Category Archives: Dezvoltare&învăţare

Drumul cel mai scurt spre fericire – Lynda Field

drumul cel mai scurt spre fericireDupă titlu, “Drumul cel mai scurt spre fericire” pare una dintre acele multe cărţi care au invadat piaţa şi care promit să te înveţe cum să fii mai fericit, mai bogat, mai satisfăcut etc. Dincolo de coperta roz gen „Barbie” şi scrisul alandala cu prea multe fonturi şi culori, am avut surpriza să descopăr în aceste pagini câteva sugestii şi idei care m-au pus pe gânduri.

Cartea propune o serie de paşi zilnici pentru a transforma o viziune sumbră asupra vieţii în una veselă şi pozitivă; ne arată cum să privim viaţa cu ochi optimişti şi să aducem mai multă bună dispoziţie în viaţa noastră prin echilibru şi calm. Povestioarele prezentate subliniază ideile expuse şi arată cum se poate schimba viaţa noastră cu puţină hotărâre. Îmi place că sunt sugerate şi acţiuni concrete, nu doar sfaturi abstracte. A gândi pozitiv este important, dar pentru a obţine ceva nu este de ajuns, e nevoie să şi acţionezi.

Câteva idei pe care le-am reţinut din această carte: Continue reading

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading

Ia iniţiativa! – John Izzo

carte-ia-initiativa-john-izzo-editura-act-si-politonExistă atâtea cărţi de dezvoltare personală care vorbesc despre puterea vizualizării, că poate părea de ajuns să-ţi lipeşti citate motivaţionale prin casă ori să repeţi diverse fraze şi “Universul” îţi va îndeplini orice dorinţă. Însă aceste cărţi uită să menţioneze şi un lucru foarte important: degeaba vrei să câştigi la loterie dacă nu cumperi bilet. Altfel spus, nu este de ajuns să visezi cu ochii deschişi, trebuie ca în primul rând să faci ceva pentru a pune lucrurile în mişcare.

Pe acest aspect nu foarte confortabil pune accentul cartea “Ia iniţiativa!”, care transmite un mesaj simplu, la obiect: asumă-ţi responsabilitatea şi acţionează! John Izzo îşi motivează cititorii să lase deoparte scuzele şi să facă schimbarea pornind de la ei înşişi, fără să aştepte mobilizarea celor din jur. Autorul dezvoltă practic citatul lui Ghandi – “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” – susţinând că fiecare este responsabil pentru “felia” lui, chiar şi atunci când pare că schimbarea ar trebui să vină de la o entitate mai puternică. Continue reading

Conectare, clătite şi zâmbete – Jurnal de tabără fericită

Fericirea este cea mai bună atunci când este împărţită.”

jurnal de tabara bootcamp pentru fericireRecunoscătoare pentru…

  • Clipele de fericire atât de pline că nu simţi nevoia să dai check-in, să faci poze sau să te gândeşti la ce o să scrii pe blog după.
  • Mic-dejunurile la care mănânci fără vreun regret pâine (albă!) cu unt şi gem.
  • Când un zâmbet e cel mai plăcut icebreaker.
  • “Aha”-urile de la ateliere, jocurile şi discuţiile deschise.
  • Dimineţile cu yoga.
  • Momentele alea magice în care te bucuri că poţi să alergi prin ploaie, chiar dacă n-ai şapcă, iar ochelarii (evident că) nu sunt prevăzuţi cu ştergătoare.
  • Zilele în care telefonul a fost uitat printr-un rucsac, în cameră.
  • Conexiunea cu tine şi cu ceilalţi. Interacţiunile naturale.
  • Când joci Dixit până după miezul nopţii şi apoi visezi iepuraşi coloraţi.
  • Surprizele oferite cu drag.
  • Îmbrăţişări, “sugar cubes”, clătite şi alte dulcegării (la propriu şi la figurat).

Toate astea au venit la pachet în Bootcamp pentru Fericire, tabăra unde am participat la invitaţia celor de la IPF, care mi-a mângâiat sufletul cu gingăşia unei păpădii şi mi-a şlefuit zâmbetul mai frumos decât ar fi putut s-o facă un dentist. Continue reading

Bootcamp pentru Fericire sau cum să-ţi colorezi vara

Ţin minte că atunci când eram la şcoală, în vacanţele de vară îmi plăcea la nebunie să merg în tabere la munte, unde timp de o săptămână uitam de toate şi mă deconectam de la învăţat. Nu aveam vreun program organizat, însă mergeam în drumeţii şi excursii, umblam după fructe de pădure, dansam, cântam sau jucam tot felul de jocuri cu colegii de tabără.

