Category Archives: Food

Cu sinceritate, despre a (nu) mânca sănătos

Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti”… ?????

Prea des am ajuns în ziua de azi să-i judecăm pe oameni în funcţie de ce au în farfurie. Poate că da, ce mănânci spune multe despre preferinţele tale, însă nu cred că e şi o măsură a valorii tale ca om.

Am observat că atunci când mai mulţi oameni de aşază la masă, inevitabil încep să vorbească despre diete şi să intre în dispute pe teme legate de sănătate, în loc să se bucure de mâncare. Fiecare membru al grupului este analizat prin prisma a ceea ce are în faţă şi, după caz, luat în derâdere sau apreciat pentru ce a ales să mănânce.

cofetarie-centrul-vechi-bucuresti.

Mi se întâmplă uneori ca prietenii sau colegii să se uite la mine cu jenă când îşi comandă ceva nesănătos. În momentele alea mă simt ca şi cum aş fi un fel de inchiziţie alimentară, deşi, cel puţin în ultimii ani, nu-mi amintesc să fi făcut miştouri sau să fi judecat pe cineva în funcţie de ce alege să mănânce. Pentru că mâncarea e o “afacere personală” şi, ghici ce!, sunt şi eu om 🙂

Îmi place să mănânc. Uneori mai puţin, alteori mai mult. În unele zile mă răsfăţ cu salate uşoare, alteori îi dau cu deserturi cremoase, brânzeturi din belşug sau platouri uriaşe în stil libanez cu tot felul de goodies (deja salivez…). Continue reading

Anarhie de toamnă: smochine cu brânză de capră şi nuci

Salivasem citind niscaiva reţete cu smochine, aşa că la prima vizită în supermarket am pus în coş şi astfel de bunătăţi. Smochine proaspete, moi, de un violet misterios…

Acasă le-am spintecat cu atenţie, le-am aşternut pe o farfurie şi le-am însoţit de brânză de capră şi o ploaie de nuci pe de-asupra (fistic, migdale – de-astea…). Nu mi-am dat silinţa să le aranjez, ci am preferat să le las într-o dezordine “modernă”, cu miezul zemos expus, mângâiat de nucile crocante sub privirile cuminţi ale rondelelor de brânză.

Enjoy! 🙂

anarhie-de-toamna-smochine-cu-branza-si-nuci

Continue reading

Restaurant Naan – gastronomie şi design la superlativ

Later edit: Restaurantul și-a schimbat locația. Vezi mai multe detalii pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/naan.ro 


Pentru mine, zilele cele mai frumoase încep cu o alergare matinală, continuă cu scris, apoi se încheie slow, cu o carte sau o ieşire în oraş. Aşa a fost şi cazul unei (aparent) obişnuite zile de joi, când mi-am bucurat simţurile cu o experienţă culinară specială la inaugurarea restaurantului Naan.

restaurant-naan-bucurestiÎnainte să primesc invitaţia de a participa la eveniment, mai trecusem de vreo două ori pe lângă clădire şi mi-a atras atenţia denumirea. Numele restaurantului provine chiar de la pâinea indiană naan, coaptă în cuptorul tandoor şi servită cu ulei, mirodenii şi seminţe. Divină combinaţie – m-am convins de asta după ce am savurat feliile fragede şi subţiri, ascunse sub pânza albă.

Situat pe strada C. A. Rosetti, aproape de Universitate, Naan Food&Drink Studio promite „savoare şi arhitectură culinară”. Este deschis din vară, iar după o perioadă de „probă” iată că a venit şi rândul inaugurării oficiale. Conceptul locaţiei a fost dezvoltat pornind de la 3 simboluri arhetipale: pâinea, vinul şi cuptorul din lut tandoori. Continue reading

Reţeta de sâmbătă: fructe de mare, plimbare pe Calea Victoriei şi film

Un lucru pe care-l ador la weekendurile de toamnă e că în Bucureşti sunt o grămadă de evenimente din care poţi alege ceva pe gustul tău. Bonus, vremea perfectă pentru plimbare şi o gură de aer proaspăt, printre copacii care încep să-şi lepede frunzele.

