Mi-am dorit tare mult să ajung la Florenţa, deci pot spune că prin vacanţa asta am bifat un oraş pe micul wish-list de călătorit. Am stat doar o zi, care s-a dovedit a fi cam scurtă pentru văzut cam tot ce are ea de oferit.
Despre Florenţa se spune că a fost leagănul Renaşterii. Mie însă mi-a scăpat spiritul ăsta boem şi artistic al oraşului şi recunosc că Bologna mi-a creat o impresie mult mai bună, cel puţin arhitectural vorbind. Florenţa e frumoasă, dar cam cuminte. Cu excepţia bisericilor uriaşe, clădirile nu mi-au atras atenţia în mod deosebit.
Am crezut că arhitectura este mai variată, mai îndrăzneaţă. Mă aşteptam să văd mai multe piaţete cochete, cu fântâni frumos ornamentate şi statui impresionante, nu doar câteva còpii ale lui David. N-aş zice deci că Florenţa e un muzeu în aer liber, ci dimpotrivă. Adevăratele comori artistice ale Florenţei sunt păstrate în numeroasele muzee şi palate, în niciun caz pe străzi (ca în Roma, de exemplu), aşa că dacă sunteţi amatori de muzee, cu siguranţă că Florenţa e oraşul ideal.
Nu vreau să trageţi concluzia că Florenţa nu e un oraş frumos sau că nu ar merita vizitat. Dacă până acum mi-am arătat dezamăgirea, în continuare urmează partea cu amintirile frumoase, care sunt o gramadă.
E cam greu să nu rămâi cu gura căscată când vezi în faţa ta ditamai Domul, cu a sa cupolă imensă, flancat de Baptisteriu (il Battistero) şi Turnul lui Giotto (il Campanile di Giotto), şi detaliile minuţioase executate în marmură, care pur şi simplu îţi iau ochii. Domul Santa Maria del Fiore este simbolul oraşului – se vede din multe zone şi este reprezentat în mai toate imaginile şi cărţile poştale cu Florenţa. Povestea Domului şi alte informaţii folositoare găsiţi aici sau aici.
Un alt punct central al oraşului este Piazza della Signoria, o piaţă care mai tot timpul musteşte de turişti, şi care găzduieşte Palazzo Vecchio, Primăria oraşului. În faţa acestuia se află o copie a lui David de Michelangelo, una dintre cele mai reprezentative statui ale Renaşterii. Torre di Arnolfo, turnul de 95 m înălţime al clădirii, este perfect pentru a vederea împrejurimile.
Pentru a urca în Torre di Arnolfo trebuie să plătiţi un bilet de 6,5 euro şi să aveţi ceva răbdare pentru a urca cele 233 de trepte de piatră care parcă nu se mai termină. Însă o dată ajunşi sus, cu siguranţă că veţi uita toată oboseala şi veţi rămâne din nou uimiţi de cât de frumoasă poate fi Florenţa. De aici se vede tare bine Domul, dar şi acoperişurile caselor, terasele din jur şi piaţa. Măcar pentru priveliştea asta şi tot merită să vizitezi Florenţa!
Am scăpat puţin de agitaţia stăzii şi ne-am refugiat într-o mică piaţă cu câteva restaurante, unde am luat şi masa, şi de unde am observat oameni mâncând îngheţate sau degustând un pahar de vin de la barul de vizavi, biciclete în goană sau familii la plimbare.
Florenţa primeşte un punct în plus de la mine pentru că e extrem de bike-friendly. Cât vezi cu ochii dai peste biciclete, atât parcate/abandonate, cât şi „în funcţiune”.
Dacă te îndepărtezi puţin de centru, apar nişte zone atât de verzi şi de frumoase, că zici că ai nimerit într-un sătuc pitoresc de munte. Chiar şi din depărtare se zăreşte cupola Domului, care domină oraşul.
Că tot veni vorba de verdeaţă: unul dintre cele pitoreşti spaţii ale Florenţei este Grădina Boboli, un parc imens – cu platouri şi alei străjuite de copaci, câteva statui şi fântâni – , amenajat în spatele Palatului Pitti. Şi de aici sunt câteva perspective frumoase asupra oraşului. Apoi puteţi lenevi pe iarbă, în timp ce vă faceţi planurile pentru următorul loc de vizitat. Nu rataţi nici Grotta Grande sau Grotta del Buontalenti, o grotă artificială cu statui care par topite. Intrarea în Grădina Boboli costă 10 euro.
Florenţa poate fi admirată de la înălţime şi din Pizzale Michelangelo, unde se află o altă copie a lui David.
Un alt simbol al Florenţei, Ponte Vecchio, se remarcă prin casele construite pe pod, la parterul cărora sunt magazine cu bijuterii. Nu pot să zic că am fost prea impresionată de priveliştea buticurilor cu aur, parcă prea moderne pentru acest loc, însă podul se vede superb în lumina apusului. Florenţa mai are multe alte poduri care traversează râul Arno, majoritatea destul de simple.
