Din nou la Oradea, după mai bine de jumătate de an. Am descoperit în plimbare noi locuri și am privit cu alți ochi străzile și clădirile pe care deja le explorasem în mini-vacanțele anterioare. Pentru că a fost o sâmbătă călduroasă, m-am refugiat în muzee. În două muzee, mai exact.
Când am văzut că cei de la Flight Festival organizează un tur gratuit la Jimbolia, cu prof. univ. dr. Adriana Babeți ca ghid, m-am entuziasmat maxim și m-am înscris imediat, deși era în timpul săptămânii. Unul dintre beneficiile vieții mele de freelancer e că îmi pot organiza programul de lucru cum doresc și am ocazia unor astfel de ieșiri.
Autocarul cu care am fost era plin, semn că mai sunt și alții cu program flexibil. De la Timișoara la Jimbolia drumul mi s-a părut foarte scurt, iar pe parcurs am aflat povești despre istoria zonei, cultivarea duzilor și a orezului și despre Florimund de Mercy, care a făcut un pic de ordine în Banat prin secolul al XVIII-lea.
Centrul orașului Jimbolia mi s-a părut extrem de liniștit, asemenea unui sat mai cochet și ordonat, cu străzi perfect perpendiculare. N-am apucat să pozez statuia Sf. Florian, considerat protectorul orașului și al pompierilor săi, pentru că am fost prea absorbită de calmul din jur. Foarte puține mașini pe străzi și la fel de puțini oameni.
Aveam Jimbolia pe lista de locuri de vizitat pentru că, deși e un oraș foarte mic, de 10.000 de locuitori, numără nu mai puțin de 6 muzee. În acest tur am văzut 4 dintre ele.
Prima oprire a fost la Casa Memorială dr. Karl Diel, medic chirurg din Jimbolia renumit pentru priceperea sa și care a contribuit la organizarea spitalului din localitate – asta se întâmpla la final de secol XIX și început de secol XX. Înrudit cu dr. Karl Diel a fost și medicul Pius Brânzeu, al cărui nume este legat de spitalul județean de urgență din Timișoara. La casa memotială ne-a fost ghid chiar strănepoata dr. Karl Diel, prof. Pia Brânzeu, fiica dr. Pius Brânzeu, care a donat toate materialele aflate acum în casa memorială, de la documente, îmbrăcăminte, instrumente medicale, fotografii, decorații și multe obiecte folosite în viața de zi cu zi.
Continue readingLuna trecută pe vremea asta vizitam “Casa Memorială George și Agatha Bacovia” din București, într-o zi însorită, în contrast cu atmosfera sumbră din poeziile autorului.
Cred că Bacovia e ușor de ținut minte printre alți poeți studiați în școală tocmai datorită morbidității și a funebrului său. Scriind articolul ăsta, îmi dau seama că nu cunosc alte poezii de Bacovia în afară de „Plumb”, „Lacustră” și încă unul cu ceva cadavre care se descompun în căldură (“Cuptor” se numește, noroc cu profu Internet). Totuși, e clar că atunci când spui Bacovia e greu să-l confunzi cu scriitori care vorbesc despre lucruri mai romanțioase, mai soft.
De fapt, și Bacovia are poezii în culori mai vesele (verde crud, mugur alb și roz și pur etc.), dar imaginea pe care a lăsat-o în mintea mea – și cred că nu numai – e aceea a unei ambianțe deprimante.
Continue readingÎntr-o după-amiază de octombrie, weekend, am trecut pragul unei case vechi din București pentru o mică gustare artistică. Știam de câțiva ani de Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei și iată că, după multe amânări, m-am mobilizat s-o vizitez, alături de o prietenă.
De cum am intrat, am simțit o răcoare plăcută, în contrast cu căldura de afară. Din hol am observat tablourile și micile obiecte decorative, gata să spună povestea locului. Am avut senzația aia de „Unde să mă uit mai întâi?!”, pentru că spațiul generos expune atât de multe mini-comori, încât mi-era teamă să nu pierd nimic din vedere. Un fel de FOMO muzeal.
Din păcate, vizitele ghidate nu erau disponibile, așa că am descoperit colecția Macovei doar cu ajutorul plăcuțelor cu explicații de lângă unele obiecte. Insuficient, dar tot mai bine decât deloc.
Continue readingLa bac, la Limba română, am avut romanul “Ion” și la proba orală, și la cea scrisă. Chiar dacă nu se numără printre cărțile mele preferate (ba din contră), am fost încântată când am aflat că în București există o casă memorială a lui Liviu Rebreanu. Un apartament, mai bine zis. Bonus, alături se află și casa memorială a unui alt scriitor, poetul Ion Minulescu. Deci două muzee de vizitat dintr-un foc – perfect pentru o seară de vară!
