Category Archives: Opinii

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading

Cu sinceritate, despre a (nu) mânca sănătos

Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti”… ?????

Prea des am ajuns în ziua de azi să-i judecăm pe oameni în funcţie de ce au în farfurie. Poate că da, ce mănânci spune multe despre preferinţele tale, însă nu cred că e şi o măsură a valorii tale ca om.

Am observat că atunci când mai mulţi oameni de aşază la masă, inevitabil încep să vorbească despre diete şi să intre în dispute pe teme legate de sănătate, în loc să se bucure de mâncare. Fiecare membru al grupului este analizat prin prisma a ceea ce are în faţă şi, după caz, luat în derâdere sau apreciat pentru ce a ales să mănânce.

cofetarie-centrul-vechi-bucuresti.

Mi se întâmplă uneori ca prietenii sau colegii să se uite la mine cu jenă când îşi comandă ceva nesănătos. În momentele alea mă simt ca şi cum aş fi un fel de inchiziţie alimentară, deşi, cel puţin în ultimii ani, nu-mi amintesc să fi făcut miştouri sau să fi judecat pe cineva în funcţie de ce alege să mănânce. Pentru că mâncarea e o “afacere personală” şi, ghici ce!, sunt şi eu om 🙂

Îmi place să mănânc. Uneori mai puţin, alteori mai mult. În unele zile mă răsfăţ cu salate uşoare, alteori îi dau cu deserturi cremoase, brânzeturi din belşug sau platouri uriaşe în stil libanez cu tot felul de goodies (deja salivez…). Continue reading

Pizza – mâncare sănătoasă?

Dacă ar fi să numim o mâncare iubită de mai toată lumea, cred că pizza s-ar încadra foarte bine la această categorie. Este foarte versatilă şi o poţi “personaliza” cu ingredientele care-ţi plac, vegetariene sau nu şi există chiar şi variante raw.

Am auzit multe persoane în jurul meu considerând pizza ca fiind nesănătoasă, aşa că vreau să-i fac un pic de dreptate. Deşi nu mănânc foarte des pizza, îmi place mult şi iubesc tocmai versatilitatea pusă pe tavă atât de natural.

pizza-blat-integral-fibrioPovestea acestui preparat considerat simbol al Italiei începe în antichitate şi, cum se întâmplă de obicei, a ajuns la forma pe care o cunoaştem astăzi în urma unor transformări şi adaptări ce au avut loc de-a lungul timpului, păstrând totuşi şi o fărâmă de mister. La început, pizza era foarte simplă şi se asemăna cu focaccia, fiind o mâncare pentru săraci. Prima menţionare a termenului “pizza” apare într-un document din anul 997. În secolul al XVI-lea, la Napoli, denumirea a fost utilizată pentru a defini o pâine turtită, “pizza” derivând, se pare, din stâlcirea cuvântului “pitta”. Continue reading

Greşelile, viaţa şi guma de şters

Printre ştiri amuzante şi fotografii cu mâţe, am zărit la un moment dat pe Facebook un titlu care mi-a atras atenţia. Era vorba despre propunerea de a interzice guma de şters în şcoli, într-o nu-ştiu-care ţară. Am citit articolul, crezând că poate nu am văzut bine. De ce să faci aşa ceva?

Ţin minte că prin clasele primare, ba chiar şi mai târziu, picul şi pasta corectoare erau considerate accesorii sfinte, nelipsite de pe bancă. Caietele trebuiau să fie fără pată, fără ştersături, aşa că instrumentele mai sus menţionate aveau datoria să înlăture orice urmă de eroare.

ochi-la-parcarea-ciclop

După ce am digerat articolul, mi-am dat seama că propunerea de interzicere a gumei de şters chiar e interesantă, pentru că vrea să elimine prejudecata că a face greşeli e un lucru rău. Nu m-aş hazarda să consider o banală radieră drept un “instrument al diavolului”, cum s-a exprimat domnul cu pricina, însă cu siguranţă că ea simbolizează o gândire foarte des întâlnită, care nu este neapărat şi eficientă. A face greşeli în timpul procesului de învăţare e ceva ruşinos, greşelile sunt “oaia neagră” – asta ni se sugerează la şcoală. Continue reading

Nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare!

“Find what feels good!”

Efort, încrâncenare, transpiraţie şiroind pe muşchi bine definiţi. Un instructor spartan care îţi numără printre dinţi flotările şi nu pare prea mulţumit de ritmul tău de lucru. Respiraţii sacadate, încruntare. Aşa arată pentru unii cadrul ideal în care se simt motivaţi să facă mişcare. Şi e ok. Însă asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să se regăsească în acest tablou suprarealist. Există şi alte forme de “artă”, până la urmă.

Te rog, nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare în stilul propriu! Nu te lăsa convins că a face mişcare e o corvoadă, nu te lăsa îngrădit de concepţiile lor înguste că trebuie neapărat să tragi de fiare pentru a arăta mai bine. Nu, a face mişcare e un lucru la fel de personal ca pantalonii preferaţi: nu e musai să fie la modă, ci e important să ţi se potrivească şi să te simţi bine cu ei. Aşa că nu te limita la ce “trebuie”, ci găseşte ceea ce îţi place, explorează şi descoperă tipul de mişcare motivant pentru tine. Poate îţi doreşti doar să ai mai multă energie şi de-asta alegi să faci aerobic, kangoo jumps, jogging, yoga sau abdomene. Poate vrei doar să te simţi bine, nu să dobori recorduri olimpice sau să participi la ultramaratoane.

de ce sa alergi un maraton

Foto: runnerseden.com

A face mişcare nu e (doar) despre a transpira şi a obosi, ci şi despre a te cunoaşte, a-ţi asculta corpul, a fi tu cu tine sau, dimpotrivă, a împărtăşi bucuria de libertate cu ceilalţi.

