Cum sună liniştea? Periculos.
Dimineaţa devreme, pe o străduţă mică, noaptea se alintă cu ziua. Nici ţipenie de om, lipsesc maşinile sau câinii agitaţi.
E o linişte aproape sinistră, care parcă prevesteşte un cataclism. Influenţa filmelor de groază, unde se lasă tăcerea înainte să apară personajul cel rău? Posibil. Însă perioada aia de trecere, când doar câteva lumini sunt aprinse la ferestre, poate fi şi o provocare: te simţi stăpânul universului, ultimul supravieţuitor, tu singur într-o lume care-ţi aparţine. Străzile pustii, fără trafic sau zgomot, sunt instantanee atât de rare, încât nu ştii dacă să-ţi crezi ochilor. În timp ce tragi cu urechea, în căutarea unui sunet oricât de mic, încep să-ţi treacă tot felul de gânduri prin cap, cu viteza luminii, zumzăind de zor, tocmai când credeai că e linişte.











