Category Archives: Sufleţel

Liniştea din noi şi din afara noastră

Cum sună liniştea? Periculos.

Dimineaţa devreme, pe o străduţă mică, noaptea se alintă cu ziua. Nici ţipenie de om, lipsesc maşinile sau câinii agitaţi.

E o linişte aproape sinistră, care parcă prevesteşte un cataclism. Influenţa filmelor de groază, unde se lasă tăcerea înainte să apară personajul cel rău? Posibil. Însă perioada aia de trecere, când doar câteva lumini sunt aprinse la ferestre, poate fi şi o provocare: te simţi stăpânul universului, ultimul supravieţuitor, tu singur într-o lume care-ţi aparţine. Străzile pustii, fără trafic sau zgomot, sunt instantanee atât de rare, încât nu ştii dacă să-ţi crezi ochilor. În timp ce tragi cu urechea, în căutarea unui sunet oricât de mic, încep să-ţi treacă tot felul de gânduri prin cap, cu viteza luminii, zumzăind de zor, tocmai când credeai că e linişte.

tulcea de la monument

Continue reading

Să mai şi pierdem timpul!

Weekend. M-am trezit binedispusă, de dimineaţă; poate prea de dimineaţă pentru o zi de duminică. Am văzut că vremea e cam posacă, aşa că mi-am făcut un ceai şi am deschis laptop-ul. După ce am frunzărit un pic online-ul, mi-am dat seama că nu mai am nimic de făcut şi că pur şi simplu am o zi care se întinde liberă-liberă în faţa mea, ca o coală albă de hâtie, iar eu n-am nici cea mai vagă idee cu ce s-o umplu.ceai-sonnentor-poemul-fructelor

Mi-a trecut prin cap gândul că ar fi bine să mă apuc de scris ceva, să citesc sau să fac un mic research, orice, numai să nu stau aşa, că pierd timpul de pomană. Poate am ceva important de făcut şi am uitat? Şi deşi în casă era cald şi bine, iar eu eram în compania unui ceai plăcut, uite că nu-mi găseam locul şi eram în căutarea unui „obiectiv” de îndeplinit.

Am observat de multe ori asta: în permanenţă trebuie să facem ceva, altfel ne plictisim şi avem senzaţia că ne irosim ore preţioase din viaţă. Uneori, în mintea mea se strecoară ideea că dacă am timp liber înseamnă că nu lucrez destul, că sunt ineficientă. Continue reading

5 ingrediente-minune pentru o zi bună

O reţetă simplă pentru a ne însenina ziua 🙂

1. Scrie o scrisoare cuiva drag, în care să vorbeşti pur şi simplu despre ce înseamnă persoana respectivă pentru tine. Chiar dacă nu ai mai facut de mult asta, ia un pix sau un creion colorat şi cum sa ai o zi bunaaşterne pe hârtie câteva gânduri din suflet. Cu siguranţă că după ce vei termina de scris vei avea un zâmbet larg pe faţă şi vei fi mai recunoscător pentru că acel om minunat e în viaţa ta. Poţi alege să oferi scrisoarea sau păstreaz-o pentru tine, ca un exerciţiu.

2. Care a fost cea mai frumoasă zi din ultimul an? De ce crezi că te-ai simţit aşa bine? Aminteşte-ţi de momentele respective şi gândeşte-te la ceea ce ţi-a bucurat atunci sufletul. Cum ar fi dacă ai face mai des acele lucruri care te-au umplut de energie sau te-ai întâlni cu acei oameni în preajma cărora îţi place să fii? Cea mai frumoasă zi poate fi în fiecare zi!

3. Încearcă ceva nou, testează, fii curios!  Mergi pe alt drum decât de obicei. Comandă un fel nou de mâncare la prânz în loc de mâncarea pe care o alegi în mod obişnuit. Ieşi la o plimbare de seară în loc să intri pe net, dacă asta faci când ajungi acasă de la job. Cumpără ceai în loc de cafea, sau invers. Schimbă-ţi programul şi ordinea în care rezolvi sarcinile de serviciu. Important este să faci puţină variaţie şi să ieşi din rutină. Continue reading

Pune-ţi visul pe hârtie!

