Tag Archives: muzeu Bucureşti

În vizită la Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor

1 oră și 45 de minute. Nu e recordul personal al vreunei curse de alergare, ci timpul petrecut la micul muzeu de la Casa Cesianu. Când m-am uitat la ceas, mi-a venit greu să cred că am stat atâta vreme. Sau poate pentru că la Muzeul Vârstelor e vorba de trecerea timpului, orele se scurg altfel aici?

Aflată aproape de Piața Victoriei, Casa Filipescu-Cesianu a intrat relativ recent pe lista muzeelor bucureștene, fiind în renovare o bună perioadă de timp. De ceva vreme, în plimbările de pe Calea Victoriei, zărisem parcul muzeului, cu un foișor în mijloc, având în jur bănci, statuete și câțiva arbori frumoși. În zona din spate a curții există și un spațiu liber pentru evenimente.

casa filipescu cesianu

Am început vizita din Lapidarium – un spațiu din curte unde se află casa de bilete și unde este organizată expoziția permanentă “Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”. Bucățile de fresce recuperate sunt însoțite de fotografii și o scurtă istorie a Ansamblului Văcărești, despre care puteți citi și aici. Pe o parte din terenul unde se ridica mănăstirea, demolată în anii ‘80, acum se întinde Parcul VăcăreștiContinue reading

Good vibes de primăvară

Ce mod mai bun să încep un articol despre cum petrec zilele de primăvară dacă nu cu… Palatul Primăverii? 😀 Am trecut pentru a doua oară porțile fostei reședințe a soților Ceaușescu, de data aceasta în turul privat, la invitația celor de la muzeu.

Turul a inclus camerele pe care le văzusem prima oară, acompaniate însă de noi informații și curiozități. Mi-a părut bine să revăd grădina de iarnă, camera luminoasă și feminină a lui Zoe, garderoba impresionantă sau mozaicul uriaș de la piscină. Plus că am întâlnit mai mulți păuni în grădină și am făcut cunoștință cu Portocală, motanul roșcat al Palatului.

În cadrul turului privat am intrat și în câteva camere noi pentru mine, inclusiv sala mică de lângă cramă, unde se păstrează încă sticle vechi cu vin de Drăgășani, buncărul aranjat ca o sală de consiliu, cu trofee de vânătoare; am văzut ceva și din zonele administrative și am admirat mai de aproape obiectele faine expuse în dulapuri.

Continue reading

Tatuajele, Vila cu clopoței și o grădină cu potențial

Vila cu clopoței sau, pe numele oficial, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” se afla de nu știu când pe wishlist-ul meu cu locuri de văzut în București. După vizita plină de surprize plăcute de la muzeul vecin înrudit, iată că a venit rândul și cochetei Vile cu clopoței, deschisă după ani buni de restaurare.

muzeul minovici

Cum e muzeul?

Într-o sâmbătă dimineață, după o plimbare prin Herăstrău, am intrat pe ușa frumos decorată a Vilei Minovici. Ridicată la inițiativa lui Nicolae Minovici, la începutul secolului XX, în stil neoromânesc, clădirea a fost proiectată de la început ca muzeu; inițial, privat, apoi deschis publicului în anul 1906.  Continue reading

Palatul Primăverii. Lecția despre contraste

Sâmbătă dimineață am coborât voioasă la stația de metrou Aviatorilor, dar nu ca să merg la alergat, ci pentru a vizita Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, deschisă pentru public ca muzeu/ expoziție permanentă în 2016.

Am pornit pe bulevardul Primăverii, bucurându-mă de liniște și clădiri cochete, iar la numărul 50 am descoperit celebra casă. De afară pare o vilă obișnuită, bine integrată în peisajul cartierului. Aparențele înșeală, însă.

palatul-primaverii-expozitie-muzeu palatul-primaverii-bucuresti

Construit în anii 1960 într-o zonă selectă, bine păzită, rezervată nomenclaturiștilor, Palatul Primăverii a fost reședința privată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu și, pentru o perioadă, și a copiilor lor, Zoe, Valentin și Nicu. După 1989 și până la deschiderea sa ca muzeu, o bună bucată de timp a servit ca spațiu de protocol pentru delegațiile străine.  Continue reading

Două experiențe interesante @Noaptea Muzeelor 2016

În fiecare an, Noaptea Muzeelor îmi provoacă sentimente contradictorii. Pe de-o parte, îmi place ideea de a cutreiera străzi și spații în miez de noapte, alături de alți curioși, trezind muzeele la viață chiar și după apusul soarelui. Pe de altă parte, însă, aglomerația și agitația mi se par cumva nejustificate, având în vedere că majoritatea acestor muzee sunt deschise și în restul anului, iar taxele de intrare nu sunt foarte mari (ba chiar ridicol de mici, în unele cazuri).

noaptea muzeelorAm o amintire foarte plăcută de la o Noapte a Muzeelor mai veche (să tot fie vreo 6-7 ani de-atunci), când am dat gata dintr-un foc vreo 4 muzee alături de câțiva prieteni. Și atunci a fost aglomerație, dar parcă nu așa de mare ca în ultimii ani, de când fenomenul a devenit extrem de popular. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cred că e bine să profităm de orice pretext care ne invită să descoperim noi locuri și să ne lăsăm surprinși de personalitatea și poveștile orașelor în care trăim.

Revenind la Noaptea Muzeelor 2016: am pus pe lista dorințelor doar două locuri: “Muzeul tactil” – o experiență propusă de Fundația AMAIS la Facultatea de Arhitectură, și Muzeul CFR. Să le luăm pe rând:

Muzeul tactil

Pentru că am ajuns un pic mai devreme, am intrat în Facultatea de Arhitectură, ale cărei coridoare erau animate de lume. Am văzut cum funcționează o imprimantă 3D, am descoperit diferite documente și structuri într-o sală a facultății (se pare că au și un mini-muzeu intern) și m-am lăsat furată de un puzzle cu Bucureștiul. Alături de vreo câțiva puști, am pus bucățile din capitală la locul lor, reconstituind harta din fața noastră.

Bonus: din întâmplare, am dat peste ceva artă urbană inedită în curtea facultății.

wonder-mike-facultatea-de-arhitectura

Continue reading

Muzeul Theodor Pallady (Casa Melik) – o porţie mică şi gustoasă de artă

Mi-am propus să iau la pas muzeele Bucureştiului, în căutare de noi colţuri deosebite care să mai coloreze un pic monotonia zilnică. Într-o sâmbătă după-amiază a venit şi rândul Muzeului Theodor Pallady, un loc nu foarte promovat printre obiectivele turistice ale capitalei.

casa-melik-muzeul-theodor-pallady

Muzeul se află pe strada Spătarului, nr. 22, aproape de biserica Armenească, într-un cartier liniştit de case frumoase, unde weekendurile se arată leneşe, asemenea mâţelor care dorm cu burta la soare prin curţi. Pe drum am văzut şi câteva clădiri de vis, cu arhitectură elegantă şi flori colorate în porţi. Continue reading

Muzeele necunoscute ale Bucureştiului: Casa Storck

Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck sau, pe scurt, Muzeul Storck este unul dintre locurile în care îmi doream tare mult să ajung, de când am descoperit site-ul www.muzeulbucurestiului.ro şi mai ales după ce am vizitat Muzeul Minovici. Aflasem că este închis temporar pentru lucrări de restaurare, aşa că am fost super-încântată când am văzut că la Noaptea Muzeelor de anul acesta (2015) avea să-şi deschidă porţile pentru vizitatori.

muzeul-cutescu-storck-bucuresti-str-vasile-alecsandri

Am bănuit că nu multă lume se va înghesui la un muzeu cvasi-nescunoscut, dar cu toate astea am fost precaută şi am ajuns aici pe la ora 6 jumate seara, când nici pe străzi nu era prea mare aglomeraţie, iar nebunia încă nu începuse. Continue reading

Artă şi bun gust: Muzeul Theodor Aman din Bucureşti

Frumoasa casă din spatele BCU mi-a atras atenţia de multe ori, însă n-am băgat-o cu adevărat în seamă până săptămânile trecute, când am dat peste o listă cu mai multe muzee (aproape) necunoscute din Bucureşti. Printre ele, Muzeul Theodor Aman, găzduit chiar de clădirea cu pricina. Am văzut câteva fotografii cu interiorul, care m-au făcut şi mai curioasă, aşa că weekendul trecut m-am îndreptat spre strada C. A. Rosetti, unde, la nr. 8, se află muzeul.

muzeul-theodor-aman-bucuresti

O adevărată bijuterie artistică, Muzeul Theodor Aman s-a deschis la data de 16 iunie 1908, având ca fond principal donaţia realizată de Ana Aman, soţia pictorului. A fost primul muzeul de artă din capitală. Arhitectura clădirii este una specială, în stil eclectic, cu elemente neoclasice şi renascentiste. Casa a fost construită în anii 1868 – 1869, fiind proiectată de însuşi Aman, care a locuit şi a creat aici timp de peste 20 de ani. Tot el a realizat numeroasele decoraţiuni interioare, mobilierul, stucatura tavanelor, lambriurile, sculpturile de pe uşi etc. Continue reading

În vizită la Muzeul Comunităţii Evreieşti din România

În timp ce făceam slalom pe net, în căutare de informaţii pentru un articol, am descoperit că în Bucureşti există un muzeu al comunităţii evreieşti, găzduit de o veche sinagogă. Antenele de plimbăreaţă mi s-au activat imediat, aşa că n-am mai stat pe gânduri şi mi-am notat adresa. Am constatat cu uimire să muzeul-sinagogă se află în buricul târgului, la o aruncătură de băţ de Piaţa Unirii, pe strada Mămulari, nr. 3. Interesant cum am trecut de atâtea ori prin apropiere, dar habar n-aveam de existenţa ei…

fereastra stea

Încadrată de clădiri obişnuite, faţada sa remarcabilă iese în evidenţă prin îmbinarea de elemente arhitecturale bizantine, maure şi romanice. După ce sâmbătă am încercat s-o vizitez, dar fără succes (era închisă, fiind sabat), a doua zi dimineaţă am sunat la poartă, iar un paznic amabil m-a îndrumat înăuntru. Am intrat în sala uriaşă, unde era cald şi linişte. M-a întâmpinat o doamnă zâmbitoare care mi-a vorbit un pic despre trecutul sinagogii, după care am trecut la vizitat. Continue reading

În vizită la Muzeul Minovici, locul unde arta e la ea acasă

Despre “Vila cu clopoţei” de lângă Fântâna Mioriţa auzisem de mulţi ani şi de tot atâta timp se afla pe lista mea cu locuri de văzut în Bucureşti. Am admirat-o doar de la distanţă, de pe trotuarul de vizavi, iar când m-am hotărât într-un final să vizitez muzeul găzduit de ea (Muzeul de Arta Populară “Dr. Nicolae Minovici”), am aflat că e în renovare 😀

Totuşi, după ce am mai săpat puţin pe internet în căutare de informaţii actualizate, am descoperit un alt muzeu Minovici, respectiv Muzeul de Artă Veche Apuseană “Dumitru Furnică Minovici”, aflat chiar în spatele Vilei cu clopoţei, în vecinătatea Gării Băneasa.

muzeul-minovici- Continue reading