Poftă de toamnă

La prima vedere, toamna pare un anotimp ceţos şi trist, când singurul lucru ce ne rămâne de făcut e să ne ascundem de ploi în casă, sub pătură, şi să moţăim în hibernare, pregătindu-ne de iarnă.

Dacă ne uităm mai bine în jur, vom constata cu uimire că toamna e, de fapt, o făptură veselă, iar în ciuda aparenţelor emană multă bunăvoinţă. Vara îmbracă totul în verde, în timp ce iarna ne orbeşte cu albul ei, transformat apoi în cenuşiu. Primăvara vine în alb verzui şi roz, culori pale şi moi.

toamna-in-parc-cu-frunze-galbene

Ei bine, toamna, în schimb, avem parte de un concert de culori jucăuşe în natură, cu frunze galbene sau purpurii, plus mere sănătoase şi rumene, dovleci portocalii, zacuscă de un roşu apetisant, reflexii inedite în apă şi un mozaic de marouri şi cafeniuri pretutindeni. Explozii de nuanţe care mai de care mai animate ne fură ochii în orice colţişor. Nu-i aşa că e nedrept s-o numim tristă?

Gustoasă şi gurmandă, toamna ne îmbie cu naturaleţe să gustăm din roadele ei. E un anotimp savuros până la ultima boare de vânt, iar dacă arunci un ochi prin pieţe vezi numai bunătăţi parfumate, dulci şi zemoase, crocante, încât e imposibil să rezişti unui răsfăţ cu fructe şi legume proaspete. Miros de mere coapte cu nuci, vin fiert şi aromă curată de ploi – aşa se simte toamna în case şi în aer.

Continue reading →

Tabouleh cu quinoa

Zilele trecute am primit cadou o pungă mare de pătrunjel proaspăt (mulţumesc, Tea!) şi imediat m-am gândit la tabouleh, un fel de mâncare de nelipsit din restaurantele libaneze, pe care avusesem ocazia să-l savurez de câteva ori.

Ultima dată am nimerit în oraş un tabouleh atât de acru, că m-am considerat lecuită pentru totdeauna de aşa ceva. Sigur, între timp acreala s-a mai dus din memorie, aşa că am prins curaj şi am pregătit o salată tabouleh acasă, măsurând cu grijă cantitatea de zeamă de lămâie. Restul de pătrunjel l-am pus la congelator, la păstrare. E perfect pentru adăugat în supe sau tocăniţe, iar gustul rămâne proaspăt, chiar şi după câteva săptămâni.

tabouleh-cu-quinoaRevenind la tabouleh, am modificat un pic reţeta, adică am adaptat-o la proviziile mele: am înlocuit bulgurul cu quinoa, iar papilele gustative au fost încântate 🙂

Ingrediente

  • o mână mare de pătrunjel (eu l-am tocat foarte puţin, pentru că îmi plac frunzele mai mari)
  • câteva roşii cherry tăiate sferturi
  • o ceapă mică-mică tăiată mărunt
  • o ceşcuţă de quinoa fiartă
  • bonus: un pic de morcov ras
  • dressing din ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare şi piper

Continue reading →

Mozaic de vacanţe

La ora la care scriu aceste rânduri ar trebui să redactez nişte articole, însă cum nu prea am chef de aşa ceva, m-am gândit să răsfoiesc un pic albumele virtuale cu poze din vacanţe. Bănuiţi, probabil, că mi s-a făcut iar poftă de umblat. Cum deocamdată nu se întrezăreşte nicio vacanţă la orizont, am zis să-mi mai potolesc dorul de escapade şi să mă joc cu nişte imagini. Colajele sunt la putere pe bloguri, din ce văd, aşa că am făcut şi eu câteva. Mie îmi place cum au ieşit, mai ales că fiecare poză poartă cu ea mai multe amintiri frumoase.

Aş vrea să vă provoc să ghiciţi unde e făcută fiecare poză, însă îmi dau seama că la unele e evident, iar la altele e imposibil de identificat locul. Mai e şi o fotografie extrem de înşelătoare 😀

Vrea totuşi cineva să încerce? Promit să vă spun şi locaţiile reale în curând 😉

(daţi click pe imagini pentru a le vedea mai mari)mozaic de vacanta_1Varşovia – Grădina Botanică a Universităţii, Santorini, Varşovia, Budapesta, Lacul Como

Continue reading →

Provocare: Oferă un cadou într-o zi obişnuită

Nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire.

