Deşi am stat aproape 20 de ani în Tulcea, orăşelul ăsta reuşeşte încă să mă uimească. De fiecare dată când ajung pe-aici (cam rar, din păcate) descopăr tot felul de locuri de care habar n-aveam sau îmi amintesc cu plăcere de cele atât de familiare odată. Vremea a fost blândă pentru perioada asta, a fost şi un pic de soare, s-a lăsat şi ceaţă, iar pe cer s-au plimbat mai mereu nori cenuşii.

Am imortalizat câteva momente din vacanţa de Crăciun petrecută la Tulcea, aşa că vă invit la plimbare!

Aproape de gară, la sensul giratoriu, dacă ridicăm un pic privirea dăm peste o declaraţie de dragoste, sus, pe un bloc.Parcul Ciuperca ne întâmpină cu o statuie ciudată, destul de veche, a cărei semnificaţie îmi scapă. Să fie o lecţie de înot?

Nu mai fusesem aici din… generală? 😀 Cea mai recentă amintire despre Ciuperca era o mlaştină mărginită de stuf, cu alură suspectă. Ei bine, între timp situaţia s-a schimbat şi am constatat cu mare uimire că parcul s-a transformat într-un mini-I.O.R. Am dat şi peste o plajă! Habar n-aveam că în Tulcea există aşa ceva. Nu ştiam nici de patinoar, dar bănuiesc că e amenajat recent. Şi tot pe malul lacului e şi un bazin de înot. Şiiii…piste de biciclete. Şi alergători (chiar şi pe 26 decembrie)!Mergând pe malul lacului, se vede şi gara.În depărtare, se zăreşte o parte din zona industrială a oraşului. Acoperişul ciudat din dreapta este bazinul de înot de care ziceam mai devreme.O mică bicicletă „vintage” semnalizează pistele din parc.Ajungem şi la plajă, acum pustie. Facem un exerciţiu de imaginaţie şi vedem umbrele colorate, soare strălucitor şi o mulţime de oameni. În depărtare, la poalele dealului, se arată blocurile şi casele de pe strada Isaccei.

Facem turul lacului şi ne apropiem de gară, unde se află o locomotivă-exponat, aproape de calea ferată. În stânga, un pic mai în spate, se află o moară, iar vizavi o eoliană.

Ne plimbăm un pic pe faleză, unde bărci şi nave stau cuminţi la mal, legănându-se în ritmul valurilor. Tot aici stă mândră nava-muzeu Republica (e pe lista de vizitat data viitoare).

Nivelul Dunării este foarte scăzut. În perioadele mai ploioase, apa ajunge până la buza falezei; ba chiar într-un an a trecut şi peste. În depărtare se văd macaralele de la Şantierul Naval.

Şi o hartă a oraşului, în caz că vă rătăciţi 😛

De pe faleză mergem spre centru şi trecem pe lângă hotelul Delta – corpul vechi. Dâmburile din imagine nu se datorează vreunei conducte sparte sau erori de asfaltare, ci sunt nişte valuri simbolice.

Ultima oprire: sinagoga. După ani buni în care a fost înconjurată de schele, are în sfârşit o faţă nouă. Nu ştiu dacă se poate vizita, nu-mi amintesc să o fi văzut vreodată deschisă.

Asta a fost plimbarea de Crăciun prin Tulcea 🙂 Mi-ar fi plăcut un pic de zăpadă, să simt mai bine iarna şi sărbătorile, dar mă mulţumesc şi cu simpla atmosferă de „acasă”.

Voi pe unde aţi petrecut Crăciunul?