La vremea la care scriu aceste rânduri, afară sunt troiene uriaşe de zăpadă (încă) albă, care cresc văzând cu ochii. Nu am deschis televizorul în ultimele zile şi nici nu m-am sinchisit să citesc ştiri pe tema asta, ci am admirat pur şi simplu fulgii de nea cum aleargă agitaţi în toate părţile.

În Bucureşti s-a mai domolit ritmul mulţimii, fie ea de maşini sau de oameni, ca şi cum pătura de nea a calmat agitaţia şi a impus tuturor un tempo mai blând, iar Facebook-ul s-a umplut de fotografii cu maşini cuminţi aşteptând să fie curăţate de zăpadă sau nămeţi cât casa.

Suntem în ianuarie, adică e iarnă şi dacă îmi aduc eu bine aminte iarna ninge. E un fenomen normal şi nu înţeleg de unde atâta indignare faţă de zăpadă. Parcă văd ditamai breaking news-urile scrise cu litere grave „Atenţie! Cod roşu!”, iar în spatele lor, pe sticlă, toată pleiada de „experţi”, de la meteorologi la ghicitoare şi de la vedete la oameni simpli cum îşi dau cu părerea despre cât de gravă e situaţia. Se caută vinovaţi, se dau verdicte şi se fac promisiuni. Toată lumea aşteaptă ca cineva să facă ceva, dar puţini sunt aceia care îşi înfruntă nemulţumirea şi pun mâna pe lopată.

Pe lângă codurile portocaliu şi roşu, poate ar fi bine să avem şi un cod roz, special pentru optimişti. Adică pentru cei care în loc de străzi acoperite de nea văd piste de săniuş, iar în loc de mormane nedefinite, oameni de zăpadă. Pentru cei care se aruncă nerăbdători în stratul pufos de nea, profitând ca să mai facă un pic de mişcare în aer liber. Pentru cei care dincolo de o aşa-zisă calamitate găsesc în zăpada asta multă şi rece o ocazie să se bucure ca în copilărie, să iasă afară la un bulgărit zdravăn, apoi să se refugieze în casă, la căldură, şi să bea un ceai sau un vin fiert în cinstea gerului. Eventual cu o carte alături bonus.

Aşa că declar cod roz de optimism! Cât ne ţin puterile şi cât ne permite vremea, să ne bucurăm de zăpada asta bogată şi de fiecare colţişor neted şi alb!

Voi cum sărbătoriţi iarna?