Category Archives: Dezvoltare&învăţare

Curs de croitorie în Timișoara: cum am învățat să cos cu Andreea (Mezzy)

Se apropie finalul de an și mă gândesc ce obiective mi-am stabilit în ianuarie. Cu siguranță să învăț să cos nu se afla printre ele. Și totuși… prin vară mi-a apărut pe Instagram un curs de croitorie în Timișoara, cu promisiunea unor seri relaxante de cusut, cu ceai și biscuiți. Recunosc, rochiile și fustele pe care aș fi învățat să le cos m-au convins, dar ceea ce m-a făcut să trimit mesaj pentru mai multe detalii a fost ceaiul. 🙂

Lăsând gluma la o parte, îmi plac activitățile de lucru manual, de tipul croșetat, împletit cusut de mână – am avut o perioadă în care făceam broșe și alte accesorii din fetru. Totuși, cu mașina de cusut nu avusesem vreo interacțiune până acum, cu excepția unui Singer bătrân pe care îl admiram de fiecare dată la mamaia. Mi se părea greu de manevrat și pedala, și materialul pe sub acul amenințător, așa că n-am fost curioasă să încerc să învăț.

Rochia cu pense, preferata mea. Aici, pe când era încă în lucru

Dar gândirea se mai schimbă, din fericire, așa că iată-mă la prima întâlnire cu Andreea (Mezzy), în atelierul plin de rochii colorate din Piața Sinaia. Mi-a povestit cum se va desfășura cursul, cât durează, ce vom face și alte detalii de organizare, iar energia ei prietenoasă mi-a alimentat entuziasmul. O să fie o experiență minunată!

Toate materialele și accesoriile sunt incluse în prețul cursului, așa că am venit la ateliere doar cu deschidere și curiozitate.

Continue reading

Cum a fost la cursul online „Jurnal ilustrat” de la Fundația Calea Victoriei

Cursul de Jurnal ilustrat de la Fundația Calea Victoriei mi-a trezit interesul de când am citit prima dată despre el, cu gândul la pasiunea pentru pictură de când eram mică. Nu mi-a trebuit mult până să mă înscriu, mai ales că îmi doream să descopăr noi metode de a lua notițe despre diferite experiențe prin care trec. Iar desenul mi se pare un instrument foarte la îndemână.

Mi-a plăcut aspectul practic al cursului, acela de a învăța cum să folosești desenul/ grafica în diferite scopuri concrete, de la a însemna zilnic într-un jurnal personal câteva gânduri sau a “povesti” o călătorie în imagini la a crea un cadou original. Pe lângă creioane simple și colorate, se pot folosi acuarele, tuș sau alte astfel de “unelte”.

Continue reading

Ce am învățat la Atelierul de storytelling @Fundația Calea Victoriei

Rozmarin. Anason. Chimen. Șofran. Pe lângă sare și piper, ca să dai gust mâncărurilor ai la îndemână o varietate de condimente.

La fel e și cu scrisul. Sunt o mulțime de tehnici prin care poți să animezi un text și să-l faci mai “gustos” pentru cititori.

Atelierul de storytelling de la Fundația Calea Victoriei mi-a atras atenția pentru că îmi doream să aflu mai multe despre storytelling, adică despre cum poți transmite un mesaj prin intermediul poveștilor, dar fără a fi plictisitor sau redundant.

Bănuaim că atelierul este dedicat prezentărilor, însă am vrut să particip oricum, cu gândul că această tehnică se poate aplica foarte bine și în scris. Chiar așa a fost. Am aflat de la prima întâlnire că tehnicile de la atelier pot fi folosite în prezentări verbale, în materiale scrise, dar și în contexte de viață diverse, în plan personal sau profesional, pentru a convinge sau a comunica mai bine. De exemplu, o colegă ne-a împărtășit cum a obținut un job aplicând cu o poveste, în loc de CV-ul clasic 🙂

Continue reading

COVID-19. Viața merge mai departe

O îmbrățișare. Ieșirea la restaurantul preferat în compania prietenilor. Vacanța mult-planificată. Cursa de alergare pentru care te-ai antrenat atât.

