La prima vedere, toamna pare un anotimp ceţos şi trist, când singurul lucru ce ne rămâne de făcut e să ne ascundem de ploi în casă, sub pătură, şi să moţăim în hibernare, pregătindu-ne de iarnă.

Dacă ne uităm mai bine în jur, vom constata cu uimire că toamna e, de fapt, o făptură veselă, iar în ciuda aparenţelor emană multă bunăvoinţă. Vara îmbracă totul în verde, în timp ce iarna ne orbeşte cu albul ei, transformat apoi în cenuşiu. Primăvara vine în alb verzui şi roz, culori pale şi moi.

Ei bine, toamna, în schimb, avem parte de un concert de culori jucăuşe în natură, cu frunze galbene sau purpurii, plus mere sănătoase şi rumene, dovleci portocalii, zacuscă de un roşu apetisant, reflexii inedite în apă şi un mozaic de marouri şi cafeniuri pretutindeni. Explozii de nuanţe care mai de care mai animate ne fură ochii în orice colţişor. Nu-i aşa că e nedrept s-o numim tristă?

Gustoasă şi gurmandă, toamna ne îmbie cu naturaleţe să gustăm din roadele ei. E un anotimp savuros până la ultima boare de vânt, iar dacă arunci un ochi prin pieţe vezi numai bunătăţi parfumate, dulci şi zemoase, crocante, încât e imposibil să rezişti unui răsfăţ cu fructe şi legume proaspete. Miros de mere coapte cu nuci, vin fiert şi aromă curată de ploi – aşa se simte toamna în case şi în aer.

Nu, toamna nu e un anotimp anost. E pur şi simplu mai rezervată, dar nu vrea decât să ne facă să privim dincolo de obişnuinţele noastre. Ne dă o lecţie frumoasă: învăţăm să apreciem mai mult zilele cu vreme prietenoasă, tocmai pentru că au devenit atât de rare. Soarele are altă valoare acum, când nu prea te aştepţi să-l vezi.

Toamna vine cu aşa o atmosferă de meditat, că te pune pe gânduri. E o perioadă de făcut planuri, de tras aer în piept şi luat avânt pentru ultima bucată de an, în timpul unei plimbări prin parc, la cules de frunze şi vise.

Articol publicat pe România Pozitivă