Conferinţă delicioasă despre îngheţată, la Institutul Italian de Cultură

Recunosc, îngheţata nu se numără printre deserturile mele favorite. Mănânc foarte rar, doar la ocazii speciale, pentru că prefer ca dulce ciocolata sau cheesecake-ul. Cu toate astea, am aşteptat cu nerăbdare conferinţa despre îngheţată care a avut loc la Institutul Italian de Cultură din Bucureşti fix de 1 iunie. Mai ales că evenimentul s-a încheiat cu o degustare de 3 tipuri delicioase de îngheţată: lămâie, cacao şi alune 😀

inghetata-delicioasa

Alessandro Castro, un specialist în gastronomie italiană, a prezentat câteva informaţii interesante despre istoria îngheţatei, moduri de preparare şi calităţi ale produsului. Cu ocazia asta am aflat lucruri noi despre desertul atât de cunoscut: Continue reading →

Ce-ţi şopteşte copilul din tine?

Copilăria reprezintă o sursă inepuizabilă de aventuri şi boacăne care, rememorate la întâlniri cu prietenii, stârnesc hohote de râs chiar după ani buni. Aproape că nu ne vine să credem ce zvăpăiaţi şi fără griji eram odată, cât de liber ne manifestam şi cum a trecut vremea.

Un copil este mereu cu ochii larg deschişi, curios, gata să cunoască lumea. Spune pe loc ce crede, într-un exerciţiu extrem de sinceritate, fără a-i menaja pe ceilalţi. Găseşte răspunsuri la întrebările cele mai dificile, care ar pune pe gânduri chiar şi un adult. Când nu ştie ceva, nu se sfieşte să întrebe, fără să se ruşineze de lipsa sa de cunoaştere, dar afişând o dorinţă sinceră şi puternică de a afla. Este mereu dispus să încerce, chiar dacă e posibil să nu reuşească. Cade, plânge puţin, dar apoi se ridică şi continuă să exploreze lumea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Continue reading →

Supele instant sau cum să-ţi baţi joc de mâncare

Supele instant au făcut parte din viaţa mea culinară pentru mult timp, mai ales în facultate, când lenea mă îndemna să fierb nişte apă şi să adaug prafurile, pentru a mă „delecta” cu o zeamă care, la momentul respectiv, mi se părea că are un gust acceptabil.

supa-crema-de-dovleac-aida-bistro-terasa.

Acum vreo 2-3 ani, când am început să citesc mai cu atenţie etichetele produselor, am avut un şoc să descopăr cam în ce constă „supa” mea minune. Să exemplific (nu o să menţionez marca, oricum cam toate au aceleaşi ingrediente):

Ingrediente „preparat instant cu fidea şi gust de pui”: Continue reading →

O după-amiază magică pe terasa Infinitea

Despre ceainăria Infinitea am mai vorbit aici. Povesteam atunci că terasa mi-a mers la suflet, alături de atmosfera specială care învăluie tot locul. Zilele trecute am făcut din nou o vizită ceainăriei şi am savurat un ceai acrişor pe încântătoarea terasă.

infinitea-terasa

Anul acesta, teresa s-a mărit, fiind amenajat şi spaţiul care anterior era gol. În plus, e mai multă verdeaţă, iar plantele exotice ascund o oglindă elegantă şi alte accesorii mărunte, dar care dau un farmec aparte ceainăriei. Continue reading →

Mănânci prea multă ciocolată?

Trei sugestii simple şi la obiect pentru cei care consideră că mănâncă prea multă ciocolată, de la Paul Martin, în cartea „Sex, droguri şi ciocolată”:

1. Dacă obiceiul tău implică ciocolată dulce cu lapte, ai putea încerca să treci la ciocolata neagră cu cel puţin 60% masă de cacao. Aceasta este profund satisfăcătoare în doze moderate, are un indice glicemic mic şi mai puţin zahăr

2. Evită să mănânci ciocolată când îţi este foame. Consumul regulat de ciocolată ca răspuns la foame poate crea o asociere învăţată care amplifică dorinţa de a mânca şi mai mult.

3. Nu te gândi la ciocolată ca la un aliment interzis. Încercarea deliberată de a înăbuşi anumite gânduri poate să le facă mai accesibile, crescând astfel dorinţa de a realiza respectiva activitate. Acceptă faptul că îţi place ciocolata şi nu te simţi vinovat pentru asta, însă consum-o fără lăcomie şi savurează-i din plin aroma.

ciocolata-cu-lapte-si-migdale-intregi-simon-coll

Despre schimbări

Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite, îşi au melancolia lor, pentru că lăsăm în urmă o parte din noi. Trebuie să murim într-o viaţă pentru a putea intra în alta

Anatole France

A te schimba e ca şi cum ai încălţa o pereche de pantofi noi. Iniţial te jenează, te strâng, eventual mai capeţi şi nişte bătături. La fel ca pantofii, obiceiurile noi pot fi oarecum deranjante şi am prefera să purtăm în continuare încălţămintea cea veche şi confortabilă. Dar şi pantofii aceştia au fost cândva noi şi nu am ştiut cât pot fi de comozi până când nu i-am purtat o vreme.

primavara-tulcea

Schimbarea înseamnă, pe lângă ieşirea din zona de confort, a nega ceea ce ai fost înainte şi totodată o răstrunare a valorilor, lucru care pentru psihic nu este foarte confortabil. Rezistenţa la schimbare este inevitabilă de cele mai multe ori, la fel şi teama de a deveni o altă persoană, cu obiceiuri noi.  Continue reading →

Cum se păstrează ceaiurile

  • Este important ca frunzele de ceai să rămână uscate, fiind ferite de orice umezeală care le va schimba gustul.
  • Fiind uscate, frunzele de ceai sunt predispuse să absoarbă apă şi mirosuri din aer. Din acest motiv, nu trebuie depozitate lângă ceva care are miros puternic sau pătrunzător, cum ar fi curry, piperul şi alte condimente tari, sau expuse la soare sau aer.

acuarela bufet ceai

  • Cel mai bun mod de a păstra frunzele de ceai este un recipient etanş, din aluminiu sau tablă subţire. Se recomandă evitarea cutiilor din porţelan (nu sunt etanşe) sau plastic (conferă ceaiului un miros neplăcut).
  • Nu umple recipientele cu frunze de ceai până la refuz şi nu le îndesa, ci lasă-le spaţiu, deoarece altfel se vor sfărâma.
  • Frunzele de ceai nu se păstrează în bucătărie, unde este abur, căldură şi sunt tot felul de mirosuri.

Sursa: Datina Ceaiului