Ai un vis (sau mai multe). Îţi doreşti să călătoreşti non stop, să-ţi deschizi afacerea ta, să alergi la cât mai multe triatlonuri. Poate vrei din tot sufletul să ajungi mai tare ca Bill Gates, să urci pe Himalaya sau pur şi simplu să ai un job stabil şi o familie mare.

De unde începi? Aşterne-ţi visul pe hârtie. Scrie ce-ţi propui, detaliază cât poţi de mult şi lasă-ţi sufletul să-şi facă de cap şi să-ţi conducă mâna.

Cum arată viaţa ta, acum că ţi-ai îndeplinit visul? Cu cine eşti şi unde? Cum e atmosfera? Ce arome simţi în aer? Ce forme vezi în jurul tău? Ce sunete se aud?

Dă glas dorinţelor tale şi pune-le în litere, cu creionul, stiloul sau cu tastatura. Dacă eşti o persoană vizuală, dă un contur visului, colorează şi lipeşte bucăţele din el pe hârtie sau virtual într-un doc pe laptop.

Simplul fapt de a scrie dă coerenţă gândurilor şi te face atent la ceea ce îţi doreşti de fapt. Înţelegi mai bine care îţi sunt priorităţile atunci când le vezi scrise de mâna ta, când le gândeşti atât de limpede încât să le poţi exprima în fraze. Cumva e şi un act de curaj să fii faţă în faţă cu visele tale. Se spune că “Dacă visele tale nu te sperie, înseamnă că nu sunt destul de îndrăzneţe”. Nu ştiu dacă e musai să te sperie, ci mai degrabă să te uimească prin intensitatea lor. Continue reading

Iubesc…

  • dimineţile de sâmbătă, cu parfumul lor de zi liniştită şi tihnită
  • zilele cu soare în miez de iarnă, când vremea te îmbie să ieşi în parc
  • gustul picant şi aromat al bunătăţilor indiene

bunatati-la-restaurant-taj-bucuresti

  • planurile de vacanţă şi zborul cu avionul
  • mâţele dolofane care stau înşirate pe garduri sau pe maşini şi a căror lene e greu de surprins în fotografii Continue reading

Cod roz de optimism

La vremea la care scriu aceste rânduri, afară sunt troiene uriaşe de zăpadă (încă) albă, care cresc văzând cu ochii. Nu am deschis televizorul în ultimele zile şi nici nu m-am sinchisit să citesc ştiri pe tema asta, ci am admirat pur şi simplu fulgii de nea cum aleargă agitaţi în toate părţile.

zapada-proaspataÎn Bucureşti s-a mai domolit ritmul mulţimii, fie ea de maşini sau de oameni, ca şi cum pătura de nea a calmat agitaţia şi a impus tuturor un tempo mai blând, iar Facebook-ul s-a umplut de fotografii cu maşini cuminţi aşteptând să fie curăţate de zăpadă sau nămeţi cât casa.

Suntem în ianuarie, adică e iarnă şi dacă îmi aduc eu bine aminte iarna ninge. E un fenomen normal şi nu înţeleg de unde atâta indignare faţă de zăpadă. Parcă văd ditamai breaking news-urile scrise cu litere grave „Atenţie! Cod roşu!”, iar în spatele lor, pe sticlă, toată pleiada de „experţi”, de la meteorologi la ghicitoare şi de la vedete la oameni simpli cum îşi dau cu părerea despre cât de gravă e situaţia. Se caută vinovaţi, se dau verdicte şi se fac promisiuni. Continue reading

Ianuarie, cu drag

Anul acesta a început pentru mine blând şi lin, alături de oamenii dragi. După un revelion petrecut acasă, pe 1 ianuarie am ieşit un pic la plimbare şi am gustat din liniştea unei zile cum rar vezi în Bucureşti. Parcă totul se mişca în reluare, fără grabă, ca şi cum timpul a petrecut şi el prea mult şi acum se odihneşte tacticos la umbra clipelor. Deşi a lipsit zăpada, deci şi bulgăreala, a fost oricum o seară perfectă, de trecut în jurnalul de bucurii.

Pentru cină ne-am oprit la La Brasserie, micul bistro de la Capital Plaza Hotel, pe lângă care trecusem de atâtea ori. Am stat pe o canapea confortabilă, iar până am aşteptat să vină mâncarea am dezlegat un mini-rebus aflat pe masă, sub formă de suport pentru farfurii – ingenioasă idee 😀 Teoretic, rezolvările se găseau în meniu, însă a trebuit să scotocim un pic şi prin minte şi pe net ca să-i dăm de cap.

capital-plaza-hotel-la-brasserie Continue reading

O cană de fericire

Zilele şi săptămânile astea am senzaţia că trec cu viteza luminii pe lângă fiecare clipă şi mi-e tare greu să iau momentele pe rând şi să mă bucur de ele. Am nevoie de o perioadă de acomodare cu schimbările, în care să mă organizez şi să-mi găsesc locşorul.

Între timp, îmi ţine companie plăcută o cană generoasă şi portocalie, primită cadou, care mi-e tare dragă. E şi practică (are aproape 1 litru), şi simpatică – ce mi-aş putea dori mai mult? Datorită ei am început să beau mai multe lichide şi deja îmi dezvolt muşchii braţului tot ridicând-o :)) cana-mare-si-portocalie-cu-ceai

E cu fericire nu doar pentru că are culoarea portocalie, ci şi pentru că atunci când mă uit la ea zâmbesc şi-mi amintesc de omul din spatele ei, iar fiecare picătură de ceai e un fel de mini-pauză relaxantă. Continue reading

Cum a fost 2013

În decembrie n-am apucat să fac un bilanţ pentru 2013, aşa că o să trag linie acum 🙂 Sunt entuziasmată de acest început de an şi îmi doresc să am sănătate, putere şi motivaţie să-mi îndeplinesc toate visurile. Asta vă doresc şi vouă!

Cam aşa a fost pentru mine anul de la care tocmai ne-am luat rămas-bun:

Ce m-a bucurat cel mai mult în 2013 a fost faptul că m-am apucat de cusut şi creat tot felul de minuni colorate din fetru, transformate apoi în broşe şi alte accesorii handmade.

accesorii-handmade-din-fetru-pentru-bradPentru 2014 o să continui cu fetrul, dar vreau să experimentez mai mult şi tehnica soutache, mai elegantă şi rafinată.

soutache-capriciu Continue reading

La plimbare prin Tulcea – decembrie 2013

Deşi am stat aproape 20 de ani în Tulcea, orăşelul ăsta reuşeşte încă să mă uimească. De fiecare dată când ajung pe-aici (cam rar, din păcate) descopăr tot felul de locuri de care habar n-aveam sau îmi amintesc cu plăcere de cele atât de familiare odată. Vremea a fost blândă pentru perioada asta, a fost şi un pic de soare, s-a lăsat şi ceaţă, iar pe cer s-au plimbat mai mereu nori cenuşii.

Am imortalizat câteva momente din vacanţa de Crăciun petrecută la Tulcea, aşa că vă invit la plimbare!

Aproape de gară, la sensul giratoriu, dacă ridicăm un pic privirea dăm peste o declaraţie de dragoste, sus, pe un bloc.tulcea-te-iubescParcul Ciuperca ne întâmpină cu o statuie ciudată, destul de veche, a cărei semnificaţie îmi scapă. Să fie o lecţie de înot? Continue reading