Continue reading

Poftă bună la o felie de viaţă!

Poate că lumea n-ar fi aşa de rea dacă am încerca s-o gustăm ceva mai mult” – Henry Miller

Suntem pe „fast mode” în mai tot ceea ce facem. Răbdarea a ajuns să fie un atribut desuet, iar timpul – un lux. Viaţa devine un fast food în care am uitat să ne savurăm nu doar mâncarea, ci şi zilele.

De câte ori ţi-ai luat prânzul pe colţul biroului, muşcând la întâmplare dintr-un covrig în timp ce-ţi foloseşti tastatura în loc de farfurie? Îţi vei da seama, probabil, că aceeaşi grabă te cuprinde atunci când înfuleci din viaţă, mestecându-ţi zilele absent, cu gândul la desertul care se lasă aşteptat.

prajitura-raw-rawcoco

Uiţi că viaţa e cu autoservire, că trebuie să intri în bucătărie şi să te foloseşti ingredientele pe care le ai la dispoziţie pentru a avea ceva bun la masă, gătit cu creativitate şi curaj. Continue reading

După ce criterii apreciezi un restaurant, o cafenea sau o ceainarie?

Cum îţi alegi locul unde mănânci? De ce criterii ţii cont? Ce contează cel mai mult pentru tine când spui că îţi place sau nu un anumit restaurant?

Nu m-am gândit prea mult la aceste întrebări până de curând, când am avut parte de o dezamăgire culinară. Am mers într-un loc super-lăudat, pentru mâncare şi design, care nu m-a dat deloc pe spate. Or fi fost aşteptările prea mari sau am fost eu pretenţioasă… nu ştiu. Însă e clar că De gustibus non est disputandum.

salata-bistro

Mi-a plăcut mult clădirea, o casă veche, renovată foarte frumos, cu o amenajare interioară reuşită, care pune în evidenţă camerele înalte şi spaţioase. Pe de altă parte, salata servită a fost modestă la gust şi indecentă la preţ, ţinând cont de calitate, şi nici prietena cu care am fost nu s-a arătat prea încântată de burgerul comandat. Aşa că ne-am reorientat spre un restaurant nu atât de fancy, dar cu mâncare bună şi preţuri rezonabile, iar eu am rămas cu dilema: după ce criterii evaluez, până la urmă, un restaurant? Ce contează când vine vorba de localuri? Există nişte principii obiective sau totul se reduce, până la urmă, la propria subiectivitate? Pentru că deja am o listă cu locuri faine de ieşit în Bucureşti, am zis să analizez puţin şi criteriile care stau în spatele opţiunilor mele: Continue reading

Alimentaţia sănătoasă în 6 cuvinte

Pe scurt, cam asta înseamnă pentru mine o alimentaţie sănătoasă:

Echilibru

Cred că extremele sunt periculoase, aşa că e bine să nu alternăm înfometarea cu excesul, ci să întreţinem o armonie între ceea ce ne face bine, ceea ce organismul nostru are nevoie, pe de-o parte, şi „capricii”, pe de altă parte. Aşa nu ne simţim privaţi de pasiunile noastre culinare şi dispare tentaţia abuzului.

prajitura-raw-rawcoco

Diversitate

De multe ori, ne rezumăm la a mânca ce ne dictează obişnuinţa şi nu suntem deschişi să experimentăm alte variante. Monotonia meniurilor este moartea pasiunii culinare. Hai să încercăm mai des noi alimente, pentru a ne bucura de toate bunătăţile oferite de natură! Continue reading

E scump să mănânci sănătos?

Una dintre „scuzele” celor care preferă să mănânce prostii este că alimentele sănătoase sunt scumpe. Aşa să fie?

salata-de-naut-cu-valeriana

În primul rând, trebuie să ţinem cont de ce înţelegem prin a mânca sănătos. Mulţi merg pe ideea că a te hrăni astfel înseamnă pur şi simplu să înlocuieşti alimentele consumate în mod obişnuit cu altele la fel, doar că „eco”, adică mai scumpe şi în consecinţă ridică din umeri că nu îşi permit. Alimentele sănătoase sunt, în accepţiunea lor, un moft pentru cei care au bani de aruncat pe fereastră.

Nimic mai fals. A te hrăni sănătos nu se reduce la alegerea produselor bio, ci se referă în primul rând la Continue reading

Mâncarea – subiect tabu?

Se spune că atunci când nu cunoşti bine pe cineva, ar trebui să eviţi discuţiile despre politică, sex şi religie, pentru că sunt subiecte cu potenţial de a genera conflicte. Însă în ultima vreme se pare că mâncarea le depăşeşte. Pentru că de fiecare dată când mai mulţi oameni se aşează la masă împreună ca să mănânce, inevitabil apare pe lista de discuţii subiectul dietelor.

masa la biofresh restaurantAcolo unde e mâncare, sunt şi discuţii interminabile despre diete, vegetarieni, lapte, gluten şi mai ştiu eu ce alte alimente cu potenţial „exploziv”. Oamenii se contrazic, fiecare o ţine pe-a lui, că nu e sănătos să mănânci carne, ba da, e, dar să nu fie roşie, ba nu, ar trebui să mâncăm doar legume, dar nu din cele de supermarket, ci organice, laptele e rău, iaurtul e bun etc.

Mai de fiecare dată când iau masa în compania unor persoane mai mult sau mai puţin apropiate, observ tendinţa lor de a analiza riguros ce au ceilalţi în faţă şi de a lipi etichete, direct sau voalat, cu privire la conţinutul farfuriei. Dacă nu ai carne la o masă eşti automat vegetarian, dacă mănânci o salată Continue reading