Cu un cuţit, întinzi tacticos untul ce se topeşte încetişor, îmbrăţişând felia cald-crocantă. Deasupra aşezi cu generozitate o lingură de magiun, dulce ca dimineaţa de duminică pe care o ai în faţă. Un fel de carpe diem pe pâine, din care muşti cu poftă, dorindu-ţi să prinzi în acea îmbucătură tihna prezentului.
Pentru mine, Magiunul de Topoloveni nu e despre vreo reţetă anume, ci despre gust şi plăcere brută. Nu l-aş folosi în vreun desert complicat, prefer să mă bucur de el aşa simplu, în timp ce stau în bucătărie lângă frigider şi scormonesc cu linguiţa în borcan, netezind stratul rămas cu maximă conştiinciozitate (de fapt, o scuză pentru a mai lua încă un pic…). Uneori, îl întind pe un cracker sau o felie de pâine cu gust cât mai neutru, ca să pot să-i simt din plin consistenţa dulce.
Nu mănânc prea des gemuri sau dulceţuri, ci doar la ocazii speciale, de poftă, când ies în oraş ori sunt plecată pe undeva departe de casă. Tocmai de-asta magiunul are pentru mine gust de vacanţă, de răsfăţ matinal şi chef de explorat.
Despre Magiunul de Topoloveni probabil aţi mai auzit. Comisia Europeană i-a acordat certificarea de Indicaţie Geografică Protejată, prima de acest fel primită de un produs tradiţional românesc şi a fost recompensat cu numeroase premii internaţionale. Este un dulce sănătos, bogat în fibre, fabricat după o reţetă veche, prin tehnici tradiţionale: prunele sunt preparate în cazane cu pereţi dubli, la o temperatură de maximum 68ºC, pentru 12-14 ore. Nu conţine zahăr, conservanţi sau aditivi, având ca singur ingredient prunele proaspete. Cu un indice glicemic scăzut, poate fi consumat şi de persoanele diabetice sau cele care doresc să mai piardă din kilogramele în plus.
Pe lângă celebrul magiun, Sonimpex, firma producătoare, mai face şi multe dulceţuri, unele obişnuite (caise, cireşe, vişine etc.), altele mai exotice (topinambur, goji, cătină, flori de salcâm etc.), bulion şi zacuscă. Toate sunt pregătite cu grijă, din fructe şi legume româneşti, ecologice (provenite din culturi atestate). În magazinele proprii, preţul unui borcan de magiun de Topoloveni este de 10,5 lei, în timp ce în supermarketuri şi hipermarketuri costul este mult mai mare, aproape dublu.
Că tot veni vorba, mi-am dat seama că am ceva dileme cu privire la diferenţa dintre magiun, dulceaţă şi alte paste dulci de întins pe pâine. Am cercetat un pic internetul în căutare de lămuriri şi am găsit informaţii interesante, pentru că până acum nu mi-era foarte clar prin ce se deosebesc.
Care e diferenţa dintre magiun, gem, dulceaţă, peltea şi marmeladă?
- MAGIUNUL are forma unei paste dense, rezultată din fierberea prunelor, fără a adăuga zahăr. Deşi în mod obişnuit magiunul se face din prune, poate fi obţinut şi din alte fructe.
- GEMUL se face prin fierberea fructelor întregi, cu zahăr, până când siropul se gelifică.
- Ruda sa la fel de celebră, DULCEAŢA, este obţinută din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. Faţă de gem, la dulceaţă se pune mai mult zahăr, iar fructele rămân întregi, astfel că are o consistenţă subţire şi neomogenă.
- MARMELADA se aseamănă cu magiunul, având aspectul unei paste, însă fructele folosite sunt coapte, zdrobite sau trecute prin sită şi fierte cu zahăr.
- Nu atât de populară pe mesele urbane, PELTEAUA are la bază suc de fructe (de obicei acre) fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, asemănătoare jeleului.
Probabil că reţetele diferă în funcţie de zona ţării şi există numeroase variaţiuni, însă cam acestea sunt caracteristicile generale, conform dexonline.
Care e preferatul dintre cele de mai sus? Aţi încercat Magiunul de Topoloveni?
Da! Magiunul de Topoloveni e un borcan plin cu magie. De fiecare data cand vin in Romania cumpar cateva borcane pe care le indes in geamantan. Gustul e perfect: usor acrisor, dens, cremos. Cat despre celelalte bunatati pe care le-ai mentionat, de vreo 2 ani eu imi fac gemurile si dulceturile singura. In felul asta controlez cantitatea de zahar (folosesc zahar de cocos, in cantitati mici) si pot adauga ce vreau. Gem de caise cu migdale intregi, gem de capsune cu lavanda, compot de mere cu apa de portocal etc. Nu fac mult, cate 2 borcanele din fiecare. Dar imi place sa le daruiesc prietenilor intr-un cos cu bunatati. Succesul e garantat. 🙂
Sună delicios combinaţiile tale! Poate te extinzi şi îţi faci un mic business în domeniul bunătăţilor dulci 🙂
Multumesc mult! Ai sa razi dar multa vreme am visat la propriul bistro unde sa servesc chestii delicioase si sanatoase. Mic-dejun cu orez si lapte si un bob de dulceata, budinci de ovaz cu praf de cuisoare si scortisoara, brunch-uri cu quiche si granita din diverse fructe…Cafele si ceaiuri bune din intreaga lume! Asta visez eu ca se va intampla intr-o buna zi, cu natura ca fundal. 🙂
P.S. Si sigur o sa vand si borcane de gem de Topoloveni, neaparat cu tricolorul pe capac. 🙂
Mult succes, să-ţi îndeplineşti visul! 🙂 Mi-ai făcut poftă :))
De pe net se poate comanda, este foarte interesantă descrierea ta,
Da, se poate cumpăra şi online, am uitat să menţionez asta 🙂