Aparate de fitness în Parcul Titan

În ultimele zile am profitat de vremea perfectă de toamnă şi am ieşit în Parcul Titan la o mică alergare, aşa, înainte de sezonul rece. Nu mai fusesem de mult prin zonă şi am avut parte de o surpriză plăcută: s-au montat şi aici aparate de fitness!

Bănuiesc că se află de ceva vreme prin parc, dar pentru mine au fost oricum o descoperire minunată, chiar dacă le-am găsit mai târziu.

Aparatele de fitness se află chiar pe malul lacului, destul de aproape de blocuri. Cam asta ar fi zona, pe hartă:

aparate de fitness in parcul titan

Sunt vreo 8-9 aparate, iar la majoritatea pot lucra în acelaşi timp două sau chiar patru persoane. Sunt biciclete statice, steppere, aparate la care îţi poţi lucra muşchii braţelelor, picioarelor şi alte tipuri de aparate pe care mi-e cam greu să le descriu.

Am fost impresionată de faptul că cele mai multe aparate erau ocupate, iar o mare parte dintre persoanele care le foloseau erau de vârsta a treia, dar se mişcau sprintene şi bine-dispuse. Mai erau şi copii, câţiva părinţi mai timizi şi o atmosferă generală de bună-dispoziţie.

Oamenii sunt relaxaţi, nu există încrâncenarea din sălile de fitness, respiri aer proaspăt, neîncărcat de mirosuri de transpiraţie, te simţi mai liber, e distractiv şi ai şi o privelişte frumoasă în faţa ochilor – acestea sunt avantajele pentru care îmi place să fac mişcare în parc. Continue reading →

Sandvici de dovleac

Când zic „dovleac”, gândul îmi fuge imediat la ceva dulce, cald, asortat cu scorţişoară, nuci şi savurat toamna târziu, în timp ce stau la fereastră şi privesc cum plouă. De data asta, însă, am vrut să schimb puţin reţeta, inspirată de vacanţa de anul trecut de la Roma, unde am mâncat pentru prima dată plăcintă cu dovleac sărată.

Dacă ultima oară când am făcut clătite m-am chinuit să tai dovleacul, acum am adoptat altă strategie: în loc să-l curăţ de coajă, l-am spălat şi l-am tăiat felii.

dovleac felii

Am pus la copt rondelele şi în câteva minute s-au făcut moi şi gustoase, gata să joace rolul de „pâine”.

Am uns o felie de dovleac cu ulei de măsline, am presărat puţin rozmarin şi am pus deasupra brânză de capră, salată verde, fâşii de sfeclă, migdale şi două rondele de roşii. Am închis sandviciul cu cea de-a doua felie şi deasupra am rupt câteva bucăţele de crakeri Wasa. Et voilà! Continue reading →

Ritualul de bună-dimineaţa

Sunt unele dimineţi în care cheful de lucru de lasă aşteptat, când ai vrea pur şi simplu să leneveşti sub pătură, cu o carte bună alături şi cu mintea plină de vise. În schimb, responsabilităţile de om matur îţi dau brânci din pat, cu intenţia de a te mobiliza la treabă.

Câteva zile din săptămână îmi petrec dimineţile într-un birou cu vedere spre mulţi copaci, la înălţime, de unde Bucureştiul se întrezăreşte până departe. Bucătăria dă spre curtea unei şcoli, alintată de lumină încă de la primele ore. Aici are loc trezirea definitivă şi irevocabilă, cu ajutorul unui minunat ceai. Pentru mine, dimineaţa, băutura asta e un fel de poţiune magică care păcăleşte cheful să apară, indiferent de starea mea sau a vremii.

În timp ce aştept să fiarbă apa, mă învârt prin bucătărie nerăbdătoare, cu ochii pe geam. E toamnă, dar soarele e încă blând şi culorile de afară – bej, verde supărat, galben, roşcat, portocaliu – se asortează perfect. Acum îmi dau seama că în dimineţile astea prietenoase ar fi şi păcat să stai în pat, când poţi să faci atât de multe: să te plimbi, să scrii, să înveţi, să zâmbeşti.

cana-cu-ceai-1

cana cu ceai langa flori

Continue reading →

Creativitatea – Osho

Nu trebuie să devii nimic, ci doar să-ţi dai seama cine eşti, atâta tot. Doar să-ţi dai seama cine se ascunde în tine.

creativitatea oshoM-am apucat de citit „Creativitatea” pentru că eram curioasă ce propovăduieşte Osho, de care auzisem ici-colo. Nu pot să spun că am rămas foarte impresionată de carte, dar am găsit şi pasaje care mi-au dat de gândit.

Fiind scrisă la persoana a doua singular, dă impresia de adresare directă, ca şi cum autorul ar ţine o predică doar pentru cititor. Titlul poate induce în eroare, căci nu este vorba de creativitate aşa cum o definim în mod obişnuit. Mai degrabă se referă la găsirea propriei unicităţi, a sinelui, la eliberarea eului, creativitatea aparţinând fiinţei şi nefiind legată neapărat de descoperirea de idei sau zămislirea de opere de artă.

Osho descrie creativitatea mai mult ca o atitudine care însoţeşte fiecare activitate şi mai puţin ca o inovaţie.

Creativitatea este o atitudine, o abordare lăuntrică, înseamnă se te bucuri, să sărbătoreşti, să fii prezent în tot ceea ce faci. Este o calitate pe care o aduci în activitatea pe care o desfăşori. Nu contează ceea ce faci, ceea ce contează este să pui suflet în ceea ce faci.

Când îţi spun să fii creator, nu vreau să spun că trebuie să te faci pictor sau poet. Ca să fii creator, lasă-ţi viaţa să fie o pictură, lasă-ţi viaţa să fie un poem.