După scris şi curăţenie prelungită, sâmbăta mea a continuat cu o tură pe la Orăşelul Copiilor de la Brâncoveanu, la porţile căruia avea loc Festivalul Fructelor de Mare. Mi-era poftă de delicatese marine, aşa că m-am bucurat că cei de la Taverna Racilor au scos grătarele în aer liber şi au adus la îndemână raci, creveţi, calamari, caracatiţă, peşte, paella etc. Era deja coadă mare când am ajuns eu acolo, la debutul serii, dar a mers destul de repede, aşa că în m-am putut delecta imediat cu o porţie maaaare de creveţi şi nişte tentacule de caracatiţă.

creveti

Nu cred că am mai mâncat vreodată atât de mulţi creveţi dintr-o dată, de obicei îi primeam în “formaţie redusă” alături de paste sau salată. Acum le-am savurat gustul pur şi simplu, fără vreo garnitură, aşa că mi-am făcut pofta. Mulţi au fost dezamăgiţi că nu au mai găsit raci, însă eu recunosc că prefer creveţii, mi se par mai uşor de mâncat chiar şi fără cine ştie ce instrumente speciale. Continue reading

Rural Fest 2015 – cum a fost

rural-fest-2015Pentru că ediţia de anul trecut mi-a plăcut mult, am decis să fac o vizită şi acum la Rural Fest, un eveniment care a îmbrăcat bulevardul Kiseleff într-o atmosferă rurală, cu muzică, artă tradiţională şi miros de mâncare.

Rural Fest 2015 a fost un eveniment extrem de popular, judecând după mulţimea care se perinda prin faţa corturilor albe ce le făleau cu tot felul de bunătăţi. La prânz, în faţa standurilor cu mâncare şi băutură se formaseră cozi uriaşe, dar oamenii păreau dispuşi să-şi aştepte rândul la peşte, plăcinte cu brânză, sarmale, îngheţată, dulciuri şi câte şi mai câte alte delicatese.

Chiar de la intrare am văzut roşu în faţa ochilor. Sau mai bine zis, am văzut roşii 😀 Asta pentru că la un stand erau expuse mai multe soiuri de roşii, cu gusturi diferite, din care am ciugulit câteva, minunându-mă de culorile şi formele lor. Păcat că astfel de soiuri nu sunt atât de populare precum ar merita şi că ne cam rezumăm la roşiile “clasice”…

rural-fest-soiuri-de-rosii

Continue reading

Magiunul de Topoloveni, savoarea unui dulce sănătos

Cu un cuţit, întinzi tacticos untul ce se topeşte încetişor, îmbrăţişând felia cald-crocantă. Deasupra aşezi cu generozitate o lingură de magiun, dulce ca dimineaţa de duminică pe care o ai în faţă. Un fel de carpe diem pe pâine, din care muşti cu poftă, dorindu-ţi să prinzi în acea îmbucătură tihna prezentului.

Pentru mine, Magiunul de Topoloveni nu e despre vreo reţetă anume, ci despre gust şi plăcere brută. Nu l-aş folosi în vreun desert complicat, prefer să mă bucur de el aşa simplu, în timp ce stau în bucătărie lângă frigider şi scormonesc cu linguiţa în borcan, netezind stratul rămas cu maximă conştiinciozitate (de fapt, o scuză pentru a mai lua încă un pic…). Uneori, îl întind pe un cracker sau o felie de pâine cu gust cât mai neutru, ca să pot să-i simt din plin consistenţa dulce.

magiun-de-prune-fara-zahar-topoloveni

Nu mănânc prea des gemuri sau dulceţuri, ci doar la ocazii speciale, de poftă, când ies în oraş ori sunt plecată pe undeva departe de casă. Tocmai de-asta magiunul are pentru mine gust de vacanţă, de răsfăţ matinal şi chef de explorat. Continue reading

Annette, ceainăria-bistro cu aer cochet

Ceainăria a fost închisă temporar.

O plimbare pe strada Polonă din capitală, într-o după-amiază călduroasă de weekend, mi-a adus în cale un mic colţ de rai. Ceainăria Annette, căci despre ea este vorba, se află la câteva minute de mers pe jos de Piaţa Romană, în pas vioi. Încă de la intrare poţi să admiri curtea cu verdeaţă şi flori, presărată cu scaune şi mese albe, dantelate, într-un dulce stil elegant şi feminin.

ceainaria-anette-bucuresti

Recunosc că găsirea ceainăriei nu a fost o întâmplare. O ochisem cu o zi înainte (tot) pe Facebook şi m-am mobilizat imediat să ajung acolo, curioasă să văd cum face faţă bogatei pieţe de ceainării din Bucureşti. Zis şi făcut. Am profitat de o întâlnire cu oameni dragi şi am pornit în ritm de plimbare spre locul cu pricina.

