Tag Archives: Italia

Ravenna, ceaiul şi cartea cu pisici

În Ravenna am ajuns cu trenul (vreo 7 euro biletul), aproape de prânz, când întreaga suflare se afla la masă sau la vreo siestă. În orice caz, nu pe străzi, care erau cam pustii. Se pare că în Italia, şi sfinţii iau prânzul în tihnă. Altfel nu-mi explic de ce până şi bisericile sunt închise între 12:30 şi 15:30, în ton cu magazinele… Asta am păţit când am vrut să vizitez domul, aşa că m-am lăsat păgubaşă şi am plecat în descoperirea altor locuri faine.

piateta-ravenna

Continue reading

Ferrara – bicicletele la putere

Din Bologna am făcut o vizită de o zi la Ferrara, localitate care avea avantajul de a fi destul de aproape, cam la o jumătate de oră de mers cu trenul. În plus, există destul de multe curse între cele două oraşe, iar biletele sunt accesibile ca preţ (în jur de 4,5 euro).

cladire-ferrara

Nu ştiam la ce să mă aştept când am ieşit pe poarta gării din Ferrara şi m-am îndreptat spre centru. Am descoperit un oraş micuţ, în stil medieval, cu extrem, dar extrem! de multe biciclete, ţâşnind cu viteză din toate direcţiile. Deşi nu aveam hartă, a fost foarte uşor să ajung în inima oraşului, lăsându-mă ghidată de indicatoarele turistice. Cu riscul de a părea superficială, trebuie să recunosc nu îmi propusesem să vizitez muzee sau să cutreier palate. Mi-am dorit exclusiv să mă bucur de arhitectura oraşului, de atmosfera sa şi de câteva clădiri şi parcuri descoperite pe net, care păreau pe gustul meu. Continue reading

Turnul Asinelli, locul de unde Bologna se vede ca o mare de acoperişuri

Ca o iubitoare de panorame ce sunt, la Bologna nu aveam cum să ratez o urcare în Torre Asinelli, pentru a vedea cum se prezintă roşcata de sus.

panorama-bologna-din-turnul-asinelli

În perioada medievală, Bologna număra multe zeci de turnuri, acestea fiind o modalitate prin care familiile bogate îşi arătau puterea; în plus, aveau rol militar şi strategic. Din acestea, în prezent au mai rămas puţin peste 20, cele mai celebre fiind Asinelli (cel înalt) şi Garisenda (mai mic), aflate unul lângă altul, în Piazza Ravegnana. Numele lor provin de la familiile care le-au construit. Asta se întâmpla în secolul al XII-lea, iar de atunci cele două turnuri veghează oraşul cu răbdare, trecând şi prin ceva restaurări. Continue reading

Bologna mea roşcată şi rebelă. 26 de locuri şi momente speciale (2015)

A doua oară în Bologna. De data asta gata s-o savurez cu răbdare, în 5 zile pe care mi le-am dorit, mai presus de orice, relaxante. Fără “trebuie”, “musai” sau trezit la o anumită oră. Îmi făcusem totuşi o listă cu locuri de bifat, însă n-am prea folosit-o, pentru că ajunsă la minunatul B&B unde am avut cazare, am primit o hartă cu obiective faine, atât din cele turistice, foarte cunoscute, cât şi spaţii frecventate mai mult de localnici. Harta o găsiţi online aici, în caz că vă pregătiţi de o escapadă la Bologna 😉 O recomand cu entuziasm, datorită ei am ajuns în nişte locuri minunate!

san-petronio-bologna

Pe scurt, Bologna NU e perfectă. Nu e un oraş ca scos din cutie, aşa că “puritanii” care preferă locurile extra-curate, clădirile trase cu linia şi casele ce arată nou-nouţ vor fi dezamăgiţi. Porticurile atât de celebre sunt pe alocuri mâzgălite cu grafitti, mai dai peste câte-un cerşetor la colţul străzii, iar unele zone par de-a dreptul anarhice. În plus, am nimerit într-o perioadă în care se fac tot felul de reabilitări de pieţe, clădiri şi drumuri, aşa că inclusiv în centru era un pic dezordine. În schimb, te poţi bucura de jocuri de forme şi culori – roşu, portocaliu, cafeniu, galben auriu. Bologna e o rebelă hippie pe care nu te poţi abţine să n-o priveşti, deşi ţi se pare un pic ciudată. La asta se adaugă, desigur, stilul italian, cu verva sa inconfundabilă.

Cu bulinuţe, câteva gânduri şi cele mai faine experienţe trăite la Bologna: Continue reading

Turnul Lamberti din Verona, o panoramă perfectă peste oraşul îndrăgostiţilor

Am profitat de seara de duminică petrecută la Verona ca să-mi dezmorţesc picioarele după maraton şi am decis să urc în Torre dei Lamberti, turnul care se arată măreţ în Piazza Erbe.

