Category Archives: Sufleţel

Fericirea e un task personal

Fericirea…

Tânjim după fericire, ne dăm peste cap pentru a gusta o îmbucătură din ea sau măcar să-i adulmecăm parfumul de la distanţă. Căutăm senzaţii, experienţe sau chiar oameni care să ne facă fericiţi, printre picături de oboseală sau plictis.

De fapt, fericirea stă în modul în care privim şi simţim viaţa, trecând-o prin filtrul sufletului nostru. Înseamnă să învăţăm să ne iubim pe noi înşine şi să fim recunoscători pentru ceea ce suntem şi avem, conştienţi fiind că fericirea nu înseamnă o armonie perpetuă, ci vine la pachet cu ups and downs. Fericirea stă acolo undeva ascunsă în noi şi e nevoie de ceva exerciţiu pentru a o dibui şi a o face să iasă la suprafaţă, fie şi pentru câteva momente.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De prea multe ori lăsăm fericirea noastră în grija altora. Uităm că nu ne-o poate face nimeni cadou. X sau Y nu te poate face fericit indiferent de cât de minunat este, dacă tu nu eşti dispus să-ţi deschizi inima. Fericire cu de-a sila nu se poate. Continue reading

5 lecţii învăţate de la copii

1. Dacă ai căzut, ridică-te şi continuă

Atunci când cad, copiii mici sunt dezorientaţi pe moment, însă nu-şi pierd curajul. Plâng un pic, apoi se ridică şi parcă sunt şi mai determinaţi să obţină ceea ce-şi doresc. Cu o răbdare de invidiat, nu se dau bătuţi, ci perseverează până reuşesc, indiferent că e vorba de a prinde o jucărie, de a sta în picioare sau de a face primii paşi. Nu le pasă că se fac de râs sau că adulţii chicotesc spunându-le “Nu poţi”. Sunt surzi la orice tentativă de demotivare şi îşi asumă inconştient faptul că a greşi face parte din lecţie şi nu e o tragedie sau un motiv de abandon.

2. Ai nevoie de puţin ca să fii fericit

Chiar dacă au la dispoziţie doar un pahar de plastic, copiii ştiu să se bucure de el ca şi cum ar avea cea mai cool jucărie. Dacă sunt în metrou, se amuză privind la umbra reflectată în geam sau experimentează moduri originale de a sta pe scaun.

Ştiu să aprecieze un zâmbet şi îl întorc înapoi. Se bucură de o îngheţată, de mingea cea nouă sau de vederea unui animăluţ. Îşi doresc mereu alte jucării, dar asta nu-i împiedică să se bucure de ce au. Continue reading

Gânduri la început de vară

Dacă ultimele două săptămâni au trecut cu viteza luminii, weekendul trecut am respirat adânc şi am pus stop la “to do”-uri. Cu ocazia asta, am prins în plasa memoriei câteva amintiri ale unor trăiri mai vechi sau mai noi, pentru care sunt recunoscătoare.

Îmi încep unele dimineţi cu câteva ture de alergare pe malul lacului, când e linişte şi pace, iar parcul e doar al meu şi al celorlalţi alergători matinali :P, care mă motivează de fiecare dată. Fără cuvinte, ci doar prin exemplul propriu. Chiar dacă nu ne cunoaştem personal, vă mulţumesc!!!

Cum ar fi ziua fără un ceai bun? Am încercat câteva sortimente delicioase de la d’Oro Tea, iar “Inspiraţie budistă” mi-a mers la suflet. E un ceai de plante usor si parfumat, foarte potrivit pentru orice moment al zilei când simţi că ai nevoie de o pauză. Aici găsiţi recenzia completă.

jacob-se-hotaraste-sa-iubeasca

Continue reading

Sărbătoreşte vara la firul ierbii!

