Author Archives: Andra :)

De-a v-aţi ascunselea cu zahărul (+ video)

zahărul nu este chiar cel mai sănătos aliment, mai ales când e consumat în exces, ştie toată lumea. Cu toate asta, nu mulţi se preocupă să-l ţină sub control, mai ales că, genetic vorbind, suntem “programaţi” să-l iubim, iar dependenţa de el e, desigur, dulce şi plăcută.

Problema cea mai mare când vine vorba de a tăia porţia de zahăr din alimentaţie este faptul că se află în mai toate produsele procesate. Nu doar dulciurile conţin zahăr, aşa cum poate ai fi crezut, ci şi unele chestii “sărate”. Deci a renunţa la biscuiţi dulci, prăjituri şi napolitane nu înseamnă, din păcate, că ai zis ”Adio!” zahărului din viaţa ta.

ceainaria-anette-zahar

O plimbare printr-un supermarket e o călătorie în lumea zahărului, chiar dacă acesta se află “sub acoperire”, asemenea unui talentat agent secret care nu-şi dezvăluie adevărata identitate. E dibaci şi se ascunde în locuri în care nici n-ai crede, în mâncăruri care la prima vedere par cuminţi şi extrem de sănătoase (ajutate un pic sau mai mult şi de marketing, ce-i drept). Aşadar, unde dai nas în nas cu zahărul, deşi poate nu te-ai aştepta la asta? Continue reading

15 gânduri care-mi trec prin cap în timpul unui maraton

Neverbalizate, evident 🙂

  1. maraton brasov 2015

    Foto: Maratonul Brașov

    Băi, ce gambe are tipul ăsta!

  2. Hai, încă o bucăţică de banană. Şi un pic de apă. Şi să vedem ce mai au…
  3. Doar 10 km am alergat până acum?!
  4. Aaaa, ce pantaloni drăguţi pe tipa din faţă! Şi au şi buzunar la spate, how cool!
  5. Unde naiba e punctul ăla de hidratareeee???
  6. Inspir, expir, inspir, expir…
  7. Ah, am tot zis că-mi iau şosete de compresie... Oare chiar ajută la ceva?
  8. Parcă mă doar un pic genunchiul… Naaah, e doar o impresie.
  9. Tataie ăla care tocmai a trecut pe lângă mine… Câţi ani să aibă? 60? Mai mult? Şi ia uite cum aleargă!
  10. Frate, ce-aş mânca un cheesecake! Sau o pizza!
  11. Haaa, tu parcă mă depăşisei acum câţiva kilometri! Gata energia? 😀
  12. Ce ditamai butelca are individul ăla la centură!
  13. Oare de ce nu mi-am pus mai mulţi plasturi la degetele de la picioare??
  14. 41 km! Încă puţin! După câteva sute de metri: Pfff, parcă 1 km nu era aşa de lung! Oare oamenii ăştia au măsurat bine distanţa?
  15. Sper ca de data asta să găsesc mai multe poze în care arăt bine, nu încruntată sau cu gura deschisă!

Voi? Ce gânduri vă trec prin minte când participaţi la o cursă de alergare?

Idei de cadouri pentru Crăciun

Când vine vorba de ales cadouri, chiar dacă sunt pentru oameni apropiaţi, rămân uneori în pană de idei. Ceaiuri, cercei, eşarfe, decoraţiuni şi cărţi am tot oferit, deci ce altceva aş putea să iau, care să fie pe placul lor?

Ţi se întâmplă şi ţie, aşa-i? 😀 M-am mobilizat şi am făcut o listă cu câteva idei de cadouri interesante pentru Crăciun (dar nu numai), bune de oferit prietenilor, membrilor familiei, colegilor sau, de ce nu, propriei persoane.

