M-am amuzat teribil citind aventurile lui Becky din seria „La cumpărături”, în care o tipă simpatică intră în tot felul de belele din cauza pasiunii pentru shoppingul excesiv. Însă dincolo de distracţia şi peripeţiile acesteia, din carte se desprinde o realitate tristă şi tot mai des întâlnită: cumpăratul compulsiv. Din păcate, dependenţa de cumpărături este banalizată, percepută ca fiind „cool” sau considerată chiar hilară, imagine întreţinută şi încurajată indirect cam de toţi agenţii economici.
Persoanele care trăiesc acest fenomen pe pielea lor ştiu, în adâncul sufletului, mai bine ca oricine că a avea mai multe nu înseamnă a fi mai fericit, însă cu greu recunosc acest lucru şi le este şi mai greu să se debaraseze de acest obicei. Lor li se adresează cartea „Cum să cumperi sănătos”.
La fel ca alcoolul, tutunul sau drogurile, cumpărăturile creează o adicţie puternică, deşi la prima vedere par inofensive şi „fără efecte adverse”, poate cu excepţia aspectului financiar. La nivel psihologic, pericolele sunt aceleaşi: ruperea de realitatea şi goana după o fericire iluzorie. O persoană este dependentă de cumpărături dacă iroseşte prea mulţi bani, timp şi energie pentru această activitate, astfel încât viaţa este influenţată în mod negativ pe unul sau mai multe paliere: muncă, viaţă socială, pasiuni sau relaţii de familie.
Premisa de la care pleacă această carte este aceea că atunci când cumpărăm fără măsură încercăm să ne satisfacem nevoile emoţionale prin achiziţionarea de bunuri materiale. Dependenţa de cumpărături este un fel de mecanism de adaptare, modul prin care te deconectezi, pentru scurt timp, de la adevăratele nevoi personale. Această tentativă este însă sortită eşecului: pur şi simplu nu poţi cumpăra respectul de sine, acceptarea propriei persoane sau independenţa, iar cu cât te concentrezi mai mult asupra dobândirii de bunuri materiale, cu atât vei fi mai puţin satisfăcut.
Mersul la cumpărături a devenit o modalitate de petrecere a timpului liber şi un stil de viaţă. Însă a avea mai multe lucruri înseamnă a te bucura mai puţin de viaţă. Ceea ce consumăm poate ajunge, în cele din urmă să ne consume.
Suntem copleşiţi de mesaje care ne îmbie să facem cumpărături, de mesaje care asociază în mod eronat produse de care nu avem nevoie cu stări de spirit pe care ni le dorim din tot sufletul. Suntem îndemnaţi să ne imaginăm că bunurile materiale pe care ni le dorim ne vor face fericiţi, însă toate studiile demonstrează contrariul. Apare astfel un nou fenomen, „sărăcia belşugului”:
Cu cât crezi mai mult că fericirea îţi este adusă de bogăţia materială, cu atât este mai probabil să devii deprimat, îngrijorat şi neliniştit – şi cu atât vei avea parte de tot mai puţină bunăstare.
Autoarea nu este vreo ascetă care să propovăduiească abstinenţa de la achiziţionarea de bunuri; cartea este adresată persoanelor cu adevărat dependente de cumpărături, care cumpără în exces şi au pierdut controlul vieţii proprii. Desigur că avem nevoie să mergem la cumpărături ca să ne procurăm cele necesare supravieţuirii, gestul în sine nu are nimic malefic. Fiind un proces provocator de căutare şi comparaţie, shoppingul oferă oportunităţi de autodefinire, de autoexprimare, de creativitate şi chiar de relaxare. Devine periculos atunci când scapă de sub control, când pierdem din vedere restul şi uităm că viaţa nu se reduce doar la a face cumpărături, ba mai mult, nu se reduce doar la obiecte. Pentru a ne bucura de actul cumpărării suntem sfătuiţi să ne concentrăm mai mult pe idei şi experienţe decât pe bunuri şi servicii, pentru că
„Să trăieşti bine înseamnă să faci lucruri, nu doar să le ai”.
Chiar şi cei care nu suferă de această adicţie pot învăţa să cumpere mai inteligent şi să-şi organizeze mai bine bugetul de cheltuieli. Astfel, ne sunt oferite sfaturi pentru gestionarea finanţelor şi argumente pentru importanţa economisirii, alături de sugestii pentru realizarea unui Jurnal de cheltuieli, în care să se noteze toţi banii cheltuiţi pe categorii de produse. Autoarea îndeamnă la o economisire în mod cumpătat: „Să nu te transformi dintr-un cumpărător compulsiv într-o persoană care-şi economiseşte banii în mod la fel de compulsiv.”
Sfatul de a consuma mai puţin poate fi asociat cu o ideologie de stânga, mai ales în cazul ţărilor foste comuniste, unde lipsa accesului la bunuri a creat o frustrare imensă, în prezent exploatată cu abilitate de companii din toate industriile. Însă eu cred că acest consum excesiv nu aparţine vreunei ideologii anume, ci derivă pur şi simplu din dorinţa de a avea mai mult. Dacă este aceasta o caracteristică fundamental umană nu ştiu, dar sunt convinsă că puţină cumpătare ne-ar face un pic mai fericiţi.
din pacate traim intr-o societate de consum in care banul este singura valoare. si ce poti face cu bani? ca sa arati ca-i ai, cumperi. de toate. mai putin respectul de sine si respectul celorlalti, simpatia, afectiunea, increderea.
Mie imi place sa cred ca mai exista oameni care se ghideaza si dupa alte valori 🙂 Nu e nimic rau in avea bani, problema e gestionarea lor, sa nu te lasi orbit de ei.
tu parca esti din alte timpuri. ca si mine:)
Si mai sunt si altii 😉
Pingback: Provocare: 6 luni fără shopping « Zâmbet şi sănătate
Frumoasa abordare 🙂
Pingback: Tu şi banii – Emanuelle Daviet, Marc Levy-Davila | Zâmbet şi sănătate