Mi-am dat seama ce dor mi-a fost de vară de-abia acum, când lumina caldă dansează nestingherită peste tot, iar dimineaţa sunt trezită de soare, în ciripit de păsărele. Cum vremea bună şi-a instaurat domnia, parcă nici nu-ţi vine să mai stai în casă, ci să ieşi afară la zburdat, dincolo de pereţii familiari, spre noi orizonturi îmbietoare 🙂

Vine weekend-ul, aşa că trimite în concediu laptopul şi televizorul şi hai în aer liber, să respiri fericire cu toată fiinţa! Priveşte spre cer, leagă-ţi gândurile negative de un balon şi dă-le drumul să zboare purtate de vânt!

gradina-botanica-bucuresti-aleea-castanilorIa-ţi o păturică şi ceva bun de mâncare, plus nişte jocuri, paletele de bedminton sau o minge pentru dezmorţire şi vino în parc! Iar dacă se poate ca măcar în timpul ăsta să uiţi de telefon, de problemele de la serviciu şi de Facebook şi să fii 100% conectat cu prietenii de lângă tine, ar fi minunat. Continue reading

7 gânduri de vacanţă

Săptămâna asta sunt hai-hui în vacanţă, aşa că vă las în compania unui articol despre călătorii 🙂

Chiar dacă de escapade şi excursii ne bucurăm tot timpul anului, indiferent de anotimp, începând din luna mai cheful de hoinărit parcă nu mai are răbdare, iar toate planurile de vacanţă prind aripi, înălţându-se în ritm cu vântul. În toată această mare de căldură şi speranţe, lasă-te purtat de vise, ca într-un balon colorat care pluteşte uşor peste grijile de zi cu zi.

Soarbe clipele speciale şi închide-le în suflet, ca să-ţi dea curaj mai târziu. Devino conştient de ceea ce ai şi fii recunoscător pentru fiecare moment de fericire.

infinity-pool-santorini

Trăieşte fiecare moment cu poftă, devorează zilele de la început şi până la sfârşit, atent la toate senzaţiile care îţi trec prin suflet şi prin corp. Alege serile în aer liber, ieşi la plimbare în oraş sau în parc şi pune pe liber televizorul şi laptopul. Dacă-ţi dai jos căştile din urechi, îţi vei da seama că şi natura are propriul ei concert, iar păsărelele din parcuri şi păduri nu tac o clipă. Continue reading

Primăvara se numără zâmbetele

Nu doar primăvara se numără zâmbetele, desigur, dar titlul ăsta mi-a venit în minte şi găsesc că-i foarte potrivit 😛

O să-ncep cu mini-vacanţa de 1 Mai, pe care am petrecut-o în şi pe lângă Bucureşti, călare pe bicicletă, prin parcuri şi pe străzi. „Outdoor” a fost cuvântul de bază în weekendul ăsta prelungit. Am şi un podium: pe 3, bedminton în Herăstrău, pe 2 – limonadă homemade cu mentă, iar locul 1 – plimbarea cu bicicleta la Corbeanca. Poze cu primele două n-am, în schimb am surprins câteva cadre din escapada pe două roţi.

campuri-de-rapita

Sâmbătă vremea a ţinut cu noi, aşa că am pornit pe bicicletă spre Corbeanca. Din fericire, traficul a fost destul de lejer, atât în Bucureşti cât şi pe şoseaua din-afara oraşului, iar câinii se pare că au fost şi ei în repaus, pentru că au stat cuminţi pe marginea drumului fără să latre la roţi 😀 Am pedalat cu entuziasm prin soare şi vânt, pe lângă câmpurile galbene de rapiţă (am observat pe Facebook că toată lumea are poze cu şi în rapiţă :P) unde am făcut pauze de fotografii şi de gustare. Continue reading

Călătoriile culinare sau ce mâncăm în vacanţe

Inspirată de un articol fain şi impulsionată de dorul de ducă, m-am gândit să povestesc despre cele mai bune mâncăruri pe care le-am savurat în vacanţele mele.

Pentru mine, partea gastronomică e o călătorie în sine, căreia îi acord o mare importanţă când sunt plecată hai-hui. Sigur că îmi doresc să vizitez o grămadă de locuri şi să văd cât se poate de mult dintr-un oraş, dar asta nu înseamnă că sunt dispusă să sacrific mesele pentru câteva ore în plus. Mai ales prânzul mi se pare o masă de bază, aşa că încerc să mă opresc pentru o oră-două la un restaurant drăguţ. De cele mai mult ori însă, cina este momentul perfect pentru relaxare după hoinăreala de peste zi, când sunt mai dornică să trag de timp.

