Category Archives: Food

Santorini în farfurie. Bucătăria unei insule fascinante

Gastronomic vorbind, vacanţa în Santorini a fost gustoasă şi bogată de ulei de măsline, iaurt şi vin. Deşi e o insulă cu puţină vegetaţie şi un sol capricios, ingeniozitatea locuitorilor şi influenţa unor culturi vecine au dat naştere unei bucătării variate şi savuroase. Am gustat din tot felul de bunătăţi, atât produse locale cu tradiţie, cât şi mâncăruri mai noi, iar fructele de mare şi peştele au fost la loc de cinste.

Zilele de vacanţă au început în cel mai relaxant mod, cu un mic-dejun foarte consistent la hotelul AcquaVatos din Kamari, unde am avut cazare. Cred că a fost cel mai bun mic-dejun de care am avut parte în toate vacanţele, până acum. Ce poate fi mai plăcut decât o dimineaţă pe o mică terasă umbrită de flori şi palmieri, cu o grămadă de bunătăţi în farfurie?

mic-dejun-la-hotel-acquavatos-santorini

Printre mâncărurile preferate din Santorini a fost piureul de fava (bobi), o specialitate locală, reprezentativă pentru insulă. Fava este un fel de mazăre galbenă decorticată, iar piureul aduce un pic la gust cu hummusul.

Continue reading

De vizitat în Santorini: Muzeul Vinului

Santorini este o insulă săracă în vegetaţie, iar viţa-de-vie se numără printre puţinele plante cultivate aici. Vinul reprezintă un simbol al acestui colţ de lume şi face parte din istoria insulei, contribuind la dezvoltarea acesteia. Sunt multe podgorii şi crame, iar una dintre cele mai cunoscute este cea a familiei Koutsoyannopoulos, care a amenajat şi muzeul vinului.

Contra unei sume de 7 euro, puteţi vizita muzeul şi puteţi pătrunde astfel în lumea producerii vinului pe această insulă bătută de vânt şi arsă de soare. În taxa de intrare este inclus un audioghid disponibil în mai multe limbi, printre care şi română, iar la sfârşit aveţi parte de o degustare de 4 vinuri ale cramei.

Să vă povestesc mai întâi despre cum decurge degustarea 😀

degustare-de-vin-santorini Continue reading

În bucătărie: 7 metode de a economisi timp şi a mânca mai sănătos

Aud multe persoane plângându-se că nu pot mânca mai sănătos din lipsa timpului. Dacă ai un job solicitant, seara când vii acasă nu prea mai ai chef de gătit sau de gândit la ce mănânci, aşa că e uşor să cazi pradă tentaţiilor de tip junk food. În cazul ăsta, cheia stă în organizare. Mai jos, câteva idei care mă ajută să economisesc timp, dar şi să am parte de mâncăruri mai sănătoase şi gustoase. Sper să vă fie de folos şi vouă!

1. Într-o zi mai liberă a săptămânii, de obicei în weekend, mă organizez şi fac câteva pregătiri: tai legume sau le dau prin răzătoare, mai mari, şi le pun în caserole. De exemplu, morcovi, ţelină, păstrârnac, varză etc. Dacă am poftă de o salată, nu mai trebuie să spăl, să curăţ şi să tai legumele, ci le pot arunca direct în bol. Sigur, sunt şi legume care nu prea merg tăiate dinainte, pentru că se cam pleoştesc, cum ar fi roşiile. Însă cu ele treaba e mai uşoară, se spală şi se prelucrează foarte repede

2. Pun la înmuiat şi/sau fierb năut, fasole, quinoa, linte, mei, couscous sau hrişcă, separat. Am astfel câteva boluri cu boabe pe care le combin cu legume, le folosesc ca garnituri sau le pun în salate. Se păstrează foarte bine la frigider şi sunt versatile

linte-quinoa-si-legume Mâncare de linte şi quinoa Continue reading

Dor de citit + desert cu iaurt, seminţe şi miere

A trecut ceva vreme de când n-am mai savurat o carte. Nu citit, ci savurat. Mi-era dor să mă las prinsă de vreo poveste stranie, care să mă ţină în priză de la început până la sfârşit. O carte pe care să o citesc cu grijă, de teamă că voi ajunge prea repede la ultima pagină. Cum în ultimele săptămâni doar am recitit cărţi, am fost foarte încântată să petrec o seară liniştită în compania unei lecturi noi. Cred că şi de-asta mi-a plăcut aşa mult, nu mai simţisem de ceva vreme fiorul de plăcere al cititului.