Idei Cadouri Craciun

Continue reading

Pauza de prânz, momentul de respiro al zilei

Întoarsă din vacanţa în Italia, mi-am făcut ordine printre amintiri, din dorinţa de a conştientiza mai bine momentele speciale trăite în acele dulci zile şi de a le închide bine în suflet. Gândindu-mă la experienţele italiene şi răsfoind un pic fotografiile făcute cât am stat acolo, mi-am adus aminte de un obicei văzut pe care l-am îndrăgit enorm: pauza de prânz, la loc de cinste.

meniu-bistro-de-larte-brasov

Am constatat că italienii sunt foarte riguroşi când vine vorba de pauza de prânz. În special în oraşele mici, majoritatea magazinelor se închid la miezul zilei, iar locurile unde se ia masa se umplu de lume (sigur, când eşti turist nu e deloc plăcut…). Intervalul 12:30 – 14:30 este rezervat pentru a savura mâncarea, pentru taifas şi cafea. Clipe de relaxare în inima zilei, indiferent că lucrezi, mergi la facultate, la şcoală sau eşti la pensie. Şi nu neapărat într-un restaurant, ci şi pe treptele unei clădiri, pe o bancă în parc sau chiar pe jos, când e mai cald, în piaţetele “cu tradiţie”. Şi mi-am dat seama că e tare bine să rupi un pic din zi pentru a te bucura calm de masă, fie că mănânci singur sau alături de colegi/prieteni. Continue reading

Ravenna, ceaiul şi cartea cu pisici

În Ravenna am ajuns cu trenul (vreo 7 euro biletul), aproape de prânz, când întreaga suflare se afla la masă sau la vreo siestă. În orice caz, nu pe străzi, care erau cam pustii. Se pare că în Italia, şi sfinţii iau prânzul în tihnă. Altfel nu-mi explic de ce până şi bisericile sunt închise între 12:30 şi 15:30, în ton cu magazinele… Asta am păţit când am vrut să vizitez domul, aşa că m-am lăsat păgubaşă şi am plecat în descoperirea altor locuri faine.

piateta-ravenna

Continue reading

Ferrara – bicicletele la putere

Din Bologna am făcut o vizită de o zi la Ferrara, localitate care avea avantajul de a fi destul de aproape, cam la o jumătate de oră de mers cu trenul. În plus, există destul de multe curse între cele două oraşe, iar biletele sunt accesibile ca preţ (în jur de 4,5 euro).

cladire-ferrara

Nu ştiam la ce să mă aştept când am ieşit pe poarta gării din Ferrara şi m-am îndreptat spre centru. Am descoperit un oraş micuţ, în stil medieval, cu extrem, dar extrem! de multe biciclete, ţâşnind cu viteză din toate direcţiile. Deşi nu aveam hartă, a fost foarte uşor să ajung în inima oraşului, lăsându-mă ghidată de indicatoarele turistice. Cu riscul de a părea superficială, trebuie să recunosc nu îmi propusesem să vizitez muzee sau să cutreier palate. Mi-am dorit exclusiv să mă bucur de arhitectura oraşului, de atmosfera sa şi de câteva clădiri şi parcuri descoperite pe net, care păreau pe gustul meu. Continue reading

Turnul Asinelli, locul de unde Bologna se vede ca o mare de acoperişuri

Ca o iubitoare de panorame ce sunt, la Bologna nu aveam cum să ratez o urcare în Torre Asinelli, pentru a vedea cum se prezintă roşcata de sus.

panorama-bologna-din-turnul-asinelli

În perioada medievală, Bologna număra multe zeci de turnuri, acestea fiind o modalitate prin care familiile bogate îşi arătau puterea; în plus, aveau rol militar şi strategic. Din acestea, în prezent au mai rămas puţin peste 20, cele mai celebre fiind Asinelli (cel înalt) şi Garisenda (mai mic), aflate unul lângă altul, în Piazza Ravegnana. Numele lor provin de la familiile care le-au construit. Asta se întâmpla în secolul al XII-lea, iar de atunci cele două turnuri veghează oraşul cu răbdare, trecând şi prin ceva restaurări. Continue reading

Bologna mea roşcată şi rebelă. 26 de locuri şi momente speciale (2015)

A doua oară în Bologna. De data asta gata s-o savurez cu răbdare, în 5 zile pe care mi le-am dorit, mai presus de orice, relaxante. Fără “trebuie”, “musai” sau trezit la o anumită oră. Îmi făcusem totuşi o listă cu locuri de bifat, însă n-am prea folosit-o, pentru că ajunsă la minunatul B&B unde am avut cazare, am primit o hartă cu obiective faine, atât din cele turistice, foarte cunoscute, cât şi spaţii frecventate mai mult de localnici. Harta o găsiţi online aici, în caz că vă pregătiţi de o escapadă la Bologna 😉 O recomand cu entuziasm, datorită ei am ajuns în nişte locuri minunate!