Cele mai bune mic-dejunuri au fost cele de la Hotelul AcquaVatos, din Santorini, Grecia, cu bunătăţi variate, fructe şi deserturi delicioase. La amintirea culinară plăcută a contribuit şi atmosfera, terasa însorită a hotelului fiind perfectă pentru un început de zi în forţă. Tot datorită locului unde serveam micul-dejun îmi amintesc cu drag şi de dimineţile din Provence, în compania unor mâţe năstruşnice şi pofticioase. Untul întins pe pâinea cu smochine a fost un laitmotiv al acelei vacanţe.

mic-dejun-cu-ceai-si-croissant

Prânzurile în călătorii sunt uneori întârziate, din cauza entuziasmului de a vedea cât mai multe, dar şi a nehotărârii: “Stăm aici? Hai totuşi să mai căutăm…Poate găsim ceva mai fain”. Şi ajungem să mergem şi să tot mergem, până când foamea-şi spune răspicat cuvântul şi ne oprim într-un final după lungi parlamentări. Continue reading

Lalele de Tulcea (foto)

A fost Paştele, aşa că mi-am făcut plimbarea mea periodică la Tulcea, unde am petrecut printre cărţi, somn şi multe bunătăţi. Am ieşit un pic în oraş şi am admirat lalelele colorate din centru, mai multe şi mai vesele decât în alţi ani. Sigur că lalele sunt şi pe-aici, prin Bucureşti, dar cum Tulcea e aşa mică, parcă se văd altfel, ies mai bine în evidenţă 🙂

Aşadar, vă invit să ne clătim un pic privirea cu floricele pestriţe, mov, roşii, albe, galbene. Zilele viitoare promit să vă tratez şi cu alte imagini drăguţe din micul meu oraş!

lalele-galbene-si-mov-tulcea piata-civica-tulcea-lalele

Continue reading

Drumuri de vacanţă şi de viaţă

Indiferent de destinaţie, călătoriile mele sunt întotdeauna condimentate cu multe plimbări şi rătăciri pe străduţe sau poteci înguste, în căutare de imagini armonioase pe care să le absorb şi să le păstrez întipărite pe retina memoriei.

Un drum bătătorit de lume nu îmi prea trezeşte interesul şi mă entuziasmez mai greu în faţa obiectivelor ultra-cunoscute, admirate de toţi turiştii. Întotdeauna mi-e foame de noi peisaje şi de-asta mă aventurez pe drumuri misterioase, fără vreo direcţie anume, doar cu ochii în patru şi aparatul de fotografiat pregătit să imortalizeze simplitatea, formele extravagante sau inedite.

straduta-in-roma

Îmi place să mă rătăcesc în oraşe pentru că aşa am un motiv să mă întreb care e drumul bun. În vacanţă, dar şi în viaţă. Mai ales intersecţiile sunt o adevărată provocare, în special atunci când nu ai o ţintă şi vrei doar să te plimbi şi să te bucuri de fiecare colţişor descoperit şi fiecare tablou ad-hoc care se construieşte în faţa ta, în orice moment.

Şi cam la fel e şi în viaţa de zi cu zi. Mi-am dat seama că uneori e bine să te opreşti, să te uiţi la intersecţia de drumuri din faţa ta şi să-ţi pui întrebări. Continue reading

Atmosferă de primăvară, în suflet şi afară

Chiar dacă dimineţile sunt încă reci şi, uneori, mohorâte, e clar că a venit primăvara. Se simte în aer, o văd peste tot în copacii înverziţi şi o miros în parfumul florilor colorate. Şi în micile răsfăţuri pentru suflet.

Vremea e perfectă pentru plimbări lungi în parcuri, însă chiar şi în grădina de la bloc poţi avea surpriza să dai peste un „tablou” simpatic: zambile, verdeaţă şi pisici 🙂 Mă întreb uneori cum e să fii pisică şi să hoinăreşti nestingherită prin tot felul de locuri secrete, să dormitezi la soare pe un garaj sau să te laşi mângâiată de vreun trecător… Dar despre filosofia de pisică o să scriu cu altă ocazie. Acum vă invit să ne bucurăm de spectacolul copacilor şi să ne amintim să înflorim şi noi, prin zâmbete şi fapte bune. Nu doar primăvara.

pisoi-si-verdeata Continue reading