Turnul are 84 de metri înălţime şi a fost construit în secolul al XII-lea de familia – aţi ghicit! – Lamberti. În secolul al XV-lea a trecut printr-un proces de restaurare, iar în anul 1779 s-a adăugat ceasul. Eu însă n-am intrat aici (doar) pentru istorie, cultură sau arhitectură, ci cu gândul la o panoramă superbă asupra Veronei, după priveliştea admirată de la Santuario Nostra Signora di Lourdes şi Teatro Romano.

domul-din-verona

Am profitat de voucherul de reducere primit la maraton şi am plătit 1 euro în loc de 8 euro, cât era taxa de acces în turn. Deşi era şi un lift, am zis să fiu curajoasă şi să aleg treptele; după 42 km alergaţi în acea dimineaţă, am zis că va fi o nimica toată. A fost o urcare lungă, dar într-un final am ajuns sus. Acolo, soarele începea deja să-şi împrăştie lumina caldă de apus şi deşi fusese o zi cam întunecată, iată că pe final m-am bucurat şi de ceva raze mai blânde. Continue reading

Paradisul în stil italian – Grădina Giusti din Verona

O bibliotecă? Un magazin cu dulciuri? Un tărâm al plăcerilor infinite? Nu ştiu cum vă imaginaţi voi paradisul, dar pentru mine se aseamănă mult cu o grădină în stil italian. Iar ultimul astfel de paradis descoperit a fost Giardino Giusti din Verona, unde am uitat de timp şi de alte detalii, uimită de atâta frumuseţe.

giardino giusti

Grădina Giusti este un adevărat parc de 5 stele, îngrijit şi elegant, cu o alură regală. Biletul de acces costă 7 euro, dar merită! Iniţial am ezitat dacă să plătesc suma asta ca să văd doar o grădină, dar mă bucur că am luat decizia să intru, pentru că atmosfera este superbă.

Parcul a fost creat la finalul anilor 1400, iar structura actuală a fost realizată de către Agostino Giusti, cavaler al Republicii Veneţiene, în anul 1570, pentru palatul Giusti. Continue reading

Jurnal de cursă: PB la Maratonul de la Verona

De ce Verona ca destinaţie pentru vacanţă? În cazul meu, răspunsul a fost simplu şi nu are treabă cu Romeo şi Julieta: ca să alerg la (încă) un maraton. La asta se adaugă şi dorinţa de a vedea Italia din nou, după vreo 2 ani în care am ratat-o ca destinaţie de concediu.

maratonul-de-la-verona-2015-medalie

Povestea a început prin vară, când am aflat că Maratonul de la Bucureşti se va suprapune cu un alt eveniment la care voiam să ajung. Am început atunci să-mi pregăresc revanşa în ale alergării. Mi-am pus pe wishlist cele câteva condiţii – maraton în Italia, într-o destinaţie accesibilă ca preţ şi locaţie (adică să existe zboruri low-cost măcar spre un oraş din apropiere). Am căutat şi-am căutat, iar cea mai potrivită cursă mi s-a părut a fi Maratona di Verona, de pe 15 noiembrie. A ieşit deci una bucată vacanţă formată din 4 zile la Verona + 5 zile la Bologna, aşa, de „recuperare” (dacă tot aveam să ajung prin zonă, mi-am zis să revăd pe îndelete oraşul roşcat, care mi-a fost atât de drag la prima vizită). Continue reading

Cum m-am bucurat de vacanţă la Verona

M-am mobilizat cam greu să scriu despre porţia de vacanţă italiană pe 2015, deşi a fost una extrem de savuroasă, binevenită după o perioadă în care am lucrat la foc continuu. Cred că mi-era teamă că nu voi găsi cuvintele potrivite să descriu ce am trăit şi simţit în cele 9 zile în care am umblat hai-hui prin câteva oraşe minunate: Verona, Bologna, Ferrara şi Ravenna. Într-un final, iaca m-am pus pe povestit. M-au ajutat cele peste 500 de poze făcute, deşi nu mi-a fost deloc uşor să fac o selecţie.

verona-italia

De ce am ales tocmai Verona ca destinaţie de vacanţă? Răspunsul o să-l aflaţi într-un articol viitor 😀 Ce pot să vă zic e că nu are treabă cu Romeo, Julieta sau abureli de genu’.

Am început vacanţa cu un zbor lin spre Bologna primitoare şi însorită, de unde am luat trenul spre Verona. N-am mai greşit peronul şi nici n-am mai încurcat ora, ca data trecută, aşa că am ajuns în oraşul îndrăgostiţilor după căderea serii. L-am găsit învelit într-o pătură subţire de ceaţă, dar am aflat uşor drumul spre centru, apoi spre B&B-ul unde aveam cazare, lăsându-mă purtată de străzile pietruite din centru, aproape pustii (într-o seară de vineri m-aş fi aşteptat să fie mai multă lume mişunând pe la magazine şi restaurante). Continue reading

San Gimignano şi turnurile sale de poveste

Despre San Gimignano citisem că este o destinaţie de neratat în Toscana, un orăşel medieval cu multe turnuri, aşa că am profitat de această vacanţă ca să-i facem o vizită.

De la Siena la San Gimignano biletul costă 6 euro, iar autobuzul face cam o oră, o oră şi-un pic.

san-gimignano-turnuri

Continue reading