san-petronio-bologna

Pe scurt, Bologna NU e perfectă. Nu e un oraş ca scos din cutie, aşa că “puritanii” care preferă locurile extra-curate, clădirile trase cu linia şi casele ce arată nou-nouţ vor fi dezamăgiţi. Porticurile atât de celebre sunt pe alocuri mâzgălite cu grafitti, mai dai peste câte-un cerşetor la colţul străzii, iar unele zone par de-a dreptul anarhice. În plus, am nimerit într-o perioadă în care se fac tot felul de reabilitări de pieţe, clădiri şi drumuri, aşa că inclusiv în centru era un pic dezordine. În schimb, te poţi bucura de jocuri de forme şi culori – roşu, portocaliu, cafeniu, galben auriu. Bologna e o rebelă hippie pe care nu te poţi abţine să n-o priveşti, deşi ţi se pare un pic ciudată. La asta se adaugă, desigur, stilul italian, cu verva sa inconfundabilă.

Cu bulinuţe, câteva gânduri şi cele mai faine experienţe trăite la Bologna: Continue reading

Turnul Lamberti din Verona, o panoramă perfectă peste oraşul îndrăgostiţilor

Am profitat de seara de duminică petrecută la Verona ca să-mi dezmorţesc picioarele după maraton şi am decis să urc în Torre dei Lamberti, turnul care se arată măreţ în Piazza Erbe.

Turnul are 84 de metri înălţime şi a fost construit în secolul al XII-lea de familia – aţi ghicit! – Lamberti. În secolul al XV-lea a trecut printr-un proces de restaurare, iar în anul 1779 s-a adăugat ceasul. Eu însă n-am intrat aici (doar) pentru istorie, cultură sau arhitectură, ci cu gândul la o panoramă superbă asupra Veronei, după priveliştea admirată de la Santuario Nostra Signora di Lourdes şi Teatro Romano.

domul-din-verona

Am profitat de voucherul de reducere primit la maraton şi am plătit 1 euro în loc de 8 euro, cât era taxa de acces în turn. Deşi era şi un lift, am zis să fiu curajoasă şi să aleg treptele; după 42 km alergaţi în acea dimineaţă, am zis că va fi o nimica toată. A fost o urcare lungă, dar într-un final am ajuns sus. Acolo, soarele începea deja să-şi împrăştie lumina caldă de apus şi deşi fusese o zi cam întunecată, iată că pe final m-am bucurat şi de ceva raze mai blânde. Continue reading

România. Puzzle subiectiv de lucruri bune

Pentru că de 1 Decembrie batem apa-n piuă despre România, vorbind-o de bine sau de mai puţin bine, anul acesta am făcut un top foarte personal despre câteva chestii care-mi plac în ţara mea natală. Desigur, unele dintre ele sunt de găsit şi pe alte meleaguri, însă eu le-am trăit aici cu drag, aşa că le-am inclus în acest puzzle subiectiv de gânduri pozitive.

cetatea-cisnadioara-panorama

România se cere descoperită, căci frumuseţea i se ascunde timidă după un paravan uneori prea cenuşiu. Nu se multumeşte să-i arunci o privire scurtă, ci se lasă greu cucerită. Vrea să-ţi capteze atenţia, să i te dedici total pentru a o descoperi. Ce-i drept, uneori trebuie să treci prin încercări serioase, ca Făt-Frumos din poveste, dacă vrei să-i descoperi farmecul. Îţi cere multă răbdare şi te supune unor provocări acerbe, aşa că satisfacţia e cu atât mai mare când reuşeşti să-i afli caracterul şi comorile tăinuite bine-bine.

Am înţeles asta după vreo 10 ani de stat în Bucureşti, oraş care m-a făcut să privesc cu alţi ochi realitatea din jur. Cel mai important, am învăţat să fiu curioasă. Nu se ştie ce detaliu poate apărea după o poartă veche sau pe o stradă uitată de lume, în spatele platoşei de blocuri gri. O lecţie valoroasă a fost că dincolo de aparenţe, deseori îşi arată lumina o realitate surprinzător de plăcută. Continue reading