Culinar vorbind, vacanţa în Sicilia a fost…intensă. M-am răsfăţat cu tot felul de bunătăţi, de la pizza, paste, tiramisu, până la pizzolo, granita, cannolo etc. Aşa că o să încep poveştile despre „evadarea siciliană” nu cu locurile pe care le-am văzut, ci cu mâncărurile savurate şi câteva idei despre gastronomia italiană.
Dacă restaurantele au un program limitat, fiind deschise doar câteva ore la prânz şi seara, în schimb barurile şi cafenelele sunt gata să ofere bunătăţi de toate felurile aproape non-stop, de la cornuri, brioşe şi îngheţată, la sanvişuri şi pizza (în Catania am văzut şi multe şaormerii :D).
Porţiile de mâncare sunt uriaşe! Chiar şi cu o foame de lup, e greu să dai gata o porţie italiană de paste. Şi ăsta e doar primul fel 😀 – cam cum se mănâncă la noi ciorbele sau supele. Masa debutează cu aperitive (antipasti), apoi un fel de paste sau orez; urmează felurile de carne sau peşte, servite cu garnitură (contorno), băuturile, desertul şi cafeaua.
Micul dejun sicilian tradiţional se compune din granita şi o brioşă (a granita câ brioscia). Continue reading








Relaţia cu hrana e ca o relaţie de cuplu.
Când am văzut cartea asta în librărie, mi-am zis că citind-o o să pot înţelege mai clar care-i treaba cu alimentele controversate, adică acele produse despre care unii zic că fac bine, iar alţii că sunt otravă curată. Ei bine, cred că ideea principală a cărţii este că nimeni nu ştie de fapt care-i treaba. Sau cel puţin asta a fost impresia mea. În absolut fiecare caz menţionat sunt citate studii peste studii cu rezultate care se bat cap în cap. Păi dacă nici oamenii de ştiinţă nu se pun de acord, noi ce facem?
M-am amuzat teribil citind aventurile lui Becky din seria „La cumpărături”, în care o tipă simpatică intră în tot felul de belele din cauza pasiunii pentru shoppingul excesiv. Însă dincolo de distracţia şi peripeţiile acesteia, din carte se desprinde o realitate tristă şi tot mai des întâlnită: cumpăratul compulsiv. Din păcate, dependenţa de cumpărături este banalizată, percepută ca fiind „cool” sau considerată chiar hilară, imagine întreţinută şi încurajată indirect cam de toţi agenţii economici.