Nu ştiu ce faceţi voi când prindeţi o după-amiază liberă pe neaşteptate, dar pentru mine a fost perfect să stau în vârful patului, cu cartea în braţe, şi să mă scufund total în atmosfera din alte epoci – doar virtual, din fericire. Impresiile despre „Zaira” citite pe un blog m-au făcut curioasă, aşa că am urmat recomandarea şi iată-mă la un rendez-vous leneş cu minunata carte. E cam tristă, însă plăcut scrisă şi nici nu e foarte greu de citit.

carte-si-desert-cu-iaurt

Cartea o puteţi cumpăra de . Continue reading

La masă în Varşovia

cheesecake in warsaw

Experienţa culinară din Varşovia a fost una plăcută, chiar dacă nu am pătruns prea adânc în tainele bucătăriei poloneze, ci m-am mulţumit să gust câte puţin din unele preparate specifice zonei.

Supele mi s-au părut cele mai speciale. Am mâncat cu plăcere tradiţionala supă Zurek, cu făină de secară, cârnaţi (kielbasa biala), legume, ciuperci uscate şi bucăţi de ou fiert. Sigur, asta e reţeta tradiţională, nu ştiu în ce măsură e respectată de restaurante. În Zurek-urile mâncate mi s-a părut că am detectat şi o aromă de hrean. Oricum, au fost bune 🙂

Continue reading

Ceaiuri şi mirodenii organice din toate colţurile lumii, sub semnul soarelui. Interviu cu Thomas Weinraub – Sonnentor România

Mirodenii exotice, ceaiuri de fructe şi plante crescute în zâmbetul soarelui, mixuri îndrăzneţe şi condimente aromate provenite de la fermieri ecologici din toată lumea – aceasta este promisiunea Sonnentor, o companie din Austria care de 25 de ani îmbină simplitatea şi calitatea. Produsele Sonnentor spun povestea respectului faţă de natură şi ritmul ei, dar şi faţă de oameni.

Despre lumea produselor organice şi aventura Sonnentor vă invit să aflaţi mai multe dintr-un interviu cu Thomas Weinraub, General Manager Sonnentor România.

Care este povestea Sonnentor?

Pe scurt, povestea Sonnentor a început în anul 1988, când Johannes Gutmann, un tânăr fermier din zona Waldviertel, Austria, şi-a propus să creeze o companie prin care să aducă plus-valoare producerii şi comercializării de ceaiuri şi condimente. Într-o perioadă în care doar marii producători agricoli primeau finanţări, iar micii fermieri se confruntau cu probleme financiare, Johannes Gutmann a avut curajul să propună o variantă diferită, echitabilă. La doar 23 de ani, el a pus bazele companiei Sonnentor, care vinde produse provenite de la fermierii ecologici din această regiune, unde agricultura reprezintă un mijloc important de supravieţuire. Continue reading

Couscous – două idei de reţete simple şi delicioase

În timp ce îmi făceam cumpărăturile într-un Mega Image, am dat peste un mix interesant: couscous cu seminţe de cânepă. Couscous nu mai mâncasem de mult, cu atât mai puţin seminţe de cânepă, aşa că mi-am luat o punguţă, fără să am în minte vreo reţetă anume.

Ajunsă acasă, am constat cu uimire că prepararea va fi mai uşoară decât am crezut, având în vedere că nu trebuie fiert, ci pur şi simplu se toarnă peste el apă fierbinte, se acoperă şi se lasă apoi 5 minute să se umfle. Deci e perfect pentru zilele în care eşti pe fugă şi nu ai mult timp la dispoziţie pentru gătit ceva mai complicat. Practic, e ca şi cum ai face un ceai.

couscous-si-seminte-de-canepa

Seminţele de cânepă sunt foarte hrănitoare, au un conţinut ridicat de proteine, fibre şi minerale, iar uleiul obţinut din ele este bogat în acizi graşi polinesaturaţi omega 6 şi omega 3. Couscous-ul este de fapt un griş din grâu dur, mărunt, fiind foarte apreciat în bucătăria marocană, unde se prepară cu carne de pui, legume şi condimente.

Continue reading

Despre clipă, la cafeneaua Simbio

Acum ceva vreme, într-un weekend leneş şi cald, paşii m-au purtat în centrul vechi, în căutarea unui loc unde să mă relaxez şi unde să iau şi o gustare bună.

