
Când sunt ”în deplasare” nu renunț la minim 15 minute de relaxare dimineața. Dacă am balcon și plită/aragaz/filtru/fierbător, cu atât mai bine. În concediul care tocmai a trecut obișnuiam să ne bem amândoi cafelele pe balcon, să ne uităm la oamenii matinali, să facem planuri pentru ziua respectivă. Îmi place să stau pe balcon să meditez, iar dacă lucrul ăsta se întâmplă în timp ce-s în concediu, cu atât mai bine.
Mmm, sună tare bine pentru un început de zi! Dacă e şi o privelişte frumoasă, cred că e cam greu să te urneşti de-acolo :))
Balconul meu e destul de micuţ, nu prea obişnuiesc să petrec mult timp în el. Dar uite că e o idee bună, ar merge organizat un pic pentru clipe de leneveală 🙂
Frumoase sunt dimineţile în călătorii… 🙂 Îmi place să mă trezesc devreme, 4 este, în general, ora mea :D, exerciţii, scris puţin, citit şi apoi plecat … Şi eu de ceva timp am început să mănânc tot fructe dimineaţa, aşa că este simplu cu micul dejun. 🙂
Wow, 4!! Eşti mai mult decât matinală. Aşa te trezeşti şi de obicei? Cred că prinzi o grămadă de răsărituri frumoase 🙂
Yep, aşa e de obicei. Haha, şi răsărituri şi apusuri, dacă aş fi la ocean tot timpul ce bine ar fi! 😀
Mă regăsesc parţial în ceea ce ai scris, în sensul că şi mie îmi place să rezerv, în călătorii, câteva minute dimineaţa doar pentru savurat senzaţii şi gânduri. Cum am şi obiceiul să mă trezesc foarte devreme (în general pe la 5-5.30 dimineaţa) îmi rămâne timp berechet să fac o mică plimbare, să privesc răsăritul şi să urmăresc cum se trezeşte oraşul. Îţi recomand să faci asta, măcar odată, ca o alternativă puţin mai dinamică la ceea ce ai scris tu. Merită!
Îmi imaginez că e tare frumos să te plimbi la ora aia, oraşul e liniştit, soarele răsare… N-am încercat niciodată pentru că mă gândesc că aş fi obosită toată ziua – în liceu mă trezeam la 5 jumate-6 şi era oribil 😀 Însă pentru o zi poate ar merge 🙂
Intr-o prima faza toate diminetile mele de vacanta sunt buimace. Imi ia putin sa imi dau seama exact unde sunt. Apoi se intaleaza o moleseala placuta, combinata cu o anumita nerabdare care nu ma lasa sa stau prea mult in pat. Dar peste micul dejun nu sar niciodata 😀
Cred că una din provocările vacanţelor e să îmbinăm leneveala cu plimbăreala :))
Şi pentru mine micul dejun e esenţial, altfel, de unde energie pentru umblat de dimineaţa până seara? 😀
Pingback: Cele mai frumoase dimineți sunt cele din călătorii | Bialog