Tag Archives: clipă

Să mai şi pierdem timpul!

Weekend. M-am trezit binedispusă, de dimineaţă; poate prea de dimineaţă pentru o zi de duminică. Am văzut că vremea e cam posacă, aşa că mi-am făcut un ceai şi am deschis laptop-ul. După ce am frunzărit un pic online-ul, mi-am dat seama că nu mai am nimic de făcut şi că pur şi simplu am o zi care se întinde liberă-liberă în faţa mea, ca o coală albă de hâtie, iar eu n-am nici cea mai vagă idee cu ce s-o umplu.ceai-sonnentor-poemul-fructelor

Mi-a trecut prin cap gândul că ar fi bine să mă apuc de scris ceva, să citesc sau să fac un mic research, orice, numai să nu stau aşa, că pierd timpul de pomană. Poate am ceva important de făcut şi am uitat? Şi deşi în casă era cald şi bine, iar eu eram în compania unui ceai plăcut, uite că nu-mi găseam locul şi eram în căutarea unui „obiectiv” de îndeplinit.

Am observat de multe ori asta: în permanenţă trebuie să facem ceva, altfel ne plictisim şi avem senzaţia că ne irosim ore preţioase din viaţă. Uneori, în mintea mea se strecoară ideea că dacă am timp liber înseamnă că nu lucrez destul, că sunt ineficientă. Continue reading

Să luăm lucrurile pe rând

Vi s-a întâmplat vreodată să vă apucaţi de 4 lucruri deodată şi să nu rezolvaţi niciunul? Ba, din contră, toate să vă iasă pe dos, să deveniţi iritaţi şi descurajaţi?

Eu păţesc asta de multe ori şi mă întreb unde şi când mi-am pierdut răbdarea, capacitatea de a face fiecare lucru pe rând, în tihnă, fără să încerc să jonglez cu toate deodată. În situaţiile de genul ăsta mă simt derutată şi mi-e greu să ies din labirintul obositor al obişnuinţelor.

Despre multitasking se spune că e o calitate. Să faci mai multe lucruri în acelaşi timp, ca un mic Napoleon, poate fi o dovadă de eficienţă maximă. La prima vedere pare că aşa scăpăm mai repede de sarcinile zilnice, motiv pentru care munca, prânzul, vorbitul la telefon, cititul blogurilor, statul la taclale, verificarea e-mailurilor şi a contului de Facebook se contopesc violent într-un babel fără cap, coadă şi pauză.

Şi uite-aşa, devenim dependenţi de a fi mereu ocupaţi cu n chestii, altfel nu ne simţim bine. A ajuns să ni se pară ciudat să avem câteva momente de linişte în care să nu facem nimic. Pur şi simplu ne apucă agitaţia, nu avem stare, simţim nevoia să ne verificăm non stop telefonul, acum că avem şi net disponibil. Prin cap încep să ne curgă şuvoaie liste cu lucruri de făcut, cumpărat, îndeplinit. Începem să fim stresaţi. Ne întrebăm dacă nu cumva am uitat ceva. Ne plictisim repede şi avem nevoie de senzaţii tari şi stimuli la maxim ca să simţim măcar puţin entuziasm.

Nu e de mirare că avem impresia că timpul trece pe lângă noi în goană. Pentru că ne pierdem încet-încet calitatea de a aprecia ceea ce suntem şi facem acum, uitând să fim prezenţi în viaţa noastră şi în a celor dragi. Dacă facem mai multe deodată, când să mai trăim? Când să mai savurăm gustul delicios al clipelor?

Să luăm lucrurile şi oamenii unul câte unul, să le acordăm iubire şi atenţie. Să deschidem bine ochii, urechile şi mai ales sufletul pentru fiecare persoană dragă. Să respirăm. Să mângâiem, să atingem, să mirosim. Să întrebăm, dar şi să ascultăm. Să fim curioşi. Pe rând.

cana cu ceai langa flori

Articol publicat pe România Pozitivă