Maica Tereza

Mai e un pic şi vin sărbătorile de iarnă, când toată lumea intră în febra cumpărăturilor şi a cadourilor. Se vor oferi daruri în strânga şi-n dreapta, de voie sau de obligaţie, mai mult sau mai puţin inspirate – pe bandă rulantă, aş îndrăzni să spun.

Astăzi îţi propun să faci un cadou cuiva drag fără o ocazie anume.

Să nu fie nici ziua de naştere, nici onomastica, aniversarea căsătoriei sau altă sărbătoare, ci o zi ca oricare alta. Poate chiar o zi de luni, ca aceasta, când multă lume se motivează mai greu să lucreze, visând încă la weekend sau la vacanţa care a trecut.

cadou-raluca

Cu siguranţă îi auzi pe cei din jur povestind sau menţionând măcar ce le-ar plăcea să primească ori să-şi cumpere.

Mama ta are nevoie de un ghiveci pentru flori, colegul şi-ar dori cartea aceea specială sau prietena visează de mult la o ojă colorată.

Sau poate ai trecut pe lângă o vitrină şi când ai văzut un lucru te-ai gândit imediat la o persoană anume, căreia cu siguranţă i s-ar potrivi.

Găseşte un dar care se încadrează în posibilităţile tale şi oferă-i-l unui om apropiat la care ţii, într-o zi obişnuită. Poate fi şi o gustare, un dulce sau un pahar cu suc pe care să desenezi ceva haios sau să scrii un citat simpatic. Continue reading →

O calorie, două calorii…

Citesc şi aud despre multe diete bazate pe numărarea caloriilor şi stabilirea de meniuri fixe, care trebuie urmate ca la carte. Nu ştiu cum e să trăieşti după astfel de reguli, dar pot să-mi imaginez câtă frustrare produc…

ostraw vegan prajituraAplicarea matematică a teoriei caloriilor (metodă foarte populară şi promovată, de altfel) fără a ţine cont de necesităţile proprii duce la o obsesie distructivă pentru control şi induce ideea că a te hrăni este un fapt „ştiinţific” şi nu unul natural.

De fapt, contează şi sursa caloriilor, deci calitatea lor: de exemplu, 100 de calorii dintr-o porţie de mâncare de linte nu sunt egale cu 100 de calorii dintr-o porţie de cartofi prăjiţi (vezi indicele glicemic). Contează şi diversitatea meniului, pentru că degeaba mănânc în fiecare zi alimente de fix 1.531 de calorii, să zicem, dacă le iau exclusiv din dulciuri nesănătoase. Continue reading →

Schitul Dărvari – un loc liniştit în Bucureştiul agitat

De Schitul Dărvari am auzit acum ceva vreme, când mi-a fost recomandat pe blog cu multă căldură. Am fost uşor mirată de ideea de „schit” în mijlocul Bucureştiului, însă l-am notat, am căutat adresa şi când am prins vreme bună am plecat în descoperirea lui, pe străduţele de poveste de lângă Grădina Icoanei.

Am ajuns la Schitul Dărvari într-o zi plăcută şi răcoroasă, cu soare strălucind.

Intrând pe poarta schitului, agitaţia Bucureştiului rămâne undeva departe, în altă dimensiune, iar liniştea îşi face loc curajoasă spre suflet.

E unul dintre cele mai îngrijite locuri din câte am văzut, chiar cochet aş putea spune, cu flori şi multă verdeaţă, în mijlocul cărora veghează o biserică albă şi curată, pictată cu câteva potrete de sfinţi. Atmosfera blândă mă duce cu gândul la o mănăstire micuţă de munte sau la bisericile pitoreşti din nordul Moldovei. Cu siguranţă că dacă cineva ar fi adus legat la ochi aici, fără să ştie locul, nici prin gând nu i-ar trece că se află în neliniştita capitală.

Schitul Dărvari e unul dintre locurile din Bucureşti pe care le-aş recomanda unui străin. Nu este atât de promovat precum ar merita, dar poate chiar această lipsă de „celebritate” îl face atât de special.