Ce îmi amintesc cu mare claritate e că am nimerit doar în tabere cu mâncare foarte bună, deşi toţi mă ameninţau că o să mor de foame pe-acolo 😛 Ah, şi pe-atunci nu aveam telefon mobil, aşa că sunam acasă de la un telefon cu cartelă, după ce stăteam la rând minute bune şi ascultam conversaţiile celorlalţi. Desigur că nici apart foto digital nu deţineam, însă aveam unul clasic, cu un stoc limitat de poze. Parcă erau vreo 26 de poziţii, dacă nu mă înşel, pe care trebuia să le drămuiesc bine, dacă voiam să îmi ajungă pentru toate cele 7 zile. De fiecare dată, mă gândeam de 10 ori înainte să apăs butonul. Chiar şi aşa, lipsite de tehnologie şi de social media, au fost nişte vacanţe splendide, la care mă gândesc cu drag.

Bootcamp Pentru Fericire

Acum, chiar dacă perioada şcolii a trecut, se pare că taberele de vară sunt în continuare pe val, chiar şi pentru adulţi. Am văzut o ofertă consistentă de tabere de dezvoltare personală, artistice, sportive etc., unde oamenii se adună timp de mai multe zile pentru a învăţa ceva sau pur şi simplu pentru a trăi o experienţă frumoasă în miez de vară.

Mi-am amintit de taberele copilăriei când am văzut invitaţia celor de la Institutul pentru Fericire, care vara aceasta organizează Bootcamp pentru Fericire. Continue reading

O viaţă nouă în 7 zile – Paul McKenna

Nu mai ştiu ce am avut în cap când am cumpărat carteaO viaţă nouă în 7 zile“, probabil a fost curiozitatea, pentru că nu mă dau în vânt după reţetele care promit transformări uriaşe cât ai bate din palme. Iar o viaţă nouă în doar şapte zile chiar este o schimbare fulger.

paul-mckenna-o-viata-noua-in-7-zileDin ce am observat până acum, mai toate cărţile din categoria „cum să ai tot ce vrei” bat pe aceeaşi monedă, împrumutată din Biblie, „Cere şi ţi se va da”, transformată în „Vizualizează şi vei deveni”. Asta este şi ideea pe care mizează Paul Mckenna: îţi stabileşti o ţintă, te imaginezi deja ajuns acolo unde-ţi doreşti, iar mintea va găsi căile prin care să obţii ceea ce visezi şi în realitate.

Desigur, nu la asta se reduce totul; mai e nevoie să şi faci ceva practic în sensul ăsta, iar autorul ne reaminteşte importanţa acţiunii pe parcursul tuturor celor 7 părţi ale cărţii, care corespund celor 7 zile de schimbare. Fiecare zi începe cu exerciţii de relaxare şi vizualizare, sugestii, iar pentru ca acestea să fie mai eficiente, cartea conţine şi un cd cu programare mentală, în lectura lui Victor Rebengiuc.

Sfatul central al cărţii este Continue reading

Schimbările şi gustul dulce al micilor reuşite

Ce simţi când ai făcut paşii spre schimbare? La ce te gândeşti când tocmai ai trecut peste un hop important, iar lucrurile încep să se aşeze? Cum trăieşti momentul în care îţi dai seama că ai învăţat ceva nou?

Fiecare om îşi celebrează reuşitele într-un fel anume şi se bucură în stilul propriu de obiectivele îndeplinite, mai gălăgios sau mai discret. Pentru mine, e o adevărată încântare senzaţia că am reuşit să fac un lucru pe care în trecut nu-l credeam posibil.

cu-bicicleta-spre-corbeanca

Îmi amintesc cu un uşor amuzament de momentul în care un semimaraton mi se părea un obiectiv-limită, când acum alergarea celor 21 de kilometri a devenit o plăcere la îndemână. Sau de programul căruia nu reuşeam sub nicio formă să-i dau de cap, însă acum fac slalom printre meniuri şi liste fără probleme. Să lucrez de acasă şi să reuşesc să mă întreţin mi se părea un vis prea frumos pentru a fi adevărat, dar iată că acum zâmbesc din spatele biroului meu de acasă, fără presiunea unui program de la 9 la 5.