Pe înserat am ajuns şi la Basilica Santa Croce, unde atmosfera liniştită a fost perfectă pentru a ne trage sufletul după aproape o zi de plimbat. Se pare că e o modă ca seara şi noaptea treptele bisericilor să se transforme în locuri de reuniuni sau chiar „mini-baruri”, unde tinerii stau la vorbă cu ceva de băut aproape, în reuniuni vesele şi gălăgioase.
Cu ocazia acestei vacanţe am intrat şi pentru prima dată într-o sinagogă. Am decis să vizităm Sinagoga şi Muzeul Ebraic din Florenţa atraşi de cupola albastru-verzuie a clădirii care se vedea de departe. Am nimerit în acelaşi timp cu câţiva elevi care aveau parte de o vizită ghidată, aşa că beneficiat indirect şi noi de pe urma ei şi am aflat astfel informaţii despre tradiţiile ebraice, dar şi cum acestea au influenţat anumite ritualuri preluate de creştinism. Biletul costă 6,5 euro, iar la intrare sunt dulapuri cu cheie în care trebuie să vă lăsaţi bagajele, inclusiv telefoanele mobile. Fotografiatul este interzis în interior.
Câte ceva şi despre transport:
Drumul spre Florenţa a început cu o mică aventură, chiar de la gara din Bologna, pentru că am pierdut 2 trenuri 😀 O dată am greşit ora, deşi era scrisă pe bilet, iar a doua oară am confundat peronul, dar aici avem o scuză: există mai multe peroane cu acelaşi număr. Din fericire, nu a trebuit să plătim nimic în plus, pentru că doamna de la Trenitalia a fost tare amabilă şi ne-a schimbat biletele fără probleme. De la Bologna la Florenţa drumul cu trenul a costat 11,5 euro.
La întoarcere am mers cu Freccia Rossa, un fel de tren-avion, foarte curat şi rapid, dar care a avut o întârziere de… aproape 30 de minute :)) Vreau să cred că pentru 24 de euro, cât costă biletul cel mai ieftin Florenţa-Bologna (70-80 km) cu Freccia Rossa, astfel de abateri sunt rare. În general am observat că trenurile mai au întârzieri, însă nu foarte mari, cam de vreo 10-15 minute.
—–
Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉
—–
Uau, superb, într-adevăr o zi în Florenţa este tare puţin, doar aşa de bifat şi de savurat puţin din atmosfera oraşului. Dar bine că a fost şi atât… Chiar că vederea de sus, din turn, este superbă! Fain, Andra, dar chiar ai făcut plimbări extraordinare. De altfel, când alegi Italia nu se poate să nu fie ceva extraordinar.. 🙂
Da, clar a fost foarte puţin o zi, dar în Toscana sunt ATÂTEA de văzut….! Cred că o viaţă n-ar fi de ajuns doar pentru vizitat Italia.
Priveliştea din turn e şi preferata mea 🙂
Ce fain..abia astept sa ajung si eu 😀
Eşti norocoasă că stai aproape 🙂
Cam acelasi traseu l-am facut si noi, imi doresc sa revin in Florenta, l-am vizitat in cateva zile ploioase de februarie, dar l-am iubit din prima clipa!
Şi mie mi-ar plăcea să revin, poate nu neapărat în Florenţa, dar aş vrea să mai explorez Toscana 🙂
Dacă aș vrea să ajung undeva în Italia, acel ”undeva” ar fi Florența. Ce frumoase-s pozele tale!
Florenţa e un început bun, zic eu 🙂
Mulţumesc!
Așa cum ți-am spus și la mine pe blog, Florenta mi se pare ca este un oras mai mult “despre atmosfera”, decat “despre un muzeu în aer liber”. Mie mi-a plăcut enorm atmosfera de la Florenta și ador să citesc blogurile expatilor de prin Florenta, despre viata lor de zi cu zi, am o lista pe Viziteaza Italia, la blogroll.