Dacă aveam nevoie de un imbold pentru a aprecia lucrurile simple, iată că l-am primit.

Recunosc, am început să iau în serios situația Coronavirus de-abia când au început să se anuleze competițiile de alergare din această perioadă. Până atunci, doar mă amuzam văzând pe Facebook meme și poze cu debandada din supermarketuri, cu rafturi goale – un peisaj total nefamiliar mie, dar pe care unii poate și-l amintesc din alte timpuri.

Între scenarii apocaliptice desprinse din “Eseu despre orbire” de Saramago și încrederea că, dacă suntem prudenți, vom trece cu bine peste asta, putem găsi un echilibru.

Nu știm când și cum se va termina. Suntem lipsiți de control, iar asta ne displace. Dar poate COVID-19 e un bun moment să exersăm trăitul în incertitudine. Să învățăm să ne adaptăm, să fim flexibili – abilități de aur pentru supraviețuire în orice perioadă.

Nu ne putem preface că totul e ca înainte, însă panica nu este o soluție. Niciodată. Așa că am făcut o listă cu lucruri care sper să mă/ ne ajute să ne ducem viețile mai departe. Cu responsabilitate față de noi și ceilalți, cu prudență, dar fără panică.

“Scoate-ți” prietenii la o cafea pe Skype. Ce ne-am face fără tehnologia asta? Hai să fim recunoscători că trăim într-o epocă în care putem aduce aproape oameni care sunt, fizic, departe!

Profită ca să citești cartea aia pe care o tot amâni sau să lucrezi la proiectul tău de suflet. Mai ții minte lista de rezoluții pe 2020?

Continue reading

Schimbările în bine nu sunt confortabile

Acum câțiva ani, când mă antrenam pentru primul semimaraton, s-a întâmplat să am o zi mai dificilă la alergare. Cred că îmi propusesem să fac undeva la 17 km, distanță care atunci mi se părea fantastic de lungă și obositoare.

“Pfff, dacă la semimaraton e așa greu, înseamnă că la maraton…”

Pe scurt, mi se părea imposibil să termin vreodată un maraton.

Derulând filmul 7 ani mai târziu, 17 km mi se pare o distanță mai mult decât abordabilă, iar maratoane am alergat destule, pe plat și pe munte, cât să nu mă mai sperie cei 42 km.

Când te uiți la poze „Înainte/ După”, totul pare simplu, clar, limpede. Diferențele se văd cu ochiul liber (că altfel n-ar fi poze “Înainte/ După”), progresul e impresionant și te uimește.

În realitate, schimbarea nu e ca un filtru în Photoshop pe care îl aplici cu o atingere a degetelor. De fapt, și ca să faci retușuri în Photoshop ai nevoie de ceva dibăcie 🙂

Continue reading

Zero Waste și sustenabilitate. Cum le aplic în viața de zi cu zi

Nu mai știu când am început să fiu preocupată de sustenabilitate, dar sunt ani buni de când colectez separat deșeurile și merg cu punga mea de pânză la cumpărături. Am mai povestit în acest articol câteva idei simple prin care fiecare poate să-și reducă impactul asupra mediului.

Sustenabilitatea se referă la o atitudine prietenoasă cu natura, responsabilă față de resursele planetei, astfel încât generațiile viitoare să mai aibă unde și cu ce să trăiască.

Zero Waste a ajuns un termen la modă (în bula mea). Mie mi se pare că denumirea e un pic neinspirată, pentru că induce ideea că procesul trebuie să fie perfect. Deocamdată, Zero Waste – fără niciun deșeu – e doar un ideal, iar ca să se transforme în realitate la scară largă e nevoie de contribuția noastră, a fiecăruia, dar și de schimbări serioase la nivel de sistem: din economie liniară în economie circulară.

După câteva experimente (6 luni fără shopping, 30 de zile fără zahăr), mi-am creat un fel de sustenabilitate “personalizată”, care se potrivește stilului meu de viață:

Continue reading

Cum să nu mai amâni

Ai de lucrat, dar îți amintești brusc că în frigider te așteaptă o felie de prăjitură rămasă de ieri, așa că te duci să-i faci felul.

