Culinar vorbind, vacanţa în Sicilia a fost…intensă. M-am răsfăţat cu tot felul de bunătăţi, de la pizza, paste, tiramisu, până la pizzolo, granita, cannolo etc. Aşa că o să încep poveştile despre „evadarea siciliană” nu cu locurile pe care le-am văzut, ci cu mâncărurile savurate şi câteva idei despre gastronomia italiană.

Dacă restaurantele au un program limitat, fiind deschise doar câteva ore la prânz şi seara, în schimb barurile şi cafenelele sunt gata să ofere bunătăţi de toate felurile aproape non-stop, de la cornuri, brioşe şi îngheţată, la sanvişuri şi pizza (în Catania am văzut şi multe şaormerii :D).

Porţiile de mâncare sunt uriaşe! Chiar şi cu o foame de lup, e greu să dai gata o porţie italiană de paste. Şi ăsta e doar primul fel 😀 – cam cum se mănâncă la noi ciorbele sau supele. Masa debutează cu aperitive (antipasti), apoi un fel de paste sau orez; urmează felurile de carne sau peşte, servite cu garnitură (contorno), băuturile, desertul şi cafeaua.

Micul dejun sicilian tradiţional se compune din granita şi o brioşă (a granita câ brioscia). Granita este un desert rece cu specific sicilian, un fel de îngheţată mai moale, preparată din apă, zahăr, suc de fructe proaspete/fructe uscate (fistic, migdale)/mentă/cafea etc. Spre deosebire de sorbetto şi îngheţată, granita are o consistenţă mai granulată (de aici şi numele), dar în acelaşi timp cremoasă, iar procentul de aer în produsul finit este zero. Am încercat granita de migdale şi a fost ok, însă nu e un desert pe care l-aş consuma tot timpul, nu mă prea încântă dulciurile reci.

Că tot am adus vorba de îngheţată:

Pizzolo se prezintă ca un fel de pizza-sandviş, cu blat subţire, de focaccia, condimentat, umplut cu tot felul de bunătăţi. L-am încercat la pizzeria Eat din Catania, fiindu-ne prezentat ca o specialitate a casei. Eu am ales să înlătur blatul de sus pentru că era cam prea mult pentru gustul meu, însă chiar şi aşa a fost delicios, blat crocant şi conţinut suculent – una dintre cele mai gustoase pizza mâncate vreodată.

it.wikipedia.org

Tot din categoria „cel mai”: cele mai delicioase paste le-am mâncat la o trattoria ascunsă printre clădiri: paste proaspete de casă cu vinete, roşii şi brânză. Simplu, dar yummyyy!

În meniurile din multe restaurante siciliene am văzut friptură din carne de cal, fel pe care eu nu-mi amintesc să-l fi consumat vreodată, aşa că mi-am făcut curaj şi am încercat acest preparat, într-un loc din Catania cu nume simpatic: Ciciulena. Am rămas plăcut surprinsă de frăgezimea cărnii, nu are un gust puternic, specific, putând fi uşor confundat cu alte feluri de fripturi – tocmai pe gustul meu.

Cea mai plăcută experienţă culinară din Sicilia a fost în ultima seară înainte de plecare, la un restaurant slow-food din Catania: M.c. Turiddu.

Din partea casei am mâncat pâinici din carob, o specialitate delicioasă şi săţioasă, apoi am degustat brânzeturi produse în Sicilia, alături de dulceaţă de ceapă şi de fructe de pădure.

Ca desert am ales cannolo, un dulce tipic sicilian, constând dintr-un tub de vafă umplut cu cremă de ricotta. Cel de la Mc Turiddu este un pic mai deosebit: se numeşte „scannolo” şi e un cannolo descompus. Crema este mai fină decât la cel comun, pe care îl mâncasem anterior într-o patiserie obişnuită, iar aranjamentul, mai atent.

Cam atât despre experienţa mea culinară în Sicilia. Urmează alte impresii şi poze 🙂