Tag Archives: muzeu Bucureşti

Când viața bate romanele și poeziile. În vizită la casele memoriale Rebreanu și Minulescu din București

La bac, la Limba română, am avut romanul “Ion” și la proba orală, și la cea scrisă. Chiar dacă nu se numără printre cărțile mele preferate (ba din contră), am fost încântată când am aflat că în București există o casă memorială a lui Liviu Rebreanu. Un apartament, mai bine zis. Bonus, alături se află și casa memorială a unui alt scriitor, poetul Ion Minulescu. Deci două muzee de vizitat dintr-un foc – perfect pentru o seară de vară!

Zid E Ok Bucuresti Cotroceni
Loc perfect pentru ședință foto 🙂 în Cotroceni, aproape de Facultatea de Medicină

M-am gândit că vizita va fi scurtă – sunt două apartament nu foarte mari, ce-ar fi de văzut? Ei bine, din fericire au fost multe și de văzut, și de povestit. Iar asta datorită ghidului, care a fost pur și simplu fantastic.

Cele două case memoriale se află în cartierul Cotroceni, str. prof. dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, la apartamentele 11 și 12.

Casa Memorială „Liviu și Fanny Rebreanu”

După ce am plătit taxa de acces și de ghidaj (vedeți detalii la finalul articolului), am pătruns în holul casei lui Livriu Rebreanu, care păstrează atmosfera de la începutul secolului XX. Am intrat apoi în sufragerie, un loc primitor și confortabil, cu pereții plini de tablouri.

Continue reading

Muzee de văzut în București

Am zis să creez o listă cu muzeele pe care le-am văzut în București, poate vă fac poftă 🙂 Cu un click pe titlu, puteți citi articolul în care am scris impresiile mele + poze.

Voi actualiza lista pe măsură ce vizitez noi muzee și case memoriale.

Continue reading

Muzeul Zambaccian, o porție impresionantă de artă

Pe lângă Muzeul Zambaccian trecusem de câteva ori, în plimbările mele exploratorii. Era pe lista de muzee de vizitat în București, așa că într-o amiază de vineri mi-am programat o mică escapadă artistică aici.

Despre Zambaccian nu știam nimic când am trecut pragul muzeului, așa că am profitat de ocazie ca să mă pun la curent. Am aflat, deci, că a fost un colecţionar și critic de artă român, cu rădăcini armene (mi-am dat seama apoi că terminația numelui chiar asta sugerează), pe numele lui mic Krikor.

A fost un mecena al epocii sale, susținând diferiți pictori și sculptori români. În timp, a construit o colecție valoroasă de artă, pe care a donat-o statului român și pe care – ați ghicit – o puteți vedea la actualul muzeu. Clădirea a fost construită special de el în anii 1940 pentru a servi drept spațiu expozițional.

Continue reading

Casa Memorială Anton Pann – un muzeu modern, interactiv, muzical

Despre Anton Pann sau Antonie Pantoleon-Petroveanu, pe numele real, nu știam mare lucru, cu excepția faptului că a compus muzica imnului “Deșteaptă-te, române”. M-am mirat că există o casă memorială în București dedicată lui, nefiind un scriitor foarte vizibil, față de alți contemporani de-ai săi.

Amenajat relativ recent, muzeul este organizat tare fain, creativ și arată cu adevărat modern (așa cum ar fi bine să arate mai multe muzee). Am găsit aici un spațiu interactiv, care spune povestea numeroaselor laturi artistice ale lui Anton Pann prin elemente inedite, deși nu include obiecte de patrimoniu care să-i fi aparținut acestuia.

În această casă, care s-a aflat și în proprietatea sa, Anton Pann a locuit alături de a treia soție. Că veni vorba, se pare că a avut o viață personală ca o telenovelă, pe una dintre soții răpind-o de la mănăstirea unde aceasta urma să devină călugăriță. O altă casă memorială există și la Rm. Vâlcea – a locuit și acolo câțiva ani.

Continue reading

Ce am aflat și admirat la Muzeul Victor Babeș

Am ajuns la Muzeul “Victor Babeș” într-o după amiază când primăvara se îngâna cu iarna, însoțită de curiozitatea de a descoperi o personalitate nu foarte cunoscută mie. Sigur, știam că are legătură cu medicina, că doar ditamai spitalul îi poartă numele, însă cam atât.

Biletul de acces la Muzeul Victor Babeș costă 10 lei pentru adulți, iar pentru ghid se mai plătește 6 lei/ persoană. A fost o decizie inspirată să luăm ghid și vă recomand și vouă să faceți la fel dacă ajungeți aici. Doamna care ne-a însoțit ne-a povestit cu multă pasiune despre Victor Babeș, despre viața lui și despre muzeu. Simpla plimbare prin vilă nu ar fi fost la fel de plăcută fără toate lucrurile pe care le-am aflat de la dumneaei, iar expunerea a însuflețit camerele și obiectele văzute aici.

Alături de impresii, am scris mai jos și câteva lucruri noi aflate despre Victor Babeș în urma acestei vizite, așa că dacă v-ați hotărât să mergeți la acest muzeu, poate veți dori să treceți mai repede peste detalii 🙂

Continue reading

Muzeul BNR și o descoperire surprinzătoare despre legătura dintre dolar și leu

Anul trecut am aflat cu bucurie că Banca Națională a României (BNR) are un mic muzeu care se poate vizita. Recunosc, nu m-a atras muzeul în sine, ci ideea de a pătrunde în această clădire atât de frumoasă, pe care am admirat-o de atâtea ori din exterior.

