Tag Archives: maraton

UVT Liberty Marathon 2021: 42 km cu ochii pe ceas

Ultima dată când am alergat 42 km într-o cursă de asfalt a fost în 2017, la Maratonul Chișinău (Nu, n-am o memorie așa bună, am răsfoit blogul ca să găsesc competiția). Desigur, între timp am participat la semi-uri, curse montane și ultramaratoane, anul trecut am făcut alergări pe cont propriu de peste 40 km, dar n-am mai tras la un maraton oficial pe asfalt de 4 ani.

Așa că mi-am făcut curaj pentru 42 km la UVT Liberty Marathon, ca prima mea cursă în Timișoaraîn afară de nebunia din Parcul Copiilor. Ca să nu existe dubii pentru ne-timișoreni, UVT vine de la Universitatea de Vest din Timișoara, organizatorii evenimentului. Startul a fost chiar în fața universității.

Cursa mea

Am avut emoții maari! 🙂 Mi-am pierdut “antrenamentul” competițiilor, se pare, după aproape doi ani de pauză de la curse fizice. Mi-am propus să țin 5:15 – 5:20 cât mai mult, fiind totuși conștientă că nu o să pot menține ritmul ăsta toată cursa.

Continue reading

Maratonul Montan Rafael 2019: 42 km în galben și roz

După experiența faină de la Maratonul Montan Rafael 2018, când am participat la semi, anul acesta am revenit în Codlea pentru o porție dublă de alergare pe cărări cu frunze galbene. M-am înscris la 42km, cu gândul că e ultima cursă din sezonul de trail pe anul ăsta.

Știam deja că peisajele sunt minunate, kit-ul – mai mult decât generos, iar tocana de la final – bună de te lingi pe degete. În plus, cursa are o cauză caritabilă, deci un motiv în plus să fim acolo pentru a susține o inițiativă atât de frumoasă.

Foto: Soțul lui Kiki

Ce mi se pare fain la alergările montane e că nu știu niciodată dinainte cum mă vor surprinde munții și ce gânduri voi avea pe traseu. E un mister cum mă voi simți în ziua cursei, cum se vor comporta picioarele, stomacul și mintea, așa că tot ce pot să fac e să fiu curioasă și să am răbdare, mai ales când ajung la acel punct în care mă întreb Ce caut eu pe coclauri?!

Văzusem pe hartă urcarea pe Măgura, care fusese inclusă anul trecut și la semimaraton, deci mă așteptam să fie o cursă intensă pe final. Dar nu mă așteptam la ce a fost în realitate.

Continue reading

EcoRun Moieciu 2019. Coborârile sunt mișto

Un câine lățos și negru mi se pune în cale, dar îl evit în ultima clipă și pășesc pe covorul de finiș, cu gura până la urechi când văd timpul reușit.

O infuzie serioasă de încredere – cu asta am plecat acasă de la EcoRun 2019. Am trăit atâtea emoții și mici victorii la cursa asta, că de-abia aștept următoarea alergare montană!

A fost pentru mine a treia participare la competiția de alergare atât de celebră de la Moieciu, care a sărbătorit anul acesta a zecea ediție. Cu toată că și-a schimbat numele – din EcoMarathon în Salomon EcoRun, atmosfera a rămas la fel de efervescentă.

Continue reading

Zăpadă numai bună de alergat la Brașov Marathon 2019

Pentru mine, combinația munte + zăpadă este minunată de admirat online, nu de trăit live. Servesc munte cu mare bucurie pe vreme bună, în special vara, în timp ce iarna zic „pas” la ture montane. Nu mă deranjează deloc să alerg la temperaturi sub zero, dar asta în parc, nu pe coclauri.

Așadar, ideea de a participa la un maraton montan pe zăpadă, la temperaturi cu minus, mi-a dat ceva emoții, dar am acceptat totuși provocarea Brașov Marathon 2019.

Surpriză! Cursa asta mi-a schimbat părerea despre alergatul la munte, pe zăpadă 🙂

Continue reading

Ciucaș X3 2018, energie X3

Al treilea an la Ciucaș și simt că de-abia acum am început să-i prind gustul.

