Escapada de weekend de la Braşov a fost fix pe sufletul meu, pentru că am reuşit să combin plimbarea şi destinderea cu alergarea – ce altceva mi-aş fi putut dori mai mult? 🙂 Plus că nu mai fusesem de ani buni prin micul orăşel de la poalele Tâmpei şi mi-era dor să-l revăd.
“Ce locuri de vizitat în Braşov aş putea să pun pe listă?” M-am întrebat asta înainte să plec de acasă, dar n-am avut chef să fac un research amănunţit, aşa că am notat doar câteva restaurante, am citit 2-3 articole despre ce ar fi interesant de văzut şi… cam atât. Însă a fost tocmai bine. Am rămas şi cu câteva gânduri după această mini-vacanţă, alături de o sumedenie de cadre imortalizate cu drag:
1. Nu trebuie să treci graniţa ca să te bucuri de priveliştea piaţetelor şi să sorbi din tihna cafenelelor cochete. În Braşov sunt câteva pieţe unde liniştea merge pe vârfuri printre clădirile istorice, într-un dans lent, mângâind pereţii însemnaţi de timp. Cum tot mi-era mie dor de Italia, mi-am mai potolit aleanul privind la terasele atât de frumos decorate, intime, retrase din calea agitaţiei.
2. Simplul fapt de a vedea atât de aproape ditamai muntele protector, acoperit de verdeaţă, e de ajuns pentru a mă binedispune imediat. Cele 2 zile la Braşov le-am trăit cu bucurie şi poftă, scăldate în entuziasm şi ameţite de endorfine. Am respirat cu nesaţ aerul de relaxare, aromat deopotrivă cu vechi şi nou.
3. În Braşov nu ai nevoie de hartă ca să descoperi locurile faine. Poţi să te rătăceşti fără grijă, căci singuri paşii tăi te vor purta spre vreo surpriză plăcută. Am dat peste Strada Sforii din întâmplare, mergând pur şi simplu pe străzile din centrul vechi, iar la fel am descoperit şi sinagoga, şi Poarta Ecaterinei, un turn cu o formă ciudată, pictat de razele calde ale soarelui la apus.
4. Cele mai multe din casele aflate în centrul vechi sunt monumente istorice, cu stiluri şi poveşti interesante şi o arhitectură deosebită. Am surprins detalii inedite, ornamente voluptuoase sau geamuri colorate, forme şi linii dulci, asortate cu silueta muntelui.
5. Cele mai variate bunătăţi ţi se oferă pe tavă la Braşov, indiferent că ai poftă de mâncare tradiţională, de o pizza cu fructe de mare, de o salată mai exotică sau de vreun preparat chinezesc. Pe lângă minunatul Bistro de l’Arte, am mai mâncat şi la Restaurantul Prato, iar ceaiul mi l-am savurat în cafeneaua-farmacie Dr. Jekelius, despre care sper să povestesc în curând.
6. Braşovul mi-a înfăţişat, de la Cetăţuie, o dublă panoramă, descoperită după ce am urcat cu răbdare un şir consistent de trepte. Pe de-o parte, am admirat centrul vechi al oraşului, acoperişurile brun-roşcate, cu muntele de pază şi scrisul hollywoodian, iar de cealaltă parte, am zărit un peisaj cu blocuri comuniste, aliniate soldăţeşte în grupuri compacte.
7. Nu în ultimul rând, m-am bucurat tacticos de puzzle-ul de străzi liniştite, cu biciclişti şi oameni la jogging, dar şi de foşnetul continuu de pe strada Republicii sau din Piaţa Sfatului, unde oaspeţii de la terase sunt mai vocali. Am trecut în revistă tufişurile tunse cu precizie din Parcul Central, am zâmbit la vederea unei mâţe care a pozat curioasă şi am privit fascinată la Biserica Neagră. După ce am văzut atâtea ditamai catedrale (San Pietro – Vatican, Stephansdom – Viena, Sacre Coeur – Paris, Sf. Petru – Munchen etc.), nu m-a impresionat prin mărime, ci prin smerenie, prin calmul înţelept pe care-l afişează, cu turiştii mişunând pe lângă zidurile-i bătrâne.
