Author Archives: Andra :)

Paradisul în stil italian – Grădina Giusti din Verona

4 Replies

O bibliotecă? Un magazin cu dulciuri? Un tărâm al plăcerilor infinite? Nu ştiu cum vă imaginaţi voi paradisul, dar pentru mine se aseamănă mult cu o grădină în stil italian. Iar ultimul astfel de paradis descoperit a fost Giardino Giusti din Verona, unde am uitat de timp şi de alte detalii, uimită de atâta frumuseţe.

giardino giusti

Grădina Giusti este un adevărat parc de 5 stele, îngrijit şi elegant, cu o alură regală. Biletul de acces costă 7 euro, dar merită! Iniţial am ezitat dacă să plătesc suma asta ca să văd doar o grădină, dar mă bucur că am luat decizia să intru, pentru că atmosfera este superbă.

Parcul a fost creat la finalul anilor 1400, iar structura actuală a fost realizată de către Agostino Giusti, cavaler al Republicii Veneţiene, în anul 1570, pentru palatul Giusti. Continue reading →

Jurnal de cursă: PB la Maratonul de la Verona

8 Replies

De ce Verona ca destinaţie pentru vacanţă? În cazul meu, răspunsul a fost simplu şi nu are treabă cu Romeo şi Julieta: ca să alerg la (încă) un maraton. La asta se adaugă şi dorinţa de a vedea Italia din nou, după vreo 2 ani în care am ratat-o ca destinaţie de concediu.

maratonul-de-la-verona-2015-medalie

Povestea a început prin vară, când am aflat că Maratonul de la Bucureşti se va suprapune cu un alt eveniment la care voiam să ajung. Am început atunci să-mi pregăresc revanşa în ale alergării. Mi-am pus pe wishlist cele câteva condiţii – maraton în