Maratonul Ciucaș X3 2018 a fost cea mai reușită cursă montană a mea până la acest moment. Și spun asta nu (doar) pentru că am scos un timp mai bun decât în anii anteriori, ci pentru că m-am simțit excelent pe tot traseul. Urcările, chiar dacă solicitante, nu m-au mai chinuit așa tare, iar pe plat am alergat binișor. Nu am avut absolut nicio durere de genunchi sau de altceva, nici în timpul și nici după cursă, iar febra musculară e blândă.

Sună a concluzie, însă e doar începutul 🙂

ciucasx3 2018

Foto: Cornel – Fisheye.ro

Am ajuns în Cheia vineri, la prânz, iar pe seară am fost printre primii la ridicat kiturile, după o raită pe la standurile cu produse de alergare. Între timp, sala de sport s-a umplut rapid de lume și entuziasm.

La ieșire am văzut grămezile de pepeni care așteptau cuminți în curte și mi-am promis că mă înfig în ei a doua zi, după alergare.  Continue reading

Roșia Montană Marathon 2018. Noroiul face bine

Anul acesta mi-am dorit să descopăr și să particip la noi curse de alergare, iar multe dintre cele alese au fost la munte. În general maratoane, că dacă tot bat atâta drum, măcar să fie o experiență mai intensă. Este și cazul Roșia Montană Marathon, care mi-a surâs și pentru că nu fusesem încă în zonă, deci am profitat ca să îmbin alergarea cu exploratul de tărâmuri necunoscute mie.

rosia montana marathon 2018

Joi, după multe ore de mers cu mașina, am ajuns aproape de miezul nopții în Bucium, satul de lângă Roșia Montană unde am avut cazare. A doua zi dimineață am luat un mic dejun foarte consistent, ne-am jucat cu Zoro, câinele pensiunii, după care am pornit spre Roșia.

Iată-ne ajunși într-un sat liniștit, cu case ici și colo și străzi presărate cu lozinci pro-minerit. Probabil voi povesti într-un articol separat despre cum a fost întâlnirea mea turistică și culturală cu acest colț de lume, deocamdată să povestim despre cursă.   Continue reading

EcoMarathon 2018: aceeași energie, mai puțină febră musculară

După ce în 2017 am gustat pentru prima dată din atmosfera EcoMarathon, anul acesta am revenit la Moieciu pentru cele 3 bucle ale trifoiului maratonist. M-am simțit mult mai relaxată, cred că și mai încrezătoare, deși n-am pornit cu ambiții de timp, ci doar cu dorința de a mă simți bine.

Adevărul e că sunt niște peisaje de poveste în zona asta, iar faptul de a alerga pe un traseu divers, scăldat în verdeață și aer curat, e binevenit pentru o alergătoare de asfalt ca mine. 

ecomaraton moieciu impresii 2018

Foto: Marius Claudiu

Dimineața cursei a început caldă și luminoasă, cu zumzăiala din fața Casei de Cultură din Moieciu, asediată de alergători colorați. Spre deosebire de anul trecut, când a fost înnorat, acum am avut parte de soare la maxim. Cam mult soare, chiar.

La start am încercat să-mi temperez pornirea prea în forță și să nu mă las furată de valul de alergători. Cei 3 km de asfalt s-au scurs repede sub picioarele mele (recunosc, abia așteptam micul pod de peste râu ca să-mi mai trag un pic sufletul :)) După ce am trecut podețul a început adevărata distracție: urcarea prin pădure, în șir indian, cu unii alergători mai energici depășind prin decor.  Continue reading

Brașov Marathon 2018 – impresii de cursă

În fiecare an tot zic că merg mai des la munte pentru alergări sau măcar pentru plimbări, ca antrenament, dar uite că s-a făcut deja aprilie și n-am reușit nicio astfel de ieșire. Așa că la Brașov Marathon, pe 21 aprilie, am ajuns exclusiv cu kilometri pe plat în picioare și curiozitatea de a explora pentru prima oară traseul probei de maraton (38 km).