Muzeul BNR se poate vizita gratuit, în cadrul unor tururi ghidate, dar trebuie făcută o rezervare cu minim 2 zile înainte de ziua dorită. M-am conformat și m-am programat la un tur de amiază, profitând de avantajele freelancing-ului (există și tururi de seară, pentru cei cu joburi cu program clasic 9-5).

În ziua cu pricina am ajuns la intrarea din str. Doamnei, nr. 8, iar după câteva minute de așteptare am fost primiți de ghidul nostru (am fost în total 6 persoane) și turul a început.

Continue reading

Eleganță și regalitate la Muzeul Cotroceni

Pentru mine, Cotroceniul este sinonim cu administrația prezidențială și cu niște ceainării cozy descoperite pe străduțele cartierului cu același nume. Nu de mult am aflat că în cadrul ansamblului Cotroceni există și un muzeu care se poate vizita. Și cum mi-am propus să mai bifez muzee din București anul acesta, am făcut rezervare pentru o vizită la Muzeul Cotroceni.

Da, pentru a vizita Muzeul Cotroceni este nevoie de programare prealabilă. Însă este ușor de făcut. Am completat formularul de pe site și mi s-a răspuns destul de repede, deci m-am pregătit cu nerăbdare să văd ce se ascunde în spatele zidurilor înalte de la Cotroceni.

Intrarea la muzeu se face prin Șoseaua Cotroceni, vizavi de Grădina Botanică, pe la jumătatea dealului. Am ajuns cu câteva minute mai devreme și, spre surprinderea mea, mai era lume așteptând să viziteze muzeul, printre care și câțiva copii cu părinți/ bunici (era vineri după-amiază).

Continue reading

O vizită inedită în Palatul Regal: Sala Tronului, Scara Voievozilor, Sufrageria Regală

De fiecare dată când vizitez un muzeu și iau contact cu istoria, îmi amintesc de ce mi-a plăcut atât de mult materia asta la școală.

Datorită profei din liceu, am rămas cu ideea că istoria este despre a înțelege evenimentele din trecut, cauzele, efectele lor și cum influențează prezentul, nu despre a memora niște ani de domnie (asta înseamnă pentru mulți, din nefericire). De atunci mi-a rămas această viziune actualizată a istoriei privite dincolo de idealizări, dincolo de lupta “bine vs. rău”, cum adesea e promovată (noi suntem întotdeauna ăia buni, desigur…).

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez la Fundația Calea Victoriei este tocmai abordarea profundă a faptelor istorice, prin îmbinarea lor cu povești behind the scenes, care recreează foarte frumos atmosfera unei epoci. Pentru că dincolo de intrigi și decizii politice care au modelat lumea, istoria e formată din oameni care au iubit, s-au distrat, au suferit. Și parcă altfel digeri evenimentele istorice atunci când mai afli o bârfă-două din epoci apuse 😀

De curând am avut ocazia să vizitez un loc minunat din București, care ascunde între zidurile sale o mulțime de povești dintr-o perioadă în care România începuse să se șlefuiască: spațiile istorice din Palatul Regal (Muzeul Național de Artă al României), mai exact Sufrageria Regală, Scara Voievozilor și Sala Tronului.

Continue reading

În vizită la Muzeul Hărților din București

Mi-am pus în agendă vizita la Muzeul Hărților în miezul săptămânii, după prânz, profitând de avantajele programului de freelancer :), dar și ca să sparg un pic rutina zilnică și să mă extrag din fața laptopului.

Așadar, într-o după-amiază înnorată de toamnă am pornit spre Muzeul Hărților, curioasă să descopăr ce se află în frumoasa clădire de pe str. Londrei. Mai trecusem pe lângă muzeu cu ocazia unor plimbări, dar îl admirasem doar de afară. Se află în zona cu străduțe cu nume de capitale, aproape de Victoriei, într-o companie selectă, printre ambasade și clădiri cu arhitectură faină.

Este un muzeu tânăr (deschis în anul 2003) și micuț, unde nu ai timp să te plictisești. Vila care îl găzduiește a fost construită în 1920, iar stilul îmbină elemente de arhitectură gotică și mediteraneană.

Încă din prima sală am remarcat tavanul pictat cu semne zodiacale și elemente de astronomie, care completează minunat atmosfera și exponatele. Și în celelalte camere am privit cu admirație în sus. Vitraliile contribuie, la rândul lor, la aerul cochet al muzeului.  

Continue reading

Arta ca un shot de tequila la MARe // Muzeul de Artă Recentă

Se poate o vară fără să ajungi la MARe?

Pentru că nu mă dau în vânt după stat în soare la plajă, am mers la MARe în București, adică la Muzeul de Artă Recentă.

Aflat la câteva minute de Casa Ceaușescu, aproape de stația de metrou Aviatorilor, MARe e ușor de reperat pe Bulevardul Primăverii. Se află într-o clădire modernă, neagră, cu forme limpezi și sticlă la parter. Are și un mic spațiu verde în față, foarte cochet.

Experiența mea

De cum îi treci pragul îți dai seama că nu e un muzeu obișnuit de artă. Am început explorarea de la subsol, unde se auzeau niște zgomote ciudate, ca un fel de incantații. Pe lângă tablourile în format obișnuit, pe un monitor se derula un… spălat de rufe, cu sunete ASMR-like 😀

Muzeul are mai multe niveluri, iar la fiecare am găsit cotloane înguste ce se cer explorate. Un fel de “De-a v-ați ascunselea” cu arta, un joc plăcut, pentru mine. Sunt și monitoare, instalații și obiecte de tot felul (un șir de ambalaje aranjate într-o vitrină, de exemplu).

La fiecare nivel există locuri de stat jos. În caz că te ia amețeala de la ce vezi.

Continue reading