Tag Archives: România Pozitivă

Tu ce faci de 29 februarie?

A trecut de mult vremea tradiţionalului “Ce faci de Revelion?”, aşa că îl locul ei o să te întreb “Cum petreci de 29 februarie?” Probabil că vei apela imediat la atoateştiitorul Google, ca să afli ce sărbătorim în această zi. Nu e cazul să te mai oboseşti, îţi zic acum.

O dată la 4 ani avem parte de un cadou neaşteptat: o zi în plus.

29 februarie 2016 o zi in plusSunt 24 de ore pe care mulţi dintre noi ni le dorim cu jind, fie pentru a termina ceea ce avem de făcut la serviciu, pentru a ne dedica unei pasiuni sau a dormi mai mult.

Nu, 29 februarie nu e sărbătoare legală, deci nu vine cu o zi liberă la pachet. Ba mai mult, anul ăsta pică luni, adică ziua considerată un fel de “moartea pasiunii” de cei care îşi urăsc jobul. Însă nu cred că aceste două împrejurări ar trebui să ne împiedice să o serbăm cum merită.

De ce? Pentru că dincolo de calculele astronomice, 29 februarie este un bun pretext să ne amintim că fiecare zi merită preţuită, fiind o nouă şansă la fericire care ni se oferă gratuit. Indiferent de cât de nemulţumiţi suntem de viaţa noastră, în fiecare zi avem ocazia să spunem “stop!” şi să alegem să trăim autentic, în ton cu pasiunile şi visurile noastre. Continue reading

Palatul Brâncovenesc de la Potlogi a revenit la viaţă. Un început promiţător

Îmi place mult Palatul de la Mogoşoaia, aşa că tare m-am bucurat când am aflat că mai există un complex de clădiri similare, în stil brâncovenesc, undeva în judeţul Dâmboviţa, în localitatea Potlogi.

După ani de restaurare, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi a renăscut din propriile ruine şi fost inaugurat la finalul lui 2015, banii provenind din fonduri europene. Am aflat că se poate deja vizita, aşa că într-o sâmbătă cam mohorâtă am pornit la drum să văd minunea.

Palatul-Brâncovenesc-de-la-Potlogi

Parcarea de lângă zidul ansamblului era pustie, dar când am intrat pe poartă am fost întâmpinată de un nene care m-a invitat înăuntru şi a chemat-o pe doamna responsabilă cu primirea oaspeţilor. La data la care am fost eu (13.02.2016) nu exista o taxă de vizitare, însă probabil că acest lucru se va schimba din vară, când se pare că ansamblul va intra pe bune în circuitul turistic.

Curtea simplă şi aerisită este dominată de Palatul Brâncovenesc, foarte asemănător celui de la Mogoşoaia, cu deosebirea că acesta de la Potlogi este îmbrăcat în alb, fără aspectul de cărămidă brun-roşcată. Continue reading

Templul Coral, o prezenţă inedită în peisajul Capitalei

Ideea de a vizita Templul Coral din Bucureşti mă îmbia de când am fost la Muzeul Comunităţii Evreieşti, aflat într-o veche sinagogă. Pe atunci, Templul era în renovare, aşa că a trebuit să mai aştept ceva până să-i pot trece pragul şi să-mi potolesc curiozitatea. Însă a meritat! Duminica trecută, profitând de soarele îmbietor, mi-am dat întâlnire cu impunătoarea clădire recent restaurată.

vitraliu-templul-coral-bucuresti bucuresti-templul-coral

Aproape de Piaţa Unirii, pe strada Sf. Vineri, Templul Coral contrastează prin măreţie cu peisajul cenuşiu din jur. Construit în stil arhitectural mauro-bizantin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după modelul Templului Leopoldstadter din Viena (distrus în 1938), Templul Coral pare desprins de pe alte tărâmuri şi lipit cu grijă în spaţiul urban bucureştean. Continue reading

Munceşti pentru a trăi sau trăieşti pentru a munci?

Când ai luat ultima dată prânzul la serviciu într-o atmosferă destinsă, fără să-ţi verifici telefonul din 5 în 5 minute sau fără să priveşti cu îngrijorare vraful de dosare de pe birou? Dacă trăieşti de pe un weekend pe altul, iar în timpul săptămânii pui „stop” la viaţă, poate că priorităţile tale merită reevaluate.

Când faci ceea ce-ţi place, munca reprezintă o sursă enormă de satisfacţie. Totuşi, jocul dintre viaţa profesională şi viaţa privată poate scăpa uşor de sub control, mai ales când competitivitatea şi ambiţia dictează regulile fără să ţină cont de suflet.

pereti-colorati-la-ciclop

Pentru mine, munca nu este egală cu viaţa. Munca reprezintă un instrument care îţi dă ocazia să experimentezi viaţa aşa cum simţi, cum îţi doreşti. E doar un mijloc pe care îl ai la dispoziţie ca să-ţi pui în valoare potenţialul şi să-ţi aduci astfel contribuţia pozitivă la societate. Şi nu ar trebui să ajungă un substitut pentru viaţă, un medicament cu care îţi anesteziezi simţurile ca să uiţi de golul din tine, de lipsa de viaţă. Continue reading

Alte 10 locuri de văzut în Bucureşti

Pentru că articolul cu 10 locuri de văzut în Bucureşti este foarte citit şi căutat, am zis că e momentul pentru o continuare. Aşadar, iată încă o listă de colţuri faine de vizitat în capitală, într-un fel de top subiectiv (click pe poze pentru a citi mai multe):

1. Muzeul Minovici

Muzeul Minovici Continue reading

Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

Dacă vara şi, în general, când vremea este bună, parcurile gem de alergători, iarna situaţia se schimbă. Se pare că numărul alergătorilor scade proporţional cu cel al gradelor din termometru, astfel că în anotimpul rece aleile se golesc văzând cu ochii. Până acum vreo 2 ani, făceam şi eu parte din alergătorii “de sezon”, adică cei plini de entuziasm vara şi total demotivaţi iarna. Anotimpul alb însemna o pauză mare, după care îmi reveneam destul de greu în formă.

