Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite, îşi au melancolia lor, pentru că lăsăm în urmă o parte din noi. Trebuie să murim într-o viaţă pentru a putea intra în alta

Anatole France

A te schimba e ca şi cum ai încălţa o pereche de pantofi noi. Iniţial te jenează, te strâng, eventual mai capeţi şi nişte bătături. La fel ca pantofii, obiceiurile noi pot fi oarecum deranjante şi am prefera să purtăm în continuare încălţămintea cea veche şi confortabilă. Dar şi pantofii aceştia au fost cândva noi şi nu am ştiut cât pot fi de comozi până când nu i-am purtat o vreme.

Schimbarea înseamnă, pe lângă ieşirea din zona de confort, a nega ceea ce ai fost înainte şi totodată o răstrunare a valorilor, lucru care pentru psihic nu este foarte confortabil. Rezistenţa la schimbare este inevitabilă de cele mai multe ori, la fel şi teama de a deveni o altă persoană, cu obiceiuri noi. 

Pentru a ne schimba avem nevoie de timp, deoarece de multe ori nu acceptăm informaţiile imediat, ci le filtrăm încetul cu încetul, pentru a da răgaz trupului şi minţii să se adapteze. Problema este că ne-am pierdut calitatea de a fi răbdători. Suntem în secolul vitezei şi ne-am obişnuit să avem totul cât ai bate din palme. „Uşor şi rapid” pare a fi sloganul după care ne ghidăm alegerile. Suntem asaltaţi de promisiuni care de care mai încântătoare: piele mai fermă în numai 30 de zile, dinţi mai albi în doar 24 de ore, cină gata în 5 minute, 7 zile pentru a-ţi face viaţa mai bună. Calitatea pare că trece încet-încet în planul al doilea şi devine greu să înţelegem că nu totul se poate rezolva pocnind din degete.

Schimbarea, prin însăşi natura ei, chiar şi schimbarea în bine, pune la încercare echilibrul emoţional şi dă naştere la stres. Ne confruntăm cu frica de a renunţa la un obicei familiar şi teama de a adopta o noua identitate. La acestea se adaugă şi frica de eşec, care se manifestă cu precădere atunci când în trecut am mai încercat să ne schimbăm, dar am dat greş în mod repetat. Mai ales perfecţioniştii au tendinţa de a amâna schimbarea, pentru că se tem că vor eşua, distrugând astfel imaginea lor „perfectă” şi abilitatea de a face faţă altor situaţii.

Gândiţi-vă la alte schimbări, poate la momentul respectiv neimportante, pe care le-aţi depăşit cu bine. În interiorul nostru avem de cele mai multe ori resurse de care nu suntem conştienţi, dar care ies la iveală şi lucrează în ajutorul nostru atunci când suntem într-o situaţie inconfortabilă sau pe care o catalogăm ca dificilă. Rememoraţi ce v-a ajutat să treceţi peste şi cum v-aţi simţit după ce s-a produs schimbarea. Propuneţi-vă obiective realiste şi acordaţi-vă timp.

Daţi-le şi celorlalţi timp şi spaţiu pentru a se adapta la schimbările făcute în viaţa voastră. Nu-i bateţi la cap să se schimbe. Lăsaţi exemplul vostru pozitiv să vorbească de la sine.