Mi se pare ca visele mele iau avant de fiecare data cand ma gandesc la Florenta cu stradutele ei… Nu stiu ce a fost atunci cu mine de mi s-a lipit asa de suflet, de fapt ador toata Toscana, dar ca oras mare, reprezentativ, Florenta mi se pare o bijuterie a aerului boem și relaxant. Din multe puncte de vedere mi se pare o zi de vacanta perfecta, o zi la Florenta. Dar stiu, nu putem judeca aspru gusturile, pe mine s-a mulat perfect, în timp ce tu esti mai apropiata de Siena și de la Bologna, care sunt SPLENDIDE și ele 🙂
Mai astept povesti italiene, sa stii :*
La mine cred că Roma ar fi oraşul de suflet 🙂 Cum ai “păţit” tu cu Florenţa am “păţit” eu cu ea. Sigur, e foarte mare, foaaarte turistică, dar are o grămadă de colţuri liniştite şi de privelişti magice, plus statui şi piaţete discrete. De-asta am savurat la maxim articolul tău cu “Roma, ce să faci, ce să vezi…” 🙂
De fiecare dată când mă uit la pozele făcute la Roma îmi vine să mă sui în avion şi să o iau într-acolo 😀 Apropo:
http://zambetsisanatate.ro/2011/11/08/roma-fara-prea-multe-cuvinte/
http://zambetsisanatate.ro/2011/11/10/aroma-unei-vacante-tarzii-locuri-si-amintiri-de-suflet/
http://zambetsisanatate.ro/2011/11/05/aroma-unei-vacante-tarzii-obiectivele-turistice-clasice/
http://zambetsisanatate.ro/2011/11/07/aroma-unei-vacante-tarzii-impresii/
Am recitit acum articolele tale despre Roma. E frumoasă, nu as putea zice că nu e un oras deosebit. Singurul lucru care ma apropie mai mult de Florenta este ideea de oras mai mic pe care il poti cumva cuprinde. Roma e colosala sub multe aspecte. Vreau sa revin la Roma iti dai seama ca o saptamana cat am stat nu a fost suficient, plus ca am si iesit atunci prin regiune 🙂
Cu siguranţă, oraşele mai mici au farmecul lor, e mai uşor să le cunoşti, să le explorezi 🙂
Şi eu mi-aş dori să revin la Roma, am stat tot o săptămână, dar au rămas aşa multe de văzut! 🙂
Pingback: Ars mathematica | Artele şi ştiinţele vieţii
Noua ne-a placut taaare mult Florenta pentru ca Iubitul este pasionat de Renastere, am cautat toate stradutele ce au de-a face cu Machiavelli :)) si nici acum, dupa cateva saptamani de la pre-honeymoon nu ma lasa fara documentare despre familia Medici si despre istoria locului. Pentru mine a fost magic – cate ceva am scris aici: http://teaslabeste.wordpress.com/2014/03/29/pre-honeymoon-la-florenta/
Eu m-am intors racita, dupa cum m-ai vazut saptamana trecuta, cred ca de la gelato si vant – am gasit cateva gelaterii minunate, un restaurant simpatic langa Sinagoga cu anghinare dumnezeiesti. Nu ne-am luat foooarte in serios in vacanta asta, am vanturat ca niste copii, fie ploaie, fie vant. Nu voiam decat sa ma odihnesc (cred ca de aia am mers cam 12h/zi), am suit orice deal sau tur (e drept, Domul si Campanile au fost fave) si ne amuzam cum dupa fiecare colt de strada vedeam Domul 😀
Mi-e dor sa ma intorc, sincer, as fi vrut vreme un pic mai buna (rar a sarit de 15 grade in vacanta noastra), m-as vedea si locuind acolo. Data viitoare voi prefera sa ies si din oras, acum n-am apucat. Uite, acum ca-mi zici, regret ca nu am stat mai mult in Bologna, dar la ducere am luat spaceship ca eram disperata sa ajung in Florenta ;)) iar la retur am gasit un bus rapid (19 eur) din Florenta de la gara pana la aeroportul din Bologna..asa ca n-am mai prins orasul la retur.
Pentru pasionaţii de artă cu siguranţă e o comoară, mai ales datorită muzeelor. Am citit articolul, mi-a rămas în minte imaginea cu tine şi cu îngheţata la cornet 😀
Am avut noroc de vreme bună, dar cred că şi noi ne-am fi plimbat chiar dacă ar fi fost ploaie sau frig. În Dom nu am urcat, în schimb am avut o privelişte grozavă din turnul lui Arnolfo, cu domul inclus în peisaj.
Nici eu nu am văzut Bologna atât de mult pe cât mi-aş fi dorit pentru că nu mi-am imaginat că e aşa frumoasă şi plină de viaţă.
Am fost la Firentze saptamana trecuta. Am stat 2 zile a fost minunat!!!!!
Am incercat sa aflu ce energie speciala a facut ca atatea spirite exceptionale sa vina in acest loc si sa-si valorifice potentialul creator. Greu de spus. Ceea ce pot sa spun este ca am desoperit ceva ce nu am observat nicaieri pe unde am umblat in lume. Acel ceva este o liniste absoluta ce se instaureaza in foarte scurte momente, intr-un oras, altfel plin de oameni si de sunete. Am mai avut sentimentul ca aici timpul a stat in loc, ca de cca. 600-700 de ani numai pelerinii insufletesc un loc altfel incremenit.
Am mai descperit o locatie tinuta de Carmen, o romanca minunata cu care am stat la povesti minute bune si in restaurantul careia am mancat bunatati la preturi foarte bune. Locatia este chiar in centru pe o straduta ce coboara de la magazinele “Salvatore Feragamo “palalel cu raul Arno. Locatia se numeste “IL GIGLIO SULL’ARNO” via Del Parione 42/444. I-am spus ca voi spune si la altii despre loc. In plus, Carmen ne-a dat si o serie de informatii care au fost de mare ajutor.
Mulţumim pentru impresii şi recomandare! Cred că e super să poţi să simţi momente de linişte chiar şi într-un oraş aşa turistic ca Florenţa 🙂
Pingback: O dupa-amiaza in Florenta, apusul in La Massa si noaptea in Genova | călădor