Weekend. M-am trezit binedispusă, de dimineaţă; poate prea de dimineaţă pentru o zi de duminică. Am văzut că vremea e cam posacă, aşa că mi-am făcut un ceai şi am deschis laptop-ul. După ce am frunzărit un pic online-ul, mi-am dat seama că nu mai am nimic de făcut şi că pur şi simplu am o zi care se întinde liberă-liberă în faţa mea, ca o coală albă de hâtie, iar eu n-am nici cea mai vagă idee cu ce s-o umplu.
Mi-a trecut prin cap gândul că ar fi bine să mă apuc de scris ceva, să citesc sau să fac un mic research, orice, numai să nu stau aşa, că pierd timpul de pomană. Poate am ceva important de făcut şi am uitat? Şi deşi în casă era cald şi bine, iar eu eram în compania unui ceai plăcut, uite că nu-mi găseam locul şi eram în căutarea unui „obiectiv” de îndeplinit.
Am observat de multe ori asta: în permanenţă trebuie să facem ceva, altfel ne plictisim şi avem senzaţia că ne irosim ore preţioase din viaţă. Uneori, în mintea mea se strecoară ideea că dacă am timp liber înseamnă că nu lucrez destul, că sunt ineficientă. Momentele libere trebuie să fie şi ele fructificate cumva, altfel sunt pierdute degeaba. De parcă a te simţi bine e o pierdere de vreme… Ei bine, nu e! Vreau să cred că, aşa cum spune un citat motivaţional, „The time you enjoy wasting is not wasted time”. Uneori este de ajuns să fii pur şi simplu, fără să faci.
Gadgeturile performante ne-au devenit cei mai buni prieteni: în compania lor avem întotdeauna ceva de făcut, ele ne oferă o ocazie confortabilă de a ne umple timpul la maxim, astfel că nu mai lăsăm nicio secundă nefolosită. Şi cred că de-aici vine nerăbdarea şi nevoia de a avea în permanenţă o activitate, chiar şi când ne relaxăm alături de cineva drag sau suntem în vacanţă. Ceea ce poate ajunge să fie obositor, deşi nu întotdeauna conştientizăm asta.
Aşa că zilele următoare îmi doresc să învăţ să mai şi pierd timpul şi să mă joc un pic de-a v-aţi ascunselea cu el, în offline, fără grija unui ceas sau a listei de „to do”. Sigur, nu să ajung la cealaltă extremă în care să nu mai fac nimic, însă orele de relaxare să fie de relaxare, chiar dacă asta înseamnă să stau pur şi simplu.
Inspirată de un articol despre cum să te bucuri de moment, vreau să experimentez mai des stări de linişte, când nu fac nimic, doar sunt, în care las orice grijă deoparte şi îmi îndrept atenţia spre lucrurile şi oamenii din jurul meu, spre lumini, sunete, senzaţii, mişcări. Nu le judec în funcţie de ceea ce ar trebui să fie, ci le observ aşa cum sunt. Privesc momentul în faţă, golit de ceea ce mă îngrijorează sau enervează, las deoparte frământările şi admir clipa, aşa cum e ea – pur şi simplu perfectă.
Articol publicat pe România Pozitivă
Eu cred ca avem o reala problema cu asta!! Și eu ma simt nefolositoare de-a dreptul daca zac si nu fac nimic, nimic. Daca am timp liber TREBUIE sa-l fructific cumva: citesc, scriu, ma plimb in natura, vorbesc la tefelon, vad un film, caut chestii pe net… numai sa nu stau. Și nu e ok, ok e sa mai si stau să, vorba italianului “dolce far niente”.
Nu stiu de ce suntem asa (unii din noi, ca altii știu să se bucure de liniște, sunt sigură ), dar ar fi bine sa nu fim. Am observat la copiii mici, uneori stau si privesc la tine, atat doar, sau iti stau in brate minute in sir si se bucura ca sunt acolo cu tine si iti simt caldura si inima… Adultii parca si-au pierdut din acest atribut și daca nu fac MEREU ceva, aproape ca se simt prost, de parca ar fi interzis… Suntem defecti, cred :))
Da, problema chiar e reală, doar că nu prea e conştientizată 🙁 Şi e aiurea că simţim nevoia să fim pe repede-înainte chiar şi când teoretic ar trebui să ne relaxăm sau când suntem în vacanţe…
Ar fi aşa bine să ne amintim din când în când de vorba asta, Dolce far niente, şi s-o trăim!
asta cu pierdutul timpu;ui nu imi iese. in weekend e singurul moment cand apuc sa fac cumparaturi, sa scriu pe blog, sa fac plimbari lungi ,sa termin o carte si ma apuc de alta….
peste saptamana abia daca apuc sa ajung la piata dimineata si sa citesc putin, asa ca in weekend reusesc sa ma adun.
iar in vacanta ma plictisesc teribil sa stau degeaba. de aceea aleg sa vizitez orase interesante 😀
Ah, nici mie nu-mi place să stau degeaba în concediu! Dar una e să zaci tot timpul, şi cu totul altceva să te mai opreşti din când în când, să trăieşti prezentul conştient. Cu siguranţă că dacă merg undeva în vacanţă nu o să stau la hotel, dormind toată ziua, ci o să hoinăresc cât mai mult 😀
ah pai nu alerg de colo colo, merg in ritm lent cum avem chef. insa in hotel chiar stam doar sa dormim :)))) pe plaja rezist max 1 h, dupa aia imi vine sa imi iau campii…asa ca am renuntat la astfel de idei de vacanta :))))
Dap, şi eu sunt cam la fel cu plaja :))
Vai, eu ador sa pierd timpul. Ador pur si simplu :))
Well, poate ar trebui să-mi dai nişte lecţii în sensul ăsta 😀