În timp ce mănânci, te uiți pe telefon și te pierzi printre sutele de poze postate de prieteni la sală, la masă sau în Bali (ați observat că TOATĂ lumea merge mai nou în Bali? :D). Și dacă i-ai admirat pe alții, hai să postezi și tu ceva. Măcar un selfie, acolo.

Și uite-așa, se duc zeci de minute, iar proiectul tău e în același stadiu în care l-ai lăsat.

Amânarea sau procrastinarea, cum i se zice mai nou, este considerată de unii o modalitate de a face față stresului. Te învârți în jurul cozii și lași pe mai târziu, pentru că nu îți surâde ceea ce ar trebui să faci sau pur și simplu nu ai chef.

Fiecare dintre noi avem momente din astea. Sunt inevitabile, după părerea mea.

Problema e că uneori ai un deadline sau mai mult de lucru și nu prea îți permiți să te lălăi. Am notat mai jos câteva idei care pe mine mă ajută să iau taurul de coarne. Poate că nu ți se vor potrivi toate, dar sper să găsești măcar câteva sugestii care să-ți dea avânt. În timp, dacă nu pe loc.

Continue reading

Fake news. Știi la ce dai share?

Fake news sau fenomenul știrilor false a ajuns în atenția publicului în ultimii ani, deși există de când lumea.

Fake news ocupă un spectru larg: de la știri de necrezut, absurde, care sunt ușor de identificat ca atare, până la forme mai subtile de dezinformare, dificil de detectat. Se bazează pe faptul că noi suntem prea ocupați, iar știrile sunt prea multe ca să verificăm toate detaliile.

Abundența de (pseudo)știri ne amețește rațiunea și ne face să nu mai judecăm critic ceea ce citim, ci să ne bazăm doar pe ce primim ca atare. Și asta e periculos, pentru că dezinformarea poate crea panică, un sentiment de insecuritate sau chiar poate adânci conflicte sociale, etnice etc.

Fake news devin virale mai ușor decât faptele reale, cărora adesea le lipsește excepționalul. Un conținut viral, share-uit de mii sau milioane de ori, devine în sine o dovadă că trebuie să fie vorba despre ceva important, dezinformând din ce în ce mai multă lume. Și așa ia naștere un bulgăre de zăpadă.

Însă faptul că un clip/ articol este viral nu înseamnă că este și relevant sau adevărat.

Tratează fiecare știre ca și cum ai citi-o de 1 aprilie.

Continue reading

Ce trebuie să știi dacă vrei să fii freelancer

Freelancer (sau liber profesionist, mai pe română) înseamnă să fii un fel de antreprenor care lucrează pentru alții. O resursă la care companiile/ antreprenorii/ alți freelanceri apelează pentru a-și duce la bun sfârșit diferite proiecte. Tu ești propria ta afacere, cum s-ar zice.

Dar ce frumos trebuie să fie să nu te streseze niciun șef, să nu ai colegi enervanți, să lucrezi din pijamale…” vor zice unii.

Nu e totul roz și cu siguranță că acest tip de activitate nu se potrivește oricui. Sunt multe avantaje în a lucra pe cont propriu, printre care independența și flexibilitatea programului, dar și provocări pe măsură.

Eu am devenit PFA pe 3 octombrie 2014, deci am o experiență de 5 ani la acest moment. Wow, pare foarte mult timp 🙂

Continue reading

Recomandări (de ascultat) cu zâmbet

Sunt o persoană preponderent vizuală și tactilă, așa că prefer să citesc, dar în ultima vreme mi-am dat seama că-mi place să urmăresc și clipuri video. Ba chiar am ascultat și câteva podcast-uri, deși nu prea am răbdare doar să ascult, iar dacă mai fac ceva între timp, pierd șirul ideilor auzite.

Totuși, am zis să pun într-un articol câteva dintre canalele mele preferate de Youtube și alte desfătări audio(-video). Sunt doar o mică parte, însă încep cu ele pentru că le urmăresc de ceva vreme și îmi plac. Mă ajută să mă relaxez, să lucrez mai bine, dar și să învăț ceva lucruri pentru everyday life.

Continue reading