Însă înainte să povestesc cum a fost cursa, vreau să laud inițiativa organizatorilor de a renunța la paharele de plastic pentru apă de la punctele de hidratare. Și nu doar atât: respect pentru faptul că n-am primit pliante inutile în kit și că n-a trebuit să venim cu declarații printate! Pe 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, deci evenimentul s-a asortat perfect cu ea. Dacă tot am amintit de kit, mi-a plăcut bentița personalizată și m-am bucurat că voi avea o amintire practică de la cursa asta, având în vedere că tricou nu mi-am luat.brasov marathon finis

Dimineața cursei a fost una generoasă cu noi, alergătorii: luminoasă, fără pic de nori, cu o răcoare revigorantă, numai bună de zburdat. Timpul până la start s-a evaporat rapid, iar la 8 fix  am început goana spre culmea verde din fața noastră.  Continue reading

Maraton Piatra Craiului 2017: ce nu te omoară te face mai puternic

Pășesc printr-o cremă de ciocolată topită, densă și lipicioasă, care așteaptă să fie savurată…

Dar stai, nu e ciocolată, e noroi, iar eu sunt la Maraton Piatra Craiului, în creierii munților, încercând să-mi păstrez echilibrul pe nămolul transformat mai apoi în zăpadă. Prima mea participare la celebrul MPC a fost epică, pe o vreme care i-a făcut pe organizatori să modifice traseul și echipamentul obligatoriu. Ploaia și ninsoarea ne-au ținut companie toată ziua, făcând cu schimbul, iar pe jos am avut noroi și zăpadă cât vezi cu ochii.

MPC 2017

Mulțumesc, Cosmin, pentru poză!

Aflasem cu câteva zile înainte că temperaturile vor fi scăzute și vremea ploioasă, dar am tot sperat că situația se va redresa. N-a fost să fie. La ședința tehnică ni s-a comunicat noua configurație a traseului, care nu mai ajungea în zonele expuse și cele cu lanțuri de pe creastă. Oricum, și această rută îmi era necunoscută, așa că urma să alerg maratonul ghidându-mă doar după marcaje, care speram să fie bine amplasate.

Dimineața cursei ne-a întâmpinat cu o ploaie măruntă ce nu dădea semne să se oprească prea curând. Startul s-a dat la 9:15, pentru că fiecărui alergător i s-a scanat numărul și i s-a verificat echipamentul obligatoriu. Echipament care, aveam să-mi dau seama mai târziu, a fost crucial pentru mine.  Continue reading

Ospăț cu fructe la Maratonul Internațional Chișinău 2017

De ceva vreme, cursele de alergare din afara Bucureștiului sunt pentru mine un bun pretext de plimbări și mini-vacanțe. Așa a fost și în cazul Maratonului Internațional Chișinău, la care m-am înscris din curiozitatea de a vizita o altă țară pentru prima dată, pe lângă dorința de a mai experimenta un maraton pe asfalt.

Cursa de la Chișinău a picat fix la o săptămână după nebunia S24H de la Timișoara, însă m-am simțit nesperat de bine după cei 107 km. Totuși, nu mi-am propus să trag prea tare, ci doar să mă bucur de alergarea pe un traseu nou, cât să mai am energie și de explorat orașul.

cum a fost la maratonul chisinau 2017

Am ajuns în capitala Moldovei vineri la amiază, timp berechet să facem un carbloading La Plăcinte, să tragem o tură de recunoaștere pe străzi și să ne familiarizăm cu atmosfera. Despre partea „turistică” a acestei vacanțe voi povesti într-un alt articol, acum să ne ocupăm de maraton.

Vineri seara, în Piața Marii Adunări Naționale, punctul zero al Maratonului, era liniște și pace. N-a fost nevoie să aștept să-mi iau kitul, pe care am avut surpriza să-l primesc într-un rucsac simpatic, cu simbolurile cursei. Mi s-a părut foarte inspirat design-ul materialelor promoționale și al tricourilor, cu iz tradițional-folcloric.  Continue reading