Zâmbetul meu, sănătatea mea. Cum m-au schimbat 6 ani de blog

Înainte să-mi deschid blogul, cea mai mare temere a mea era că o să mă îngraș și o să mă fac de râs scriind despre sănătate. Mă gândeam că ar fi ciudat să povestesc despre alimentație sănătoasă, în timp ce eu aș fi luat proporții. Pentru cei care nu știu, am început blogul după ce mi-am schimbat stilul de viață și am dat-o pe chestii sănătoase. La început timid, doar la capitolul “mâncare”, apoi și în alte domenii: experiențe, relații, învățare, joburi.

Între timp am mai crescut, am schimbat prefixul, am aflat că nu suntem doar kilogramele noastre și că merităm să (ne) iubim indiferent de cifre. Și culmea, greutatea mi-am menținut-o relativ constantă în toți anii ăștia, fără variații extravagante.

andra zambet si sanatate

Între timp am luat microbul alergatului, ocazie cu care mi-am dat seama cât de maleabil e organismul, cât de mult putem lucra cu noi și cu obiceiurile noastre, dacă avem răbdare și suntem consecvenți.

Între timp am aflat că perfecțiunea în kilograme, așa cum mi-o imaginam eu, nu are nicio treabă cu fericirea și mulțumirea de sine. Că nu trebuie să am greutatea X ca să (încep să) mă bucur de restul lucrurilor din viața mea. Că pot scrie pe blog cu sinceritate indiferent de ce se întâmplă cu silueta mea. Sunt tot eu, pentru că nu sunt doar o adunătură de kilograme, ci un suflet. 

Între timp mi-am dat seama că sunt și alte chestii care contează, dincolo de decizia de a mânca sau nu cartofii ăia prăjiți. Îmbrățișări, alergări, revederi, aha-uri, fiori de teamă sau de plăcere. Renunțări. Momentele în care mă minunez de ceva și repet automat ca un copil de 3 ani “Ce frumos!”/ “Ce drăguț!”. Iar cartofi prăjiți n-am mai mâncat de mult. Că nu mi-a fost poftă.

Între timp am prins drag de scris, de ceai, de panorame și plimbat. Am aflat despre puterea recunoștinței și am învățat lecții de suflet.

panorama-castel-Sao-Jorge-lisabona

Între timp am descoperit că am dreptul să-mi schimb părerile, obiceiurile, pasiunile. E ok să-mi fie frică. E în regulă să renunț la ce nu mă reprezintă. Ba chiar e recomandat.

Între timp am învățat că mâncatul poate fi o mare plăcere chiar dacă stă sub semnul echilibrului și al alegerilor nutritive. Alimentația mea a început să fie tot mai mult despre sănătate, despre răsfățuri, despre alegeri făcute de bunăvoie, decât despre diete. Am descoperit o mulțime de rețete gustoase care nu implică prăjeli, zahăr fără număr, semipreparate sau ingrediente dubioase.

Între timp am înțeles că a alege alimente cât mai hrănitoare nu trebuie să se transforme într-o obsesie și că într-un stil de viață sănătos încap atât fructele, legumele și carnea, cât și prăjiturile. Oricum, am ales să păstrez pe cât posibil o relație “la distanță” cu zahărul.

Încă n-am scăpat de piticul cu picioarele prea groase, deși de când alerg sunt mândră foc de ele

Încă mă sui cu emoții pe cântar, deși fac asta foarte rar…

Încă sunt zile în care nu mă pot opri din mâncat unt de arahide, cireșe, caju sau brânză…

Încă lucrez la hrănit cu mâncare doar corpul, nu și emoțiile…

Dar, hei, am stabilit deja că perfection is not cool.

Îți mulțumesc că mă citești, chiar și așa imperfectă! 🙂

6 thoughts on “Zâmbetul meu, sănătatea mea. Cum m-au schimbat 6 ani de blog

  1. corina

    Cred ca fiecare dintre noi se regasete pe undeva pe acolo, pentru ca fiecare dintre noi avem piticii proprii, care apar din cand in cand, de dupa colt si nu ne lasa sa infruntam viata cu o atitudine pozitivă si un zambet pe buze.

    Cred ca merita sa povestim, sa scriem, sa impartasim in orice fel despre vulnerabilitatile fiecaruia dintre noi …doar suntem oameni, suflete!

    Reply
  2. Andra :) Post author

    Total de acord, poate așa am fi mai conștienți că dincolo de fotografiile super-prelucrate din social media se află oameni reali, care au și momente de tristețe sau zile când nu le stă părul bine 🙂

    Reply
  3. Kadia

    Daa ai sti cand ma regasesc in frazele tale, mi-a mers la suflet articolul tau si te sustin (virtual) cu multa inflacarare. Cred ca ti-am mai scris cat de mult imi plac articolele tale si peste ani, le citesc cu aceeasi placere. Imi place ca ai curajul sa te razgandesti, sa inveti, sa-ti schimbi parerea si sa dai argumente (este o aptitudine atat de rara!). Si imi place concluzia ta: suntem mult mai mult decat un numar sau o greutate, dar in acelasi timp daca iti face placere sa aplici ceea ce inveti, n-ai cum fi altfel decat o imagine a experientelor si atitudinilor tale. Tu radiezi si in mod evident se simte din textele tale, din imaginile tale si din pasiunile tale.
    /hug

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Dragă Kadia, îți mulțumesc că mi-ai scris să-mi spui asta, contează mult. Aprecierile tale mi-au mers la suflet <3
      Chiar am văzut de curând că ai reînceput să scrii constant pe blog și ai acolo un jurnal de fitness foarte bine organizat 🙂 Welcome back & felicitări!
      Te îmbrățișez și eu!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *