Tag Archives: biserică

Răşinari şi Cisnădioara, culoare medievală pe trasee cicloturistice

Weekendul ÎnAlergare petrecut în împrejurimile Sibiului s-a lăsat cu experienţe noi pe alese. În afară de Cisnădie, unde m-a impresionat biserica fortificată, am făcut o plimbare şi prin Răşinari şi Cisnădioara, în căutare de locuri faine de clătit ochii şi sufletul.

De la Păltiniş spre Sibiu am trecut prin Răşinari, unde casele colorate înşirate de-a lungul drumului m-au fermecat de-a dreptul. Circulau multe maşini, aşa că n-am prea avut cum să le surprind în fotografii, însă am recuperat mergând prin labirintul de uliţe, unde se iveau alte case vechi, acoperite cu ţigle roşiatice asemenea solzilor de peşte.

rasinari-strada perete-colorat-rasinari

Continue reading

Biserica fortificată din Cisnădie sau turismul aşa cum ar trebui să fie

Escapada la Păltiniş cu ocazia Cindrel ÎnAlergare a fost pretextul perfect pentru a vizita împrejurimile Sibiului şi a-mi clăti privirea cu frumuseţile zonei, sorbind din aerul medieval-chic al micilor oraşe transilvănene. Acompaniată de două plimbăreţe pe măsură, pe drumul spre întoarecere ne-am oprit la Cisnădie, despre care singurele mele informaţii se opreau la o tradiţie în ţesut covoare, nişte amintiri vagi dintr-o vizită de demult.

cisnadie-sibiu

Covoare n-am văzut, în schimb am admirat o frumuseţe de biserică fortificată, un complex într-o stare foarte bună, cu toate facilităţile turistice. Nu mă aşteptam să fie atât de bine organizat, având în vedere că Cisnădie (Heltau) este un oraş micuţ. Tocmai de-asta m-a impresionat plăcut. Au ştiut să profite de fiecare bucăţică de istorie şi să o ambaleze frumos pentru a o servi turiştilor, lucru pe care ar trebui să-l facă mai multe oraşe din ţară. Construită în secolele XII-XIII, biserica evanghelică fortificată din Cisnădie a cunoscut variate transformări arhitecturale de-a lungul vremii, dar şi-a păstrat intact farmecul medieval, pe care îl poartă cu mândrie şi azi. Continue reading

Catedrala Evanghelică din Sibiu şi turnul care mi-a pus capac

Ei bine, da, s-a întâmplat şi asta. După ani în care am vânat cu entuziasm neliniştit cele mai înalte puncte de panoramă, indiferent că a fost vorba de biserici, turnuri sau grădini suspendate, acum mi-a fost teamă să urc la înălţime, mai exact în turnul catedralei Evanghelice din Sibiu.

catedrala-evanghelica-sibiu-renovataMotivul? Îl vedeţi mai jos. Treptele firave şi clătinânde care duceau spre turn nu mi-au inspirat deloc încredere, deşi visam să urc aici încă de la vizita de acum doi ani din Sibiu, când clădirea era în renovare. Am mai urcat pe scări fioroase în aparenţă, cel puţin pentru o persoană cu rău de înălţime, dar acum n-am reuşit nicicum să mă mobilizez. Hăul care se căsca sub trepte şi lipsa unor etaje intermediare m-a făcut să dau înapoi din faţa unei experienţe pe care mi-o doream tare-tare. Continue reading

Ce să vezi la Paris în 3 zile (2): Sacre Coeur, Cimitirul Montmartre, Moulin Rouge, Galeriile LaFayette

A doua zi în Paris a început destul de dimineaţă, cu un mic dejun şi apoi o plimbare mai lungă spre bazilica Sacre Coeur.