Când inima este trează, când inima dansează de recunoştinţă adâncă, când inima este în acord, în armonie cu existenţa, din acea armonie se naşte creativitatea.

Unul dintre sfaturile sugerate de Osho pentru regăsire şi, deci, pentru creativitate, este să punem în stand-by mintea, să petrecem câteva momente fără să ne gândim la nimic (stare care pe mine încă mă depăşeşte). Relaxarea este tocmai această detaşare, a aprecia momentul prezent aşa cum este el, a intra în tine şi a te dilua, a te contopi cu universul. Verbul magic este „a fi”. Continue reading →

Pastila minune: cum să slăbeşti fără să faci nimic!

În caz că nu v-aţi dat seama, titlul e la mişto. Şi asta din simplul motiv că nu există o pastilă minune pentru slăbit, oricât ar vrea unii să creadă contrariul.

Internetul, revistele şi chiar programele TV gem de pastile magice, capsule cu supă de varză sau ceaiuri detoxifiante care promit marea cu sarea în materie de slăbit, aducând mărturii „convingătoare” cum că produsul te ajută să pierzi din greutate fără ca tu să mişti un deget, fără să schimbi ceva în alimentaţie sau să faci mişcare. Nu trebuie decât să plăteşti o sumă „foarte mică” şi poţi avea corpul unui fotomodel!

mandra ca o paunita grasa ca o prepelitaCu cât mai gogonată e minciuna, cu atât îi cazi pradă mai uşor, se spune. Şi cred că se aplică foarte bine în cazul ăsta, pentru că altfel nu-mi explic cum e posibil ca persoane raţionale, cu educaţie, să creadă bazaconiile ăstea.

Să zicem că slăbeşti cât zic ei acolo. Dar după? După ce nu mai iei extractul ăla minune, nu e evident că nu ai cum să te menţii, că acumulezi la loc kilogramele, ba chiar şi altele în plus?

Şi raţional vorbind, dacă ar exista vreo pastilă-minune pentru slăbit care să funcţioneze pe bune, accesibilă tuturor, ar mai fi rata obezităţii atât de ridicată la nivel mondial? Continue reading →

Să luăm lucrurile pe rând

Vi s-a întâmplat vreodată să vă apucaţi de 4 lucruri deodată şi să nu rezolvaţi niciunul? Ba, din contră, toate să vă iasă pe dos, să deveniţi iritaţi şi descurajaţi?

Eu păţesc asta de multe ori şi mă întreb unde şi când mi-am pierdut răbdarea, capacitatea de a face fiecare lucru pe rând, în tihnă, fără să încerc să jonglez cu toate deodată. În situaţiile de genul ăsta mă simt derutată şi mi-e greu să ies din labirintul obositor al obişnuinţelor.

Despre multitasking se spune că e o calitate. Să faci mai multe lucruri în acelaşi timp, ca un mic Napoleon, poate fi o dovadă de eficienţă maximă. La prima vedere pare că aşa scăpăm mai repede de sarcinile zilnice, motiv pentru care munca, prânzul, vorbitul la telefon, cititul blogurilor, statul la taclale, verificarea e-mailurilor şi a contului de Facebook se contopesc violent într-un babel fără cap, coadă şi pauză.

Şi uite-aşa, devenim dependenţi de a fi mereu ocupaţi cu n chestii, altfel nu ne simţim bine. A ajuns să ni se pară ciudat să avem câteva momente de linişte în care să nu facem nimic. Pur şi simplu ne apucă agitaţia, nu avem stare, simţim nevoia să ne verificăm non stop telefonul, acum că avem şi net disponibil. Prin cap încep să ne curgă şuvoaie liste cu lucruri de făcut, cumpărat, îndeplinit. Începem să fim stresaţi. Ne întrebăm dacă nu cumva am uitat ceva. Ne plictisim repede şi avem nevoie de senzaţii tari şi stimuli la maxim ca să simţim măcar puţin entuziasm.

Nu e de mirare că avem impresia că timpul trece pe lângă noi în goană. Pentru că ne pierdem încet-încet calitatea de a aprecia ceea ce suntem şi facem acum, uitând să fim prezenţi în viaţa noastră şi în a celor dragi. Dacă facem mai multe deodată, când să mai trăim? Când să mai savurăm gustul delicios al clipelor?

Să luăm lucrurile şi oamenii unul câte unul, să le acordăm iubire şi atenţie. Să deschidem bine ochii, urechile şi mai ales sufletul pentru fiecare persoană dragă. Să respirăm. Să mângâiem, să atingem, să mirosim. Să întrebăm, dar şi să ascultăm. Să fim curioşi. Pe rând.

cana cu ceai langa flori

Articol publicat pe România Pozitivă

Cum arată Bucureştiul de la ultimul etaj?

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi, vizitaţi expoziţia de fotografie „Ultimul Etaj” de la Muzeul de Artă Contemporană.

ultimuletaj

Autorul, Stefan Tuchila, s-a urcat pe cele mai înalte clădiri din capitală pentru a surprinde oraşul dintr-o perspectivă diferită şi a realiza o cartare fotografică a Bucureştiului. Proiectul se desfăşoară de vreo 8 ani, timp în care spaţiile urbane au fost pozate din unghiuri inedite. A rezultat astfel un Bucureşti pestriţ, cu acoperişuri colorate, verdeaţă, clădiri moderne din sticlă, fabrici, blocuri albe, construite parcă din piese lego, apă, viaţă.

ultimuletaj1

Organizatorii au pregătit şi o surpriză: vizitatorii expoziţiei au la dispoziţie cărţi poştale gratuite cu cele mai reuşite panorame.

Expoziţia este deschisă în perioada 10-30 octombrie 2012

Continue reading →