Indiferent că este vorba de a alerga 10 kilometri, a lucra în Photoshop sau a găti o mâncare bună fără să dai foc la bucătărie, experienţele de învăţare şi evoluţie nu sunt întotdeauna cele mai plăcute, pentru că presupun o schimbare, o rupere a ritmului cu care erai obişnuit. Însă după ce le-ai “îmblânzit”, îţi este uşor să te joci cu ele, iar orele de chin devin o simplă amintire. Continue reading

Design yourself – Karim Rashid

Design yourself este o carte despre cum să ne regândim viaţa prin prisma designului, cum să ne dezvoltăm şi să organizăm spaţiul în care trăim şi muncim, dar şi viaţa şi relaţiile. Carte e un fel de-a spune – de fapt este mai mult o revistuţă glossy foarte, foarte colorată. Nu are poze, însă design-ul original le înlocuieşte cu succes. Pe mine personal m-a relaxat foarte mult această lectură, chiar dacă grafica poate părea cam obositoare, iar nuanţele folosite, prea tari.

Dincolo de a-şi prezenta concepţia despre design, Karim Rasid oferă stări de spirit, sfaturi, idei motivaţionale, servite într-o explozie de culori şi fonturi. De fapt, autorul nu spune cine ştie ce noutăţi, ci doar chestii pe care le ştim, dar pe care din când în când nu e rău să ni le mai amintească cineva. Pentru că uneori le uităm.

bar karim rashid

Foto: karimrashid.com

Câteva citate:

„De fiecare dată când cumpăraţi ceva pentru casă, scăpaţi de altceva. Căutaţi un echilibru. Oamenii tind să acumuleze mult mai mult decât au nevoie. Când cumpăraţi un vas, scăpaţi de un altul. Când scapi de lucrurile pe care nu le mai doreşti, viaţa ta devine mai plină. Lucrurile pe care le păstrezi devin mai valoroase.” Continue reading

Un altfel de detox

În ultimii ani, se pare că a apărut o nouă modă în materie de alimentaţie: curele de detoxifiere pe bază de sucuri, care îţi purifică organismul şi elimină toxinele. Mai ales primăvara, când nevoia de a face curăţenie se resimte şi în organism, nu doar în casă, revistele şi site-urile sunt doldora de astfel de sfaturi care îţi promit mai multă energie şi mai puţine kilograme.

gradina OAR bucuresti

Ei bine, acum este toamnă, sezonul asteniilor pentru unii, aşa că dacă vreţi să luptaţi împotriva tristeţii sau a lipsei de chef, eu vă propun o altfel de dietă: „detoxifierea” inimii, o cură în 7 zile, de urmat cât mai des: Continue reading

5 lecţii pe care le-am învăţat în liceu

A trecut o săptămână de când a început şcoala, timp în care am tot auzit zvonuri despre manuale alternative (sau lipsa lor), materii şi noi regulamente. Ca să rămânem în aceeaşi atmosferă, dar schimbând registrul, după ce am scris despre ce mi-aş fi dorit să învăţ în liceu, acum aştern pe hârtia virtuală 5 lecţii pe care am avut ocazia să le deprind în anii de şcoală şi pentru care sunt recunoscătoare:

Spune-ţi părerea!

În liceu am dobândit curajul să mă exprim mai mult decât o făceam înainte, să spun ceea ce cred, chiar dacă ideile mele nu sunt în asentimentul celorlaţi. Nu am fost şi nici nu sunt genul vocal, dar m-am mai dezgheţat puţin. Am învăţat să ascult opiniile celorlalţi şi să le respect, deşi poate nu sunt de acord cu ele. Cel mai important, am aflat că e bine să gândesc înainte de a vorbi şi că exprimarea unei opinii trebuie să fie însoţită de asumarea ei. Tot în şcoală am prins gustul dezbaterilor şi a început să-mi placă să întorc pe toate părţile un subiect, ca să-l înţeleg mai bine.

colegiul-dobrogean-spiru-haret-tulcea

Continue reading