Până la urmă am ajuns la Simbio, o cafenea-bistro destul de discretă, micuţă, plasată exact în mijlocul agitaţiei, pe str. Şelari. Mai fusesem o dată şi mi s-a părut interesant meniul, cu puţine feluri de mâncare, dar mai diferite. M-am aşezat la o măsuţă de afară şi am privit la oamenii care se perindau prin faţa mea, unii grăbiţi, alţii cu capul în nori, îmbrăcaţi mai colorat sau mai sobru.

Am răsfoit puţin meniul şi am ales în premieră o supă cremă de brocoli. Îmi plac brocoli, mănânc din când în când, însă nu pot să spun ca e felul meu de mâncare preferat. Supa a fost chiar ok, ar fi mers ceva oţet sau lămâie, dar până la urmă am terminat-o înainte să cer ceva mai acru 😀

supa-de-brocoli-la-bistro-simbio

Cireaşa de pe tort la Simbio nu a fost însă vreun fel de mâncare sau vreo băutură, ci nişte simple foi puse pe masă. Foi care aveau tipărite pe ele o mini-poezioară de Iv cel naiv, plus desene cu pisici, flori şi bunătăţi. Continue reading

Pain Plaisir – pâine şi dulcegării delicioase într-un colţ prietenos de Bucureşti

În ultimul timp tot descopăr locuri speciale în Bucureşti, cu atmosferă relaxată şi bunătăţi care te îmbie să-ţi laşi treaba deoparte, să respiri şi să zâmbești larg. Ultima surpriză de acest fel este este Pain Plaisir, o brutărie-patiserie de inspiraţie franţuzească, cu produse artizanale – o nebunie pentru toate simţurile.

Peste Pain Plaisir am dat întâmplător pe net, am citit povestea şi mi s-a părut interesant de încercat, mai ales după ce am văzut poze cu delicatesele pregătite de cei trei pasionaţi care au pus la cale această aventură gastronomică – două românce şi un englez (care găteşte franţuzeşte!).

Am ajuns la Pain Plaisir într-o sâmbătă seară, după ce ploaia îşi făcuse zdravăn de cap şi un miros de proaspăt se simţea încă puternic în aer. Am intrat în brutărie, un spațiu micuţ şi foarte frumos aranjat, iar ochii mi-au fost direcţionaţi instantaneu spre vitrina cu tot felul de bunătăţi. În spatele ei, printr-un geam transparent, se vede locul unde se întâmplă magia – bucătăria. Vizavi se află un colţişor de relaxare, cu o canapea roşie şi câteva măsuţe mici.

Pain-Plaisir-brutarie-patiserie

Continue reading

Margarina – pro sau contra?

Săptămâna trecută, răsfoind presa online, am dat peste scandalul cu campania la margarina Rama. Din câte ştiu eu, campania circulă pe tv de ani buni, aşa că m-am mirat că de-abia acum se ia atitudine. Publicitatea la tv a fost dublată şi de o campanie într-o şcoala, unde copiii au fost învăţaţi cât de sănătos e să mănânce margarină (!).

Discuţia a pornit după ce Robert Turcescu a postat pe contul său de Facebook un mesaj nu foarte măgulitor la adresa Nadiei Comăneci, imaginea campaniei, în care o acuză ca induce în eroare părinţii şi copiii, promovând consumul de margarină, un aliment destul de controversat.

Vreau să subliniez de la bun început că nu sunt de acord cu jignirile, indiferent de cine le emite şi cui sunt adresate. Fiecare poate să promoveze orice produs consideră de cuviinţă, iar noi avem dreptul să alegem dacă îl credem sau nu. Însa, pe de altă parte, pot să înţeleg un părinte enervat că nici măcar la şcoală copiii nu sunt scutiţi de reclame, care de multe ori nu au nimic de-a face cu sănătatea sau interesele consumatorilor.

Deci ce-i cu margarina asta?

Am citit câteva articole şi impresii despre margarină, care mai mult m-au băgat în ceaţă. Se pare că e nevoie de noţiuni solide de chimie pentru a înţelege ce mănânci. E incredibil cum un lucru atât de simplu, pe care oamenii îl fac dintotdeauna – a mânca – a devenit aşa de complex încât e nevoie de cunoştinţe aprofundate de biologie ca să pricepi ceva.

Continue reading