Deşi îşi spune “ceainărie”, Anette e mai mult bistro, dacă e să judecăm după meniul de mâncăruri destul de generos. Cu toate astea, lista de ceaiuri este la fel de impresionantă şi probabil că statutul de ceainărie a fost preferat datorită atmosferei delicate, liniştite. Faţă de alte ceainării, unde poţi să asortezi la ceai prăjituri, sandvişuri sau quiche-uri, la Annette ai la dispoziţie şi multe supe, salate, bruschette, paste, preparate variate cu carne şi deserturi. Dacă nu mă credeţi, meniul îl găsiţi aici în toată splendoarea lui. Continue reading

Deschis Gastrobar, libertate şi atmosferă magică la înălţime

S-a întâmplat acum vreo 2-3 luni.

Cu ochii în feed-ul de Facebook, mi-au sărit în ochi o imagine şi un anunţ: se deschidea un nou local în Bucureşti, situat undeva la înălţime. Mi s-au activat imediat antenele şi am vrut să aflu mai multe, pentru că părea promiţător, mai ales că numele era şi unui simpatic: Deschis Gastrobar. Am descoperit la un moment dat şi ceve poze, iar atunci m-au lovit amintirile: atmosfera m-a purtat imediat cu gândul la Motoare, spaţiul de pe acoperişul Teatrului Naţional unde am trăit super-momente în facultate, loc care acum nu mai există.

 deschis-gastrobar-terasaAcelaşi aer boem de libertate şi lipsă de griji l-am respirat şi acum, când am reuşit în sfârşit să ajung la Deschis Gastrobar, după săptămâni de amânare. Numele i se potriveşte perfect, căci este vorba de o terasă în aer liber, cu cerul drept tavan, pe acoperişul unei vechi fabrici de pe malul Dâmboviţei, undeva între Timpuri Noi şi Mihai Bravu. După ce intri pe o uşă cam suspectă şi urci câteva etaje, treci printr-o sală aproape goală, de unde o scară în spirală te scoate la aer – un fel de poartă spre lumea magică a relaxării. Continue reading

Pizza – mâncare sănătoasă?

Dacă ar fi să numim o mâncare iubită de mai toată lumea, cred că pizza s-ar încadra foarte bine la această categorie. Este foarte versatilă şi o poţi “personaliza” cu ingredientele care-ţi plac, vegetariene sau nu şi există chiar şi variante raw.

Am auzit multe persoane în jurul meu considerând pizza ca fiind nesănătoasă, aşa că vreau să-i fac un pic de dreptate. Deşi nu mănânc foarte des pizza, îmi place mult şi iubesc tocmai versatilitatea pusă pe tavă atât de natural.

pizza-blat-integral-fibrioPovestea acestui preparat considerat simbol al Italiei începe în antichitate şi, cum se întâmplă de obicei, a ajuns la forma pe care o cunoaştem astăzi în urma unor transformări şi adaptări ce au avut loc de-a lungul timpului, păstrând totuşi şi o fărâmă de mister. La început, pizza era foarte simplă şi se asemăna cu focaccia, fiind o mâncare pentru săraci. Prima menţionare a termenului “pizza” apare într-un document din anul 997. În secolul al XVI-lea, la Napoli, denumirea a fost utilizată pentru a defini o pâine turtită, “pizza” derivând, se pare, din stâlcirea cuvântului “pitta”. Continue reading

La Folie: din pasiune pentru deserturi savuroase

UPDATE: La Folie din Centrul Vechi s-a închis.

În ultimele luni, am senzaţia că Centrul Vechi al capitalei a devenit un adevărat cameleon: restaurante şi cafenele dispar sau se transformă, apar tot felul de baruri sau cluburi, iar forme noi îşi fac loc curajoase în peisajul pestriţ. De curând, un nou locatar testează apetitul bucureştenilor pentru desert în inima oraşului: La Folie.

dulciuri-centrul-vechi-la-folie

La Folie este o cofetărie-cafenea care, aşa cum îi zice şi numele, oferă o “nebunie” de meniu, cu prăjituri, tarte, sandvişuri, quiche-uri, croissante şi alte delicii. Conceptul a luat naştere la Iaşi în 2012, din pasiune pentru dulciurile savuroase, iar doi ani mai târziu a ajuns şi la Bucureşti. După ce a poposit în zona Victoriei, La Folie s-a redeschis în Centrul Vechi, într-o locaţie micuţă, dar primitoare, care îmbină aerul cozy al cafenelelor cu vitrinele îmbietoare din cofetării. Continue reading