M-am gândit că vizita va fi scurtă – sunt două apartament nu foarte mari, ce-ar fi de văzut? Ei bine, din fericire au fost multe și de văzut, și de povestit. Iar asta datorită ghidului, care a fost pur și simplu fantastic.
Cele două case memoriale se află în cartierul Cotroceni, str. prof. dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, la apartamentele 11 și 12.
După ce am plătit taxa de acces și de ghidaj (vedeți detalii la finalul articolului), am pătruns în holul casei lui Livriu Rebreanu, care păstrează atmosfera de la începutul secolului XX. Am intrat apoi în sufragerie, un loc primitor și confortabil, cu pereții plini de tablouri.
Continue readingAm zis să creez o listă cu muzeele pe care le-am văzut în București, poate vă fac poftă 🙂 Cu un click pe titlu, puteți citi articolul în care am scris impresiile mele + poze.
Voi actualiza lista pe măsură ce vizitez noi muzee și case memoriale.
Pe lângă Muzeul Zambaccian trecusem de câteva ori, în plimbările mele exploratorii. Era pe lista de muzee de vizitat în București, așa că într-o amiază de vineri mi-am programat o mică escapadă artistică aici.
Despre Zambaccian nu știam nimic când am trecut pragul muzeului, așa că am profitat de ocazie ca să mă pun la curent. Am aflat, deci, că a fost un colecţionar și critic de artă român, cu rădăcini armene (mi-am dat seama apoi că terminația numelui chiar asta sugerează), pe numele lui mic Krikor.
A fost un mecena al epocii sale, susținând diferiți pictori și sculptori români. În timp, a construit o colecție valoroasă de artă, pe care a donat-o statului român și pe care – ați ghicit – o puteți vedea la actualul muzeu. Clădirea a fost construită special de el în anii 1940 pentru a servi drept spațiu expozițional.
Continue readingDespre Anton Pann sau Antonie Pantoleon-Petroveanu, pe numele real, nu știam mare lucru, cu excepția faptului că a compus muzica imnului “Deșteaptă-te, române”. M-am mirat că există o casă memorială în București dedicată lui, nefiind un scriitor foarte vizibil, față de alți contemporani de-ai săi.
Amenajat relativ recent, muzeul este organizat tare fain, creativ și arată cu adevărat modern (așa cum ar fi bine să arate mai multe muzee). Am găsit aici un spațiu interactiv, care spune povestea numeroaselor laturi artistice ale lui Anton Pann prin elemente inedite, deși nu include obiecte de patrimoniu care să-i fi aparținut acestuia.
În această casă, care s-a aflat și în proprietatea sa, Anton Pann a locuit alături de a treia soție. Că veni vorba, se pare că a avut o viață personală ca o telenovelă, pe una dintre soții răpind-o de la mănăstirea unde aceasta urma să devină călugăriță. O altă casă memorială există și la Rm. Vâlcea – a locuit și acolo câțiva ani.
Continue readingAm ajuns la Muzeul “Victor Babeș” într-o după amiază când primăvara se îngâna cu iarna, însoțită de curiozitatea de a descoperi o personalitate nu foarte cunoscută mie. Sigur, știam că are legătură cu medicina, că doar ditamai spitalul îi poartă numele, însă cam atât.
Biletul de acces la Muzeul Victor Babeș costă 10 lei pentru adulți, iar pentru ghid se mai plătește 6 lei/ persoană. A fost o decizie inspirată să luăm ghid și vă recomand și vouă să faceți la fel dacă ajungeți aici. Doamna care ne-a însoțit ne-a povestit cu multă pasiune despre Victor Babeș, despre viața lui și despre muzeu. Simpla plimbare prin vilă nu ar fi fost la fel de plăcută fără toate lucrurile pe care le-am aflat de la dumneaei, iar expunerea a însuflețit camerele și obiectele văzute aici.
Alături de impresii, am scris mai jos și câteva lucruri noi aflate despre Victor Babeș în urma acestei vizite, așa că dacă v-ați hotărât să mergeți la acest muzeu, poate veți dori să treceți mai repede peste detalii 🙂
Continue readingAnul trecut am aflat cu bucurie că Banca Națională a României (BNR) are un mic muzeu care se poate vizita. Recunosc, nu m-a atras muzeul în sine, ci ideea de a pătrunde în această clădire atât de frumoasă, pe care am admirat-o de atâtea ori din exterior.
Muzeul BNR se poate vizita gratuit, în cadrul unor tururi ghidate, dar trebuie făcută o rezervare cu minim 2 zile înainte de ziua dorită. M-am conformat și m-am programat la un tur de amiază, profitând de avantajele freelancing-ului (există și tururi de seară, pentru cei cu joburi cu program clasic 9-5).
În ziua cu pricina am ajuns la intrarea din str. Doamnei, nr. 8, iar după câteva minute de așteptare am fost primiți de ghidul nostru (am fost în total 6 persoane) și turul a început.
Continue reading