Despre această biserică auzisem încă din generală, când am zărit-o pentru prima dată pe coperta unui dicţionar român-francez, alături de Castelul Bran. Părea foarte mare şi foarte albă. Desigur, imaginea de pe dicţionar s-a îngălbenit de timp, iar eu am uitat de ea. Mi-am amintit-o însă de curând, când am citit pe net nişte articole despre Paris. Se află amplasată pe o colină şi oferă un loc numai bun de admirat oraşul, deci clar n-aveam cum s-o ratez.

sacre-coeur-parisTraseul spre Sacre Coeur a fost unul tare plăcut, căci în ziua aceea soarele a ţinut cu plimbăreţii. Din Place de la Republique am luat-o pe bulevardul Magenta, apoi pe străduţe. Pe drum, m-am oprit la o hală alimentară, unde pe tarabe erau înşirate tot felul de bunătăţi. Mi-au făcut cu ochiul fructele de mare proaspete, dar am înghiţit în sec, pentru că la hotel n-aveam cum să le prepar. După ce am parcurs o altă bucată de drum, de data asta în uşoară urcare, am văzut în faţă celebra biserică, albul ei strălucitor ieşind în evidenţă pe cerul de un albastru intens. Continue reading

Munchen văzut de la înălţime – 4 panorame de neratat

Data trecută când am vizitat Munchenul nu eram cuprinsă de febra panoramelor, aşa că am rămas cu picioarele pe pământ. Acum însă nu am ratat ocazia de a admira oraşul de la înălţimea unor turnuri celebre.

La câteva ore după ce am aterizat la Munchen, m-am îndreptat spre centrul vechi, în Marienplatz, pentru a-mi îndeplini dorinţa de a mă urca în două dintre clădirile-simbol ale oraşului.

Primăria Nouă

Prima pe listă a fost Primăria Nouă, cu faţada ei gotică şi turnuleţele croşetate în piatră. După ce am făcut câţiva paşi în curtea interioară, aflată parcă departe de agitaţia din Marienplatz, am căutat locul de acces spre turn. Nu a fost deloc greu să-l găsesc, mai ales că în faţa mea erau şi alte persoane cu aceeaşi „destinaţie”. Biletul a costat 2,50 euro. Deşi eram pregătită să urc multe scări, n-a fost nevoie, deoarece în turnul primăriei se ajunge cu un lift. Aşadar, în scurt timp am ieşit pe terasa bătută de vânt din cel mai înalt turn al clădirii, de unde am privit nerăbdătoare în jur.

primaria-noua-munchen Continue reading

Clipe liniştite în curtea bisericii Stavropoleos din Bucureşti

În toată agitaţia din centrul vechi al Bucureştiului, pare greu de crezut că există şi locuri liniştite, unde te poţi refugia din calea frământărilor zilnice şi a momentelor mai puţin plăcute.

Nu mai ştiu cum de am ajuns aici şi când, dar multă vreme nici n-am bănuit că în buricul târgului se ascunde un astfel de loc. Când am descoperit Biserica Stavropoleos, mi s-a părut fascinantă prin formele sale, cu detalii frumos sculptate, iar partea care m-a încântat cel mai mult a fost curtea. E un loc plin de pace, care îmbie la reflexie, unde îţi vine să tragi aer în piept cu nesaţ şi să prinzi astfel puţin curaj pentru a înfrunta viaţa.

biserica-stavropoleos

Biserica Stavropoleos a fost ridicată în prima jumătate a secolului XVIII, în curtea unui han, iar numele reprezintă forma românească a termenului grecesc Stauropolis, adică “Oraşul Crucii”. Ca şi Palatul Mogoşoaia, construcţia aparţine stilului arhitectural brâncovenesc (neoromânesc).

Curtea îmi pare un fel de microunivers unde domneşte calmul, scăldat de o lumina blândă şi mărginit de coloane cu arcade elegante. Câteva detalii simple, ghivece cu flori roşii, verdeaţă ici-colo, umbră primitoare – toate astea îţi fac gândul să zboare la un alt timp în care totul este mai simplu şi mai bun. Masa cu scaune e o invitaţie la reculegere, ca şi cum ne-ar sfătui să ne oprim puţin, să ne odihnim, iar pentru câteva clipe să uităm de agitaţie şi tristeţe. Atmosfera intimă din acest mic spaţiu magic rămâne aceeaşi chiar şi atunci când, vara, mai ales în weekend, poposesc în curte mulţi turişti curioşi.

Continue reading