Imaginile vorbesc de la sine. Dacă nu v-au convins nici ele, mergeţi şi vizitaţi-l 🙂

bucuresti-schitul-darvari Continue reading →

Bucurii de toamnă (şi nu numai)

  • merele. Sigur, le pot mânca în orice anotimp, însă cele de toamna sunt adevăratele mere, cu gust parfumat, dulceag. Plus pere zemoase, prune şi struguri;
  • sunetul frunzelor crocante sub ghetuţele mele;
  • sesiunile de creat accesorii din fetru pentru brad, cu muzică de relaxare pe fundal sau Poirot la tv (abia aştept sărbătorile de iarnă!);

accesorii-handmade-din-fetru-pentru-brad

  • vremea perfectă pentru alergat. Nu mai trebuie să mă trezesc cu noaptea-n cap ca să prind un pic de răcoare;
  • soarele devine scump la vedere şi cu atât mai preţios;
  • senzaţia placută pe care o am după ce am terminat de spălat vasele şi totul e curat; Continue reading →

Recomandări: ceainării, cafenele şi restaurante în Bucureşti

Unde ieşim azi?

Având în vedere că se întâmplă de multe ori să rămânem în pană de inspiraţie când vine vorba de ieşit în oraş, m-am gândit să fac un fel de index cu bistrouri, cafenele, restaurante şi ceainării din Bucureşti, ca atunci când lipsesc ideile, să avem de unde alege.

Am inclus doar locuri în care am fost cel puţin o dată şi unde, evident, m-am simţit bine. Este o înşiruire subiectivă şi fără intenţia de a fi completă, cu o descriere telegrafică – pentru detalii vedeţi pagina de FB/site-ul/recenzia mea pe larg sau, cel mai bine, faceţi o vizită la faţa locului.

Recomandari ceainarii, cafenele si restaurante Bucuresti

Lista cuprinde atât ceainării cozy, cu atmosferă colorată, cât şi restaurante un pic mai pretenţioase, însă care m-au făcut să mă îndrăgostesc de acel “ceva” al lor.

Nu garantez că locurile de mai jos au întotdeauna servicii impecabile, decor şi atmosferă de vis sau produse extraordinare. Faptul că le-am pus în această listă nu înseamnă că sunt “perfecte”, ci pur şi simplu pe gustul meu.

Lista rămâne dechisă, sper să o completez cu cât mai multe locuri speciale 🙂

IMPORTANT! Înainte de a merge în oricare din locurile de mai jos, verificaţi programul/ locaţia pe site-ul sau pagina de Facebook a localului respectiv.

Continue reading →

Condimente şi ceai rooibos – un mix de efect

Sunt obişnuită ca ceaiurile negre să fie cele condimentate, aşa că am rămas puţin surprinsă când am primit de la D’Oro Tea un rooibos în combinaţie cu condimente.

Deşi nu este un ceai propriu zis, deoarece nu conţine frunze de Camellia sinensis, rooibosul sau ceaiul roşu este preferat pentru lipsa de cofeină şi pentru gustul său dulceag.

cele-cinci-condimente-doro-tea

Continue reading →

Aici se dă “Bună ziua!” şi se spune “Mulţumesc!”

Am văzut imaginea asta în vitrina unui magazin din Sibiu şi mi-a plăcut ideea de a reaminti oamenilor cât de mult înseamnă aceste cuvinte, rostite din toată inima.buna ziua multumesc sibiu

Eu cred că dacă am fi mai atenţi atunci când folosim aceste banale expresii am avea parte de nişte surprize plăcute. Să privim în ochi şi să dăruim un zâmbet atunci când salutăm şi când mulţumim nu e mare lucru, însă rezultatele pot fi impresionante.

Aud foarte des oameni care se plâng că peste tot în jur sunt numai feţe triste, că lumea e neatentă şi rece. Aşteptăm mereu de la ceilalţi să ne zâmbească şi să fie amabili.

Vrem ca vânzătoarea de la mall să ne întâmpine cu o tonă de bună-dispoziţie, şoferul de taxi să ne spună un banc bun, iar străinul acela să ne ţină uşa politicos când intrăm într-un magazin. Când nu se întâmplă asta, înseamnă că nu merită să fie trataţi cu niciun pic de simpatie şi parcă ne luăm la intrecere cu ei în a fi mai nepoliticoşi. Să fie asta soluţia?

Continue reading →