Tag Archives: România Pozitivă

România. Puzzle subiectiv de lucruri bune

3 Replies

Pentru că de 1 Decembrie batem apa-n piuă despre România, vorbind-o de bine sau de mai puţin bine, anul acesta am făcut un top foarte personal despre câteva chestii care-mi plac în ţara mea natală. Desigur, unele dintre ele sunt de găsit şi pe alte meleaguri, însă eu le-am trăit aici cu drag, aşa că le-am inclus în acest puzzle subiectiv de gânduri pozitive.

cetatea-cisnadioara-panorama

România se cere descoperită, căci frumuseţea i se ascunde timidă după un paravan uneori prea cenuşiu. Nu se multumeşte să-i arunci o privire scurtă, ci se lasă greu cucerită. Vrea să-ţi capteze atenţia, să i te dedici total pentru a o descoperi. Ce-i drept, uneori trebuie să treci prin încercări serioase, ca Făt-Frumos din poveste, dacă vrei să-i descoperi farmecul. Îţi cere multă răbdare şi te supune unor provocări acerbe, aşa că satisfacţia e cu atât mai mare când reuşeşti să-i afli caracterul şi comorile tăinuite bine-bine.

Am înţeles asta după vreo 10 ani de stat în Bucureşti, oraş care m-a făcut să privesc cu alţi ochi realitatea din jur. Cel mai important, am învăţat să fiu curioasă. Nu se ştie ce detaliu poate apărea după o poartă veche sau pe o stradă uitată de lume, în spatele platoşei de blocuri gri. O lecţie valoroasă a fost că dincolo de aparenţe, deseori îşi arată lumina o realitate surprinzător de plăcută. Continue reading →

O nouă lecţie de la alergat

2 Replies

S-a întâmplat într-o sâmbătă dimineaţă, pe 26. Ştiu asta cu exactitate pentru că mi-am notat conştiincios în agenda cu Happy Moments, “memoria” mea externă, unde-mi planific task-urile şi alte mărunţişuri zilnice.

M-am lăsat îmbiată de aerul proaspăt şi călduţ al dimineţii să ies la alergat. O rutină de care încerc să mă ţin chiar şi pe vremea rece, deşi e tare ispititor să rămâi în pat, la căldură, în loc să baţi asfaltul când afară de-abia se crapă de ziuă. Sau măcar să stai la laptop, cu o cană de ceai cald, dând scroll la Facebook…

parc-titan-IOR-bucurestiRevenind. Pe atunci era o zi frumoasă, cu lume ieşită la plimbare în parc dis-de-dimineaţă. Am coborât scările spre IOR şi am virat stânga, ca de obicei, apoi m-am avântat pe aleea şerpuitoare de pe malul lacului. Am alergat doar câteva sute de metri, când m-a pălit oboseala. Da o oboseală din aia gravă, de-mi venea să mă întind în iarbă şi să adorm cât ai zice “sprint”.

Am tras de mine, am mai oprit la o cişmea să beau nişte apă, mi-am rotit privirea spre lebedele alunecând atât de uşor pe luciul apei… Nimic. Îmi simţeam în continuare picioarele ca de plumb, deşi nu aveam nicio durere sau disconfort şi nici prea cald nu era. Pur şi simplu, îmi cereau să încetinesc pasul. După o tură mă simţeam ca şi cum tocmai aş fi băgat un maraton, dar n-am vrut să renunţ şi să părăsesc parcul. Continue reading →

Unde fugim de agitaţie: Mănăstirea Snagov

Leave a reply

O zi de weekend altfel monotonă s-a transformat într-o plimbare plăcută aproape de Bucureşti. Având un cer tulbure deasupra, am pornit spre Mănăstirea Snagov, aflată la vreo 40 km de capitală. Nu ştiam mare lucru despre acest loc, aveam în minte o asociere cu Vlad Ţepeş, dar nu eram sigură care-i treaba.

Am ajuns destul de repede la Siliştea Snagovului, iar după un mic ocol pe drumeagurile înguste am dat în strada Mănăstirea Vlad Ţepeş, de unde începe un pod pietonal spre mănăstire. Numele străzii mi-a confirmat că aveam dreptate în ceea ce-l priveşte pe Ţepeş. Partea faină la această mănăstire este că se află amplasată pe o insulă în mijlocul lacului Snagov, înconjurat de Codrii Vlăsiei.

snagov

Am trecut pe pasarela care leagă uscatul de ostrov şi am admirat întinderea neclintită a apei, cu pâlcuri de stuf din loc în loc, alături de câteva bărci. Imediat mi-a apărut în cale turnul de la poarta mănăstirii, în capătul unei alei îngrijite şi curate, străjuite de arbori firavi. În curte, aceeaşi curăţenie şi ordine, doar frunzele galbene îndrăznind să tulbure covorul verde al ierbii. Continue reading →

