Tag Archives: amintiri

Cum să colecționezi cele mai frumoase momente din viață

Sunt amintiri pe care vrei să le păstrezi mereu cu tine, într-un sertar colorat al memoriei, și pe care să le scoți când ai nevoie de curaj sau pur și simplu ca să te binedispui.

Acum ceva vreme am făcut o listă cu cele mai dragi amintiri din vacanțele mele. Le-am recitit de curând și cele mai multe dintre ele mi-au reapărut imediat în minte, alături de un zâmbet. Între timp s-au adunat alte sute de momente frumoase, din călătorii sau din viața de zi cu zi, pe care le-am așternut cu grijă pe blog, în agendă sau doar în suflet. Cred că e bine să ne “îngrijim” amintirile și să colecționăm clipele speciale cu intenție.

Arta de a-ți crea amintiri” de Meik Wiking e genul de lectură plăcută, o carte ușor de parcurs, cu multe poze, grafică prietenoasă și glumițe. Meik este danezul fondator al primului Institut de cercetare a fericirii, în Copenhaga, și autorul unor cărți despre hygge și lykke, două concepte care te ajută să îmbrățișezi starea de bine.

Ca să-ți amintești mai ușor momentele plăcute din viața ta, dar și ca să creezi amintiri mai puternice pentru viitor, Meik propune câteva idei interesante. Am notat mai jos cu ce am rămas eu din cartea lui:

Continue reading

Un truc simplu pentru ca hainele cu amintiri să-ți aducă bucurie

Deteriorate, vechi, purtate și răs-purtate, dar nu ne putem despărți de ele. Costumul de absolvire a liceului, rochia în care l-ai cunoscut pe el sau… tricoul în care ai alergat primul maraton :)) Avem haine martore la experiențele speciale din viața noastră, o sursă de emoții frumoase. E de ajuns să le îmbrăcăm sau doar să ne uităm la ele și parcă simțim amintirile cum revin, însoțite de un zâmbet mare.

haine-cu-amintiri-ce-facem-cu-ele-idei-de-organizare

Însă ce faci când, din diverse motive, nu le mai porți? Majoritatea dintre noi nu ne îndurăm să le aruncăm pur și simplu, deși ocupă destul loc în garderobă. E greu să te desparți de ceva care te-a îmbrăcat și ți-a mângâiat pielea în atâtea contexte frumoase, care îți pune în valoare frumusețea și mai e și confortabil.

REGULA DE AUR 

Continue reading

5 lecţii pe care le-am învăţat în liceu

A trecut o săptămână de când a început şcoala, timp în care am tot auzit zvonuri despre manuale alternative (sau lipsa lor), materii şi noi regulamente. Ca să rămânem în aceeaşi atmosferă, dar schimbând registrul, după ce am scris despre ce mi-aş fi dorit să învăţ în liceu, acum aştern pe hârtia virtuală 5 lecţii pe care am avut ocazia să le deprind în anii de şcoală şi pentru care sunt recunoscătoare:

Spune-ţi părerea!

În liceu am dobândit curajul să mă exprim mai mult decât o făceam înainte, să spun ceea ce cred, chiar dacă ideile mele nu sunt în asentimentul celorlaţi. Nu am fost şi nici nu sunt genul vocal, dar m-am mai dezgheţat puţin. Am învăţat să ascult opiniile celorlalţi şi să le respect, deşi poate nu sunt de acord cu ele. Cel mai important, am aflat că e bine să gândesc înainte de a vorbi şi că exprimarea unei opinii trebuie să fie însoţită de asumarea ei. Tot în şcoală am prins gustul dezbaterilor şi a început să-mi placă să întorc pe toate părţile un subiect, ca să-l înţeleg mai bine.

colegiul-dobrogean-spiru-haret-tulcea

Continue reading

5 lecţii pe care mi-ar fi plăcut să le învăţ în liceu

Astăzi sună din nou clopoţelul! Chiar dacă şcoala am terminat-o acum un număr de ani, agitaţia din presă şi de pe stradă mă face să-mi amintesc în fiecare toamnă de momentele din liceu. 4 ani frumoşi, finalizaţi cu un examen de bac. Apoi facultatea. Apoi ceva orbecăit pe drumurile carierei. Un mare blank.

amintiri-din-liceuNu cred că am fost singura un pic nehotărâtă asupra viitorului meu profesional. Mi-a plăcut să învăţ cam de toate şi mi-a fost greu să mă decid. Acum ştiu că pe lângă română, istorie sau filosofie mi-ar fi fost de folos să învăţ mai multe lecţii pentru viaţă. La unele se pare că am lipsit ori am fost neatentă. Sau poate că nu au fost predate.

