Tag Archives: muzeu

În vizită la Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor

1 oră și 45 de minute. Nu e recordul personal al vreunei curse de alergare, ci timpul petrecut la micul muzeu de la Casa Cesianu. Când m-am uitat la ceas, mi-a venit greu să cred că am stat atâta vreme. Sau poate pentru că la Muzeul Vârstelor e vorba de trecerea timpului, orele se scurg altfel aici?

Aflată aproape de Piața Victoriei, Casa Filipescu-Cesianu a intrat relativ recent pe lista muzeelor bucureștene, fiind în renovare o bună perioadă de timp. De ceva vreme, în plimbările de pe Calea Victoriei, zărisem parcul muzeului, cu un foișor în mijloc, având în jur bănci, statuete și câțiva arbori frumoși. În zona din spate a curții există și un spațiu liber pentru evenimente.

casa filipescu cesianu

Am început vizita din Lapidarium – un spațiu din curte unde se află casa de bilete și unde este organizată expoziția permanentă “Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”. Bucățile de fresce recuperate sunt însoțite de fotografii și o scurtă istorie a Ansamblului Văcărești, despre care puteți citi și aici. Pe o parte din terenul unde se ridica mănăstirea, demolată în anii ‘80, acum se întinde Parcul VăcăreștiContinue reading

Good vibes de primăvară

Ce mod mai bun să încep un articol despre cum petrec zilele de primăvară dacă nu cu… Palatul Primăverii? 😀 Am trecut pentru a doua oară porțile fostei reședințe a soților Ceaușescu, de data aceasta în turul privat, la invitația celor de la muzeu.

Turul a inclus camerele pe care le văzusem prima oară, acompaniate însă de noi informații și curiozități. Mi-a părut bine să revăd grădina de iarnă, camera luminoasă și feminină a lui Zoe, garderoba impresionantă sau mozaicul uriaș de la piscină. Plus că am întâlnit mai mulți păuni în grădină și am făcut cunoștință cu Portocală, motanul roșcat al Palatului.

În cadrul turului privat am intrat și în câteva camere noi pentru mine, inclusiv sala mică de lângă cramă, unde se păstrează încă sticle vechi cu vin de Drăgășani, buncărul aranjat ca o sală de consiliu, cu trofee de vânătoare; am văzut ceva și din zonele administrative și am admirat mai de aproape obiectele faine expuse în dulapuri.

Continue reading

Tatuajele, Vila cu clopoței și o grădină cu potențial

Vila cu clopoței sau, pe numele oficial, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” se afla de nu știu când pe wishlist-ul meu cu locuri de văzut în București. După vizita plină de surprize plăcute de la muzeul vecin înrudit, iată că a venit rândul și cochetei Vile cu clopoței, deschisă după ani buni de restaurare.

muzeul minovici

Cum e muzeul?

Într-o sâmbătă dimineață, după o plimbare prin Herăstrău, am intrat pe ușa frumos decorată a Vilei Minovici. Ridicată la inițiativa lui Nicolae Minovici, la începutul secolului XX, în stil neoromânesc, clădirea a fost proiectată de la început ca muzeu; inițial, privat, apoi deschis publicului în anul 1906.  Continue reading

Muzeul Ceasului din Ploiești: timpul are răbdare

Despre Muzeul Ceasului din Ploiești auzisem de mult timp, dar la vizita mea anterioară în oraș încă era închis pentru renovări. Acum am profitat de vremea bună și am dat o fugă la Ploiești ca să-mi clătesc ochii cu un pic de timp prins în artă.

Încă de la primul contact, privind clădirea elegantă, trag concluzia că lucrările de renovare, realizate cu fonduri europene, i-au prins bine. Nu știu cum arăta muzeul înainte, însă acum atât exteriorul, cât și interiorul arată ca noi, iar cele peste 4000 de piese sunt frumos puse în valoare, în vitrine sau pe pereți.

muzeul ceasului ploiesti

Muzeul se numește și “Nicolae Simache”, iar strada poartă același nume; este cel care a înființat muzeul în anul 1963. Expoziția s-a mutat de-abia în 1971 în locația actuală, o casă monument de arhitectură, care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu.

Înăuntru e liniște. Se aude un ticăit discret, iar din când în când tăcerea e spartă de sunete de oră exactă. Da, unele mecanisme încă funcționează.  Continue reading

Cronica unei excursii cu destinație secretă #MySecretRomania

Cum ar fi să pleci într-o escapadă a cărei destinație n-o cunoști dinainte? Mie provocarea asta mi-a sunat tare bine, așa că m-am înscris imediat la excursia cu destinație secretă pusă la cale de fetele de la My Secret Romania într-un weekend din decembrie.

Ioana și Gabi organizează excursii inedite prin țară, cu destinații atât rurale, cât și urbane, de 2-3 zile sau mai puțin, cât să-ți iei energie și inspirație și să-ți relaxezi cutele dintre sprâncene. Escapadele propuse de ele sunt o invitație la a te lăsa uimit de personalitatea captivantă a unor locuri prea puțin cunoscute sau promovate. Destinațiile sunt de obicei anunțate participanților, însă acum fetele au vrut să ne surprindă.

excursie-cu-destinatie-secreta-my-secret-romania

Indiciile au fost puține: ieșim din București, dar mergem pe-aproape, vedem un loc de întâlnire, ne facem propriul suvenir de luat acasă etc. Am avut noroc de vreme bună și camarazi faini de drum, așa că fu o sâmbătă pe cinste. Am tras linie și iată ce-a ieșit, pe scurt:  Continue reading

Două experiențe interesante @Noaptea Muzeelor 2016

În fiecare an, Noaptea Muzeelor îmi provoacă sentimente contradictorii. Pe de-o parte, îmi place ideea de a cutreiera străzi și spații în miez de noapte, alături de alți curioși, trezind muzeele la viață chiar și după apusul soarelui. Pe de altă parte, însă, aglomerația și agitația mi se par cumva nejustificate, având în vedere că majoritatea acestor muzee sunt deschise și în restul anului, iar taxele de intrare nu sunt foarte mari (ba chiar ridicol de mici, în unele cazuri).

noaptea muzeelorAm o amintire foarte plăcută de la o Noapte a Muzeelor mai veche (să tot fie vreo 6-7 ani de-atunci), când am dat gata dintr-un foc vreo 4 muzee alături de câțiva prieteni. Și atunci a fost aglomerație, dar parcă nu așa de mare ca în ultimii ani, de când fenomenul a devenit extrem de popular. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cred că e bine să profităm de orice pretext care ne invită să descoperim noi locuri și să ne lăsăm surprinși de personalitatea și poveștile orașelor în care trăim.

Revenind la Noaptea Muzeelor 2016: am pus pe lista dorințelor doar două locuri: “Muzeul tactil” – o experiență propusă de Fundația AMAIS la Facultatea de Arhitectură, și Muzeul CFR. Să le luăm pe rând:

Muzeul tactil

Pentru că am ajuns un pic mai devreme, am intrat în Facultatea de Arhitectură, ale cărei coridoare erau animate de lume. Am văzut cum funcționează o imprimantă 3D, am descoperit diferite documente și structuri într-o sală a facultății (se pare că au și un mini-muzeu intern) și m-am lăsat furată de un puzzle cu Bucureștiul. Alături de vreo câțiva puști, am pus bucățile din capitală la locul lor, reconstituind harta din fața noastră.

Bonus: din întâmplare, am dat peste ceva artă urbană inedită în curtea facultății.

wonder-mike-facultatea-de-arhitectura

Continue reading

De vizitat în Santorini: Muzeul Vinului

Santorini este o insulă săracă în vegetaţie, iar viţa-de-vie se numără printre puţinele plante cultivate aici. Vinul reprezintă un simbol al acestui colţ de lume şi face parte din istoria insulei, contribuind la dezvoltarea acesteia. Sunt multe podgorii şi crame, iar una dintre cele mai cunoscute este cea a familiei Koutsoyannopoulos, care a amenajat şi muzeul vinului.

Contra unei sume de 7 euro, puteţi vizita muzeul şi puteţi pătrunde astfel în lumea producerii vinului pe această insulă bătută de vânt şi arsă de soare. În taxa de intrare este inclus un audioghid disponibil în mai multe limbi, printre care şi română, iar la sfârşit aveţi parte de o degustare de 4 vinuri ale cramei.

Să vă povestesc mai întâi despre cum decurge degustarea 😀

degustare-de-vin-santorini Continue reading

Plimbare la Muzeul Satului din Bucureşti

Dacă te-ai săturat de betoane şi viaţa la oraş, pentru câteva ore poţi poposi la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti, într-o vizită slow, în care te bucuri de verdeaţă, poteci, mori de vânt şi case inedite. Practic, ai posibilitatea de a face o călătorie etnografică în toată România în mai puţin de o zi.

Muzeul Naţional al Satului a fost deschis în anul 1936, la ideea sociologului Dimitrie Gusti, fiind proiectat de H. H. Stahl şi Victor Ion Popa. Ulterior, acesta a fost modernizat în 1948 de Gheorghe Focşa. E un muzeu în aer liber, destul de mare, cu locuinţe ţărăneşti şi gospodării aduse din toată ţara şi montate astfel încât să reconstituie viaţa rurală românească. Sunt aproximativ 350 de monumente şi 55.000 de exponate care readau atmosfera din satele vechi, inclusiv biserici, mori de vânt, bărci şi şoproane. La fiecare locuinţă sau complex găsiţi un panou cu informaţii despre zona de provenienţă şi caracteristici.

fereastra-muzeul-satului

Continue reading

În vizită la Muzeul Delta Dunării din Tulcea

Când eram mai mică, îmi petreceam o parte din weekend-uri prin muzeele din Tulcea, având în vedere că în micul orăşel posibilităţile de petrecere a timpului liber erau destul de limitate. Stăteam ore bune cu gura căscată la vitrinele cu animale împăiate, comentam tablouri sau admiram bijuuri cochete din epoca bronzului. Pe atunci, muzeul Delta Dunării se afla în altă clădire, respectiv Casa Avramide, în prezent proaspăt restaurată.

De câţiva ani, muzeul s-a mutat într-o locaţie nouă, aproape de faleză, într-o clădire special proiectată şi construită. Faţă de vechiul spaţiu, acesta mi se pare mai mic, dar mai modern, cu lucrări de calitate, amenajat adecvat. Acvariul este mai prietenos şi mai bine luminat faţă de cel vechi şi cuprinde atât peşti din deltă, cât şi exotici. În plus, muzeul are şi un colţ pentru conferinţe, cursuri şi un loc de joacă pentru copii.

Ce e de văzut la Muzeul Delta Dunării? Continue reading