10 locuri dragi după 10 ani de Bucureşti

14 Replies

Pentru că anul ăsta, 2015, se împlinesc 10 ani de când m-am mutat cu totul în Bucureşti, am scotocit puţin prin memorie şi am descoperit amintiri care îmi ating plăcut sufletul. A trecut un deceniu (wow, ce fel sună!) de când Capitala a devenit oficial acasă, iar în timpul ăsta am făcut cunoştinţă cu sute de locuri speciale, am trăit sentimente felurite şi am experimentat viaţa felie cu felie, prin evenimente şi oameni minunaţi.

panorama-piata-romana-crystal-towe

Aşadar, am făcut un top al celor mai dragi locuri din oraşul ăsta mare şi capricios, pe care încă încerc să-l desluşesc la pas. Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

  1. Parcul I.O.R.

Mi-au trebuit vreo 4-5 ani ca să-l descopăr şi să-l îndrăgesc, deşi se află atât de aproape de blocul meu. Doar 10 minute în alergare mă despart de fâşia de verdeaţă primitoare, cu raţe, lebede şi alei şerpuitoare, unde îmi încarc bateriile cu energie şi îmi încep ziua în forţă. Îmi place că aleea din jurul lacului este curată, cu asfalt bun, perfectă pentru zburdat, mai ales dimineţile, când lumea e mai puţină şi parcă mai binevoitoare. Continue reading →

9 lucruri pe care e bine să le ştii înainte să te apuci de alergat

Leave a reply

Dacă te-ai lăsat antrenat de valul de entuziasm din jurul mişcării şi ai decis să intri în clubul celor care aleargă, te felicit! Te aşteaptă o călătorie frumoasă, pe parcursul căreia vei descoperi o grămadă de lucruri despre tine, vei învăţa din propriile greşeli şi îţi vei explora limitele.

The more I run, the more I love my body

Pentru că văd tot mai mulţi oameni care încep să alerge, m-am gândit să scriu câteva gânduri desprinse din propria mea experienţă:

1. La început, este foarte posibil ca alergatul să ţi se pară epuizant, mâncător de energie şi fără sens. Încă nu înţelegi de ce sunt oamenii aşa încântaţi de această activitate, când tu de-abia respiri şi eşti transpirat din cap până-n picioare. Ei bine, aici îţi trebuie ceva răbdare. Nu te aştepta să poţi alerga un maraton la o săptămână după ce te-ai apucat de făcut mişcare. Începe cu o distanţă accesibilă ţie, apoi creşte treptat numărul de kilometri şi accelerează ritmul. Apropo, mersul nu înseamnă că trişezi 😉 În timp, vei sesiza şi progresul. Continue reading →

Spirit de alergător, corp de alergător

2 Replies

Dacă te opreşti într-un parc şi priveşti la alergătorii care trec prin faţa ta, s-ar putea să ai o surpriză. De fapt, nu trebuie să te opreşti, poţi să-i priveşti şi din mişcare, aşa cum fac eu, de fiecare dată când alerg prin IOR. Mai discret sau mai direct, îmi arunc privirea la oamenii care aleargă în sens invers, în faţa mea sau alături de mine. Şi mă minunez de ce companie eterogenă am parte.

I may not have a runner’s body, but I have a runner’s heart and a runner’s spiritSunt unii care sprintează asemenea unor gazele, cu sudoarea şiroind în vânt, ca într-o reclamă la echipament sportiv. Taie aerul cu agilitate şi se mişcă rapid, dar elegant. Muşchi definiţi, gambe antrenate, semn că au la activ curse şi kilometri buni.

Alţii nu arată atât de profesionist, dar se vede că îşi iau în serios hobby-ul. Îi văd aproape zilnic, într-un ritual deja familiar. Poate că nu zâmbesc, iar pe faţa lor se citeşte mai mult efortul decât plăcerea, însă continuă cu determinare să facă pas după pas.

Mai sunt şi cei pe care cu greu i-ai încadra la categoria „alergători”. Suflă tare şi ai impresia că fiecare pas e un efort uriaş, sunt mai solizi şi burtica se mişcă în ritm cu respiraţia. Dar nu se dau bătuţi. Continue reading →

Greşelile, viaţa şi guma de şters

Leave a reply

Printre ştiri amuzante şi fotografii cu mâţe, am zărit la un moment dat pe Facebook un titlu care mi-a atras atenţia. Era vorba despre propunerea de a interzice guma de şters în şcoli, într-o nu-ştiu-care ţară. Am citit articolul, crezând că poate nu am văzut bine. De ce să faci aşa ceva?