Alergarea iarna

Când am decis să-mi schimb obiceiul ăsta şi să continui să aleg iarna, am pus pe hârtie două variante:

  • abonament la o sală, unde să alerg pe bandă
  • investiţie în câteva haine de alergat iarna

Am ales a doua opţiune şi tare mă bucur, pentru că, într-adevăr, “nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite”. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv în cazul alergării.

Acum, la întrebarea “De ce să continui să alergi iarna?” răspunsul meu este… Continue reading

Must see: Domeniul Manasia şi un conac de poveste

Ce faci când cheful de vacanţă te trage de mânecă, dar mai e ceva timp până să pleci în concediu? Simplu, plănuieşti o escapadă prin apropiere de casă, care să-ţi potolească temporar dorul de umblat hai-hui. Asta am făcut eu zilele trecute, după ce am descoperit întâmplător pe Facebook un colţ de vis, la doar 50 km de Bucureşti. Este vorba despre Conacul Manasia, situat în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Ialomiţa, aproape de Urziceni.

conacul-manasia-urziceni-ialomita

Fotografiile de pe site erau ireal de frumoase, aşa că am profitat de vremea bună şi am pus la cale o plimbare la conac. Am telefonat pentru mai multe detalii şi m-am bucurat să aflu că domeniul se poate vizita în timpul săptămânii; fără să mai stau pe gânduri, am făcut rezervare pentru un tur ghidat. Am ajuns la Manasia pe după-amiază, un pic adormită de căldura nefirească pentru jumătatea lui ianuarie.

Continue reading

30 de lecţii pe care le-am învăţat până la 30 de ani

*Ceea ce urmează sunt principii personale, nu adevăruri universal valabile.

1. Nu te stresa pentru lucrurile pe care nu le poţi controla. Pentru că da, nu ai cum să controlezi totul, oricât de tare ţi-ai dori. Concentrează-te pe ceea ce stă în puterea ta să schimbi.

2. Lucrurile bune trec. Pentru a face loc altora şi mai bune.

3. Singura competiţie e cu mine însămi, nu cu ceilalţi, pentru că fiecare dintre noi avem propria poveste.

flori rosii como

4. Situaţiile nu se schimbă dacă te plângi. Se schimbă dacă acţionezi.

5. Savurează viaţa, nu o trăi pe fast-forward. Condimenteaz-o şi bucură-te de gustul ei.

6. Fii bun cu ceilalţi. Şi cu tine. Mai ales cu tine. Continue reading

Crăciun fără dar(uri)

  • “Ai făcut o friptură foarte bună, dar parcă ai pus prea puţină sare.”
  • “Super cadoul, dar nu trebuia să te deranjezi!”
  • “Îmi place la târgul de Crăciun, dar e cam aglomerat.”
  • “Sunt de acord cu propunerea ta, dar nu mai bine alegem cealaltă variantă?” Etc.

brad craciunSunt fraze pe care le aud sau uneori chiar le rostesc şi îmi dau seama că e ceva care mă zgârie pe urechi. Ce au ele în comun? “Dar”-urile, desigur. Deşi la început ai zice că ai de-a face cu nişte complimente, “dar”-ul şi cuvintele care urmează le schimbă sensul. Când ascult toată fraza am senzaţia că entuziasmul şi aprecierea sunt doar mimate, iar singurul lor scop este de a introduce într-un mod mai drăguţ o nemulţumire. Bineînţeles că apreciez feedback-ul, în special dacă e constructiv, însă nu cred că este nevoie să răsturnăm mereu sensul aprecierilor şi să le scufundăm în critici inutile.

O conversaţie cu astfel de “dar”-uri nu e mai bogată, ci doar mai aspră. Iar Crăciunul e despre pufoşenie, căldură, culoare, îmbrăţişări, renunţare la orgolii, nu despre ţepi ascuţiţi îndreptaţi spre ceilalţi. Până la urmă, preferi să ai dreptate sau să fii fericit?

Mi-ar plăcea ca de Crăciunul ăsta să fac(em) altfel. Continue reading

Pauza de prânz, momentul de respiro al zilei

Întoarsă din vacanţa în Italia, mi-am făcut ordine printre amintiri, din dorinţa de a conştientiza mai bine momentele speciale trăite în acele dulci zile şi de a le închide bine în suflet. Gândindu-mă la experienţele italiene şi răsfoind un pic fotografiile făcute cât am stat acolo, mi-am adus aminte de un obicei văzut pe care l-am îndrăgit enorm: pauza de prânz, la loc de cinste.

meniu-bistro-de-larte-brasov

Am constatat că italienii sunt foarte riguroşi când vine vorba de pauza de prânz. În special în oraşele mici, majoritatea magazinelor se închid la miezul zilei, iar locurile unde se ia masa se umplu de lume (sigur, când eşti turist nu e deloc plăcut…). Intervalul 12:30 – 14:30 este rezervat pentru a savura mâncarea, pentru taifas şi cafea. Clipe de relaxare în inima zilei, indiferent că lucrezi, mergi la facultate, la şcoală sau eşti la pensie. Şi nu neapărat într-un restaurant, ci şi pe treptele unei clădiri, pe o bancă în parc sau chiar pe jos, când e mai cald, în piaţetele “cu tradiţie”. Şi mi-am dat seama că e tare bine să rupi un pic din zi pentru a te bucura calm de masă, fie că mănânci singur sau alături de colegi/prieteni. Continue reading