Tag Archives: panoramă Verona

Turnul Lamberti din Verona, o panoramă perfectă peste oraşul îndrăgostiţilor

Am profitat de seara de duminică petrecută la Verona ca să-mi dezmorţesc picioarele după maraton şi am decis să urc în Torre dei Lamberti, turnul care se arată măreţ în Piazza Erbe.

Turnul are 84 de metri înălţime şi a fost construit în secolul al XII-lea de familia – aţi ghicit! – Lamberti. În secolul al XV-lea a trecut printr-un proces de restaurare, iar în anul 1779 s-a adăugat ceasul. Eu însă n-am intrat aici (doar) pentru istorie, cultură sau arhitectură, ci cu gândul la o panoramă superbă asupra Veronei, după priveliştea admirată de la Santuario Nostra Signora di Lourdes şi Teatro Romano.

domul-din-verona

Am profitat de voucherul de reducere primit la maraton şi am plătit 1 euro în loc de 8 euro, cât era taxa de acces în turn. Deşi era şi un lift, am zis să fiu curajoasă şi să aleg treptele; după 42 km alergaţi în acea dimineaţă, am zis că va fi o nimica toată. A fost o urcare lungă, dar într-un final am ajuns sus. Acolo, soarele începea deja să-şi împrăştie lumina caldă de apus şi deşi fusese o zi cam întunecată, iată că pe final m-am bucurat şi de ceva raze mai blânde. Continue reading

Cum m-am bucurat de vacanţă la Verona

M-am mobilizat cam greu să scriu despre porţia de vacanţă italiană pe 2015, deşi a fost una extrem de savuroasă, binevenită după o perioadă în care am lucrat la foc continuu. Cred că mi-era teamă că nu voi găsi cuvintele potrivite să descriu ce am trăit şi simţit în cele 9 zile în care am umblat hai-hui prin câteva oraşe minunate: Verona, Bologna, Ferrara şi Ravenna. Într-un final, iaca m-am pus pe povestit. M-au ajutat cele peste 500 de poze făcute, deşi nu mi-a fost deloc uşor să fac o selecţie.

verona-italia

De ce am ales tocmai Verona ca destinaţie de vacanţă? Răspunsul o să-l aflaţi într-un articol viitor 😀 Ce pot să vă zic e că nu are treabă cu Romeo, Julieta sau abureli de genu’.

Am început vacanţa cu un zbor lin spre Bologna primitoare şi însorită, de unde am luat trenul spre Verona. N-am mai greşit peronul şi nici n-am mai încurcat ora, ca data trecută, aşa că am ajuns în oraşul îndrăgostiţilor după căderea serii. L-am găsit învelit într-o pătură subţire de ceaţă, dar am aflat uşor drumul spre centru, apoi spre B&B-ul unde aveam cazare, lăsându-mă purtată de străzile pietruite din centru, aproape pustii (într-o seară de vineri m-aş fi aşteptat să fie mai multă lume mişunând pe la magazine şi restaurante). Continue reading