Ţin minte că prin clasele primare, ba chiar şi mai târziu, picul şi pasta corectoare erau considerate accesorii sfinte, nelipsite de pe bancă. Caietele trebuiau să fie fără pată, fără ştersături, aşa că instrumentele mai sus menţionate aveau datoria să înlăture orice urmă de eroare.

ochi-la-parcarea-ciclop

După ce am digerat articolul, mi-am dat seama că propunerea de interzicere a gumei de şters chiar e interesantă, pentru că vrea să elimine prejudecata că a face greşeli e un lucru rău. Nu m-aş hazarda să consider o banală radieră drept un “instrument al diavolului”, cum s-a exprimat domnul cu pricina, însă cu siguranţă că ea simbolizează o gândire foarte des întâlnită, care nu este neapărat şi eficientă. A face greşeli în timpul procesului de învăţare e ceva ruşinos, greşelile sunt “oaia neagră” – asta ni se sugerează la şcoală. Continue reading →

Secunda care face diferenţa

Leave a reply

86.400. Secunde într-o zi.

Cele 86.400 de secunde pe care le primim zilnic nu ne sunt de ajuns. Lacomi după timp, vrem să gustăm din tot ce ne oferă viaţa şi profităm cu avariţie de orice clipă, la fel cum curăţăm conştiincios toată pulpa dulce de pe un sâmbure de piersică. Alteori, secundele ni se scurg printre degete ca apa, dar le lăsăm să se ducă – până la urmă mai vin altele mii după ele. Pe 30 iunie 2015, am mai primit o secundă de viaţă. Dar chiar contează? Ce diferenţă poate face o fracţiune infinitezimală?

Chiar dacă o secundă pare o cantitate neglijabilă de timp pentru a ne satisface orgoliile şi plăcerile de muritori, sunt o grămadă de cazuri în care face diferenţa.

  • O secundă este perfectă pentru un zâmbet scurt, pe fugă, abia conturat, dar care adresat persoanei potrivite reprezintă un întreg univers, decodificat după reguli numai de cei doi ştiute.
  • Secunda reprezintă o diferenţă colosală când cursa e foarte strânsă. E linia de demarcaţie între locul întâi şi locul al doilea. Iar pentru oamenii competitivi asta poate fi vital.
  • O decizie bună în locul uneia proaste se ia tot într-o secundă. Sau invers.

ceasul-astronomic-praga

Continue reading →

7 gânduri despre Braşov

8 Replies

Escapada de weekend de la Braşov a fost fix pe sufletul meu, pentru că am reuşit să combin plimbarea şi destinderea cu alergarea – ce altceva mi-aş fi putut dori mai mult? 🙂 Plus că nu mai fusesem de ani buni prin micul orăşel de la poalele Tâmpei şi mi-era dor să-l revăd.

spre-piata-sfatului-brasov

“Ce locuri de vizitat în Braşov aş putea să pun pe listă?” M-am întrebat asta înainte să plec de acasă, dar n-am avut chef să fac un research amănunţit, aşa că am notat doar câteva restaurante, am citit 2-3 articole despre ce ar fi interesant de văzut şi… cam atât. Însă a fost tocmai bine. Am rămas şi cu câteva gânduri după această mini-vacanţă, alături de o sumedenie de cadre imortalizate cu drag:

1. Nu trebuie să treci graniţa ca să te bucuri de priveliştea piaţetelor şi să sorbi din tihna cafenelelor cochete. În Braşov sunt câteva pieţe unde liniştea merge pe vârfuri printre clădirile istorice, într-un dans lent, mângâind pereţii însemnaţi de timp. Cum tot mi-era mie dor de Italia, mi-am mai potolit aleanul privind la terasele atât de frumos decorate, intime, retrase din calea agitaţiei. Continue reading →

Muzeul Theodor Pallady (Casa Melik) – o porţie mică şi gustoasă de artă

4 Replies

Mi-am propus să iau la pas muzeele Bucureştiului, în căutare de noi colţuri deosebite care să mai coloreze un pic monotonia zilnică. Într-o sâmbătă după-amiază a venit şi rândul Muzeului Theodor Pallady, un loc nu foarte promovat printre obiectivele turistice ale capitalei.

casa-melik-muzeul-theodor-pallady

Muzeul se află pe strada Spătarului, nr. 22, aproape de biserica Armenească, într-un cartier liniştit de case frumoase, unde weekendurile se arată leneşe, asemenea mâţelor care dorm cu burta la soare prin curţi. Pe drum am văzut şi câteva clădiri de vis, cu arhitectură elegantă şi flori colorate în porţi. Continue reading →