Nu-ţi fie teamă să greşeşti!

În primul rând, mi-aş fi dorit să fiu încurajată să greşesc mai mult. Da, sună cam ciudat să vrei să greşeşti, când toată lumea este avidă de perfecţiune şi vânează un 10 rotund plus reuşite pe toată linia. Însă greşelile sunt calea de a evolua, de a fi mai bun, sunt inevitabile până a ajunge la performanţă. Şi nu e nimic rău în asta! Este ok să greşeşti, să pui întrebări pe care unii le consideră stupide, să dai rateuri sau să pici probe. Greşelile îţi dau posibilitatea să creşti, de asta nu ar trebui stigmatizate, ci respectate şi tratate ca o lecţie, nu un motiv de pedeapsă. Mi-aş fi dorit să nu mă tem de greşeli, ci să învăţ din ele. Continue reading

Suvenirurile din vacanţe – originalitate, tradiţie sau kitsch?

De fiecare dată când merg într-o vacanţă îmi doresc să iau cu mine măcar o bucăţică din locul respectiv şi încerc să cumpăr suveniruri caracterstice regiunii. Însă mai de fiecare dată îmi dau seama că produse foarte asemănătoare aş putea găsi şi în Bucureşti, aşa că de ce să le car tocmai de-acolo? Mai ales că în multe cazuri acasă obiectele respective sunt mai ieftine sau măcar la acelaşi preţ, iar diferenţele de calitate sunt neglijabile, din experienţa mea de până acum. Ierburi din Provence şi vinuri cu dichis se găsesc cam în orice supermarket, de paste italiene nu mai zic…

În lumea noastră atât de interconectată, cât de specifice/unicate mai sunt suvenirurile vândute ca produse tradiţionale?

suveniruri-grecesti-santorini

Continue reading

Amintiri în imagini – De ce facem aşa multe fotografii în vacanţe?

Mă uitam zilele astea pe fotografiile făcute în diverse vacanţe, bineînţeles nu fără o fărâmă de nostalgie. E incredibil cum nişte simple imagini pot să trezească amintiri pe care le credeam uitate, cum pot să scoată din adâncul trecutului nişte senzaţii amorţite şi să le redea viaţă, ca şi cum călătoria nu s-ar fi întâmplat acum câteva luni sau ani, ci sunt o parte palpabilă a prezentului.

Poate de-asta îmi place să fac multe poze în vacanţe, pentru că ele nu doar păstrează aroma vizuală a unor locuri pe care le-am îndrăgit, ci o fac să redevină proaspătă, ca mirosul plăcut al unei prăjituri scoase de curând din cuptor care ne aminteşte de copilărie.

vedere--spre-barcelona-din-gradina-botanica

Desigur, poze ca cele făcute de noi putem găsi cu sutele sau miile pe net, însă ale noastre, chiar dacă mai stângaci făcute, ne aparţin, sunt rodul direct al ceea ce am trăit noi, a ceea ce am văzut prin ochii proprii şi de accea sunt de nepreţuit. Unele sunt fotografii banale, tremurate, prost focalizate sau încadrate ciudat care surprind un peisaj deosebit alături de mâna unui trecător grăbit, de capota unei maşini trecând în fugă sau de feţele celor care se întâmplă să fie acolo la momentul respectiv. Cu toate astea, ţinem la ele şi ne este greu să le ştergem pentru că ne e teamă că astfel am şterge şi din memorie ziua, locul şi clipa în care le-am cunoscut. Continue reading

80 de momente de neuitat din vacanţele mele

Pentru mine, fiecare vacanţă a avut o grămadă de clipe superbe, în care mi-aş fi dorit să pun stop timpului şi să respir mai mult secundele acelea preţioase, calde, uimitoare. Unele momente au fost uşoare ca un fulg şi şi-au luat zborul repede, însă sunt şi senzaţii care mi-au rămas în suflet. Sunt doar câteva din multele amintiri de vacanţă, pentru care sunt recunoscătoare şi pe care ştiu că nimeni nu mi le poate lua.

case pe malul lacului como

1.      villa Balbianello, grădina, priveliştea spre mare cu miros de libertate, aerul boem şi pescăruşii delicaţi

2.      cina în tihnă la restaurantul Papà Francesco din Milano, cu o pizza delicioasă

3.      două trenuri pierdute unul după altul din gara Bologna. Pe al treilea nu l-am mai ratat 😀

4.      plimbarea cu bicicleta în Kos, pe malul mării, în sunet de valuri şi raze de soare

5.      gerul de la Viena şi hoinăreala de pe 1 ianuarie (pe acelaşi ger)

6.      drumul Poiana Braşov-Braşov pe jos, la ceas de seară Continue reading