Îmi place tare la Brașov, e pe locul 2 după Sibiu, în topul oraselor preferate din Romania. Din păcate am ajuns acolo doar de două ori, mereu în trecere, mereu doar câteva ore de plimbat. Dar și așa tot îmi place. Ultima data am ajuns aici cu aproximativ un an în urma și mă uit și acum cu drag la poze… Aș mai merge, m-aș și caza măcar o noapte în oraș , oricum sunt și multe de văzut în zonă, mi se pare inepuizabilă…
Pozele de anul trecut le poți vedea aici, dacă vrei să vezi Brașovul și prin lentila mea 😀 https://picasaweb.google.com/104592517444423381478/Brasov6Iulie2014?noredirect=1
Foarte fain! Mie mi-a cam părut rău că n-am ajuns şi pe Tâmpa, dar aşa măcar am un bun pretext să mă întorc 😀
Hm, sinceră să fiu, pentru mine, Braşovul e un fel de Sibiu mai aproape :)) Le văd cumva ca fiind parte din aceeaşi poveste&atmosferă.
Cand am fost prima oara nici noi n-am urcat pe Tâmpa, era deja spre seara si nu mai puteam urca, dar a doua oara n-am ratat, privelistea e de milioane 🙂
Şi mie Braşovul şi Sibiul mi se par „înfrăţite”. Mergând acolo des, acum nişte ani mă gândeam în care să mă mut pe viitor – şi am ales Braşovul, datorită apropierii de Bucureşti, dar şi MUNTELUI. Dar a rămas numai un plan… din păcate.
Anul acesta, am cunoscut nişte oameni deosebiţi din Braşov, care mi-au devenit repede prieteni de suflet, alături de care bat cărări de munte… (pe 14 iunie, când tu alergai, noi coboram de la Omu în Bran; destinaţia finală a fost Braşovul, de unde unii am luat trenul către Bucureşti… cu ceva peripeţii…).
Ioana
Cred că pentru iubitorii de munte Braşovul, ca oraş, e locaţia perfectă, ai aproape multe variante de escapade în natură. Cine ştie ce-ţi rezervă viitorul, poate la un moment dat planurile o să prindă contur 😉
Până la urmă, peripeţiile condimentează excursiile, nu? Mai ales dacă se termină cu bine 😀
Intr-adevar Brasovul este un oras deosebit. Cred ca cel mai bine m-am simtit pe strazile acelea linistite.
Eu am apucat sa ma plimb prin Brasov intr-o zi de saptamana, nu de weekend. Orasul arata cu totul altfel cand toata lumea isi vede de treaba ei si tu poti sa te plimbi pe strazile lui fara nici o grija.
Cel mai “altfel” lucru care mi-a placut la Brasov, si nu mi-am dat seama din prima de chestia asta, este faptul ca este aerist. Si la propriu si la figurat.
Eu sunt constantean, singurul parc pe care il avem dispare cate putin cate putin in fiecare zi sub mall. Iar pe putinele petice verzi din oras apare in fiecare zi cate un bloc. Daca nu era marea, cred ca innebuneam.
Dap, e o experienţă plăcută plimbarea printr-un oraş în timpul săptămânii, când majoritatea locuitorilor sunt la serviciu. Am făcut şi eu asta la Braşov, în ziua de luni, când m-am bucurat de calmul străzilor. La Cetăţuie era chiar pustiu…
Mare noroc cu marea, într-adevăr 🙂 Dacă s-ar reface mai repede şi Cazionul, ar fi minunat!
Sibiul va fi, impreuna cu Sighisoara, Medias si Cluj, orasul de suflet, dar Brasovul este si el acolo. L-am vizitat, mi-a placut enorm, mai vreau:)
Pot sa nu aleg care oras imi place mai mult si sa le aleg pe toate? Haga, Amsterdam, Praga, Zaragoza, Pamplona, Madrid, Corfu(oh, da, Kerkyra in greceste), Atena, Salonic, Constanta, Targu Mures, Craiova si, cu modestie, orasul natal, Slatina.Si era sa uit si Caracal, un orasel cu multe surprize:)