Experienţa culinară din Varşovia a fost una plăcută, chiar dacă nu am pătruns prea adânc în tainele bucătăriei poloneze, ci m-am mulţumit să gust câte puţin din unele preparate specifice zonei.
Supele mi s-au părut cele mai speciale. Am mâncat cu plăcere tradiţionala supă Zurek, cu făină de secară, cârnaţi (kielbasa biala), legume, ciuperci uscate şi bucăţi de ou fiert. Sigur, asta e reţeta tradiţională, nu ştiu în ce măsură e respectată de restaurante. În Zurek-urile mâncate mi s-a părut că am detectat şi o aromă de hrean. Oricum, au fost bune 🙂
O altă supă interesantă este borşul de sfeclă roşie (Barszcz czerwony), pe care l-am testat în variata “cremă” şi în varianta “subţire”, adică pur şi simplu o zeamă fără nicio legumă în ea, cu un fel de cornuleţ alături.
Mai există şi borşul rece (Chlodnik), o variaţiune a celui de sfeclă, în care se adaugă şi lapte, smântână sau iaurt. Am mâncat un astfel de borş în aer liber, la un fel de… cum să-i zic? piaţă de duminică, mai exact o zonă de relaxare cu şezlonguri, hamace, mese şi scaune de lemn, multe biciclete şi bună dispoziţie, legume şi plante aromatice de vânzare, toate într-o mini-poieniţă, lângă Parcul Lazienki. De fapt, eram în cautarea unui restaurant, însă am zărit această minunată petrecere câmpenească şi ne-am oprit să luăm masa la bufetul organizat în aer liber. Alături avea loc şi un talcioc de haine şi accesorii. Superbă iniţiativă!
Borşul nu mi s-a părut prea apetisant după culoare, însă a fost destul de bun la gust, mai ales că eram înfometată după o plimbare cu bicicleta 😀 La felul doi am luat un fel de ruladă de carne cu orez şi salată, pe care am dat-o gata imediat, iar la desert am gustat o tartă cu mere.
În multe meniuri am văzut supă de roşii cu tăiţei (Pomidorowka), însă nu m-a tentat pentru că mi s-a părut prea comună.
Găluştele sunt o mâncare tradiţională poloneză, preparate din făină şi/sau cartofi şi servite alături de sosuri, cu sau fără carne. Am încercat variantele kopytka şi pierogi. Sunt un preparat cam greu, aşa că am luat doar de vreo două ori. Mi s-au părut identice la gust cu gnocchi italieni, dar am înţeles că au şi un corespondent românesc, respectiv colţunaşii, numiţi şi piroşti. Desigur, acest preparat este prezent şi în alte bucătării: rusă, germană, slovacă, ucraineană etc.
Am simţit nevoia şi de ceva mai uşor, aşa că m-am reorientat spre peşte cu legume sau salate. Chiar în ultima zi, înainte de plecare, am luat o cină liniştită la un restaurant cu specific italian, Oliva, unde am savurat nişte antreuri delicioase, cu smochine, brânză, salată şi nelipsita sfeclă, plus ulei de măsline.
În general, în cele patru zile de vacanţă micul dejun a fost o masă de răsfăţ, cu fructe, ceai, quiche, salată, fresh-uri, checuri etc. La parterul clădirii unde am stat se află o delicioasă cafenea de inspiraţie franceză, Vincent, cu vitrinele pline cu tot felul de bunătăţi, aşa că am avut de unde alege: de la croissanturi, pâini pufoase, melcişori, până la sandvişuri, omlete, prăjituri şi creme, toate extrem de apetisante. Cafeneaua are şi o mică terasă, un loc perfect pentru savurat ceva bun, privit lumea şi făcut planuri de plimbăreală.
Ca deserturi, cheesecake-ul şi tartele cu mere sau fructe de pădure au fost minunate. Le-am servit în mai multe locuri şi s-au dovedit a fi delicioase de fiecare dată.
Am observat că în Varşovia, cel puţin în zona centrală, sunt foarte căutate cafenelele French şi magazinele cu pâine. În schimb, covrigi nu am văzut deloc, ceea ce m-a mirat puţin. Se pare că polonezii preferă sandvişurile ca gustare rapidă.
Tot din categoria “curiozităţi”, am dat şi peste destul de multe restaurante japoneze, de sushi.
Cum putea să lipsească ceaiul din aventura poloneză? Pe lângă cel pregătit în cameră, cu pliculeţe aduse de acasă :D, am sorbit cu entuziasm şi nişte ceaiuri reci delicioase la magazinul Demmers Tea House, unde ne-am desfătat privirea cu o mulţime de ceaiuri şi căni colorate aranjate frumos pe rafturi.
Ce de bunatati! Tarta arata tare apetisant!
A fost tare bună şi uşoară 🙂 Mi se pare un desert clasic, cu care nu prea poţi să dai greş.
Ce sățioase par supele. Și pâinile, cât de apetisante 😀
Nu sunt eu mare mâncătoare de pâine, dar coşul ăla arăta tare bine, cu aşa multe tipuri de baghete şi turte 🙂
Ai un stil atat de frumos si echilibrat de a scrie, Ada! Cand iti citesc un articol precum cel de fata, imi vine sa imi fac bagajul si sa plec departe, departe, sa incerc mancaruri noi si specifice locurilor… Pacat ca s-a terminat vacanta.. sau banii de vacanta.
Mulţumesc, Raluca 🙂
Călătoria culinară este una din părţile mele preferate într-o vacanţă, îmi place să iau în tihnă mesele, să le tratez cum se cuvine.
Mai bine zici că banii au fost deja “investiţi”, decât că s-au terminat, parcă sună mai optimist 😉
Ca bine zici. 😛
Investitii pentru suflet.
>:D<
Polonia este pe lista mea de vacanta de multa vreme.Doar ca trebuie bugetata.Aici este offul. Ca noi suntem trei.Mai precis doi adulti si un moft (copilul).Imaginile sunt superbe. Si cred ca a fost o experienta “savuroasa”.
Da, cam orice călătorie trebuie bugetată, până la urmă…
Mă bucur să aud oameni interesaţi şi de alte destinaţii în afară de Grecia, Bulgaria, Italia şi Turcia :)) – nu că acestea nu ar fi frumoase, dar vara parcă toţi le iau cu asalt. În Varşovia nu prea am văzut/auzit turişti români, chiar m-am mirat, că până acum peste tot am dat şi peste conaţionali.
În general, tot ce înseamnă zona mării Baltice şi zona M.Nordului nu prezintă mult interes. Nici nu sunt promovate. Daca ne gândim, Polonia este una din ţările care nu au resimţit criza UE şi care are poveşti de succes la nivel economic. O tară în care se şi face, nu doar se vorbeşte. Am un mare respect pentru polonezi. Iar orasele lor sunt superbe. E ceva ce imi doresc mult.
Şi eu am fost impresionată să aflu că multe din clădirile Varşoviei au fost bombardate în râzboi, dar apoi reconstruite, păstrându-se stilul arhitectural original. Am auzit că şi Cracovia e foarte frumoasă, mi-ar plăcea să ajung şi acolo, la un moment dat.
Un adevarat festin culinar. Am ajuns si eu anul trecut in Cracovia, nu pot sa spun decat ca ar ramas placut impresionata de mancarurile lor traditionale. Supa Zurek pentru mine, ramane in top.
La Cracovia mi-ar plăcea şi mie să ajung data viitoare când o să mai merg în Polonia 🙂
Supa Zurek e într-adevăr deosebită, dar şi cea de sfeclă mi-a plăcut mult. Mă gândesc să fac şi eu, cu prima ocazie.
Păi la noi există aşa numitul borş rusesc care presupune multă sfeclă roşie, legume diverse, plus smântână. Aproape rece este absolut delicios.
Habar n-aveam, pe la noi n-am mâncat până acum… Deci e rusesc, de fapt.
Mi se face din ce în ce mai poftă :))
Am uitat sa spun si de Ogorkowa pe care am incercat-o si am si scris pe blogul meu culinar despre ea. Un deliciu si asta. Si cea de sfecla am mancat cu ou fiert si am si incercat-o acasa insa nu mi s-a parut la fel de buna ca si cea sau cele pe care le-am mancat in Cracovia… :))
Sarmale ai mancat la ei???
Sarmale n-am încercat şi-mi pare rău.
Deci merge şi asta de sfeclă cu ou, nu doar Zurek? 😀 Din ce am înţeles, Zurek-ul se servea de Paşte, şi de aici oul 🙂
Pentru ca nu ai incercat sarmale, trebuie sa te intorci neaparat in Polonia…:))
Eu nu stiu daca o sa mai ajung curand pe acolo, e prea departe pentru mine.
Frumoase articole ai despre Varsovia, daca ai un pic de timp poti sa il citesti si pe al meu din Cracovia sa iti faci asa in mare o idee. Trebuie doar sa dai clic pe numele meu. :))
Din toate excursiile pe care le-am avut din punct de vedere gastronomic polonezii stau cel mai bine, urmati de portughezi si slovaci.
Nu mi-aş fi imaginat că polonezii au mâncare aşa bună.
Thanks, o să mai vină şi alte articole 😉
Din pozele cu Cracovia îmi place mult statuia aia sub formă de cap (în general, prefer statuile mai deosebite, nu indivizi călare sau stând pur şi simplu).
Tare mi-aş dori să văd Portugalia, aş vrea să stau mai mult pe-acolo, dacă tot bat atâta drum. Şi poate şi Cehia, la un moment dat. Şi mai sunt o grămadă de destinaţii pe listă, evident :))
Revin, in Cracovia m-am delectat cu covrigi si pufuleti!
:))) Hmmm, mai degrabă cred că o să încerc nişte sarmale, dacă ajung acolo 😛
Toate locurile au farmecul lor. Important e sa nu cauti “clisee” gen Barcelona, Madrid, Milano,Roma, Paris,etc. Si ele au farmecul lor, dar din pacate au fost invadate de chinezi si alte personaje care s-au imbogatit peste noapte. Cred ca Polonia dar si Portugalia nu au fost inca invadate si de asta mai au si farmec. :))
Aş zice mai degrabă că au fost invadate de suveniruri kitsch… din păcate. Sunt foarte vizitate şi ăsta se pare că e un risc al popularităţii 😀 Însă eu zic că merită oricum văzute, cel puţin Roma şi Barcelona mi s-au părut speciale. Şi da, probabil că nefiind atât de turistică, Polonia e mai “curată” din punctul ăsta de vedere.
Tot vreau de la o vreme sa gatesc niste sfecla… o sa caut o reteta pentru supa, suna bine – in capul meu, desigur, ca jumatatea mea mai buna nici nu vrea sa auda de asa ceva :))
Poţi să-l pui să guste legat la ochi :)) O supă cremă de sfeclă cred că ţi-ar ieşi delicioasă! Şi nici nu pare greu de făcut, dacă ai blender 😉
Am tot ce-mi trebuie, mai putin sfecla. Dar cum nu e greu de procurat, urmeaza un test culinar. Sa vedem ce iese… 😛
Pingback: În farfurie la Bratislava, între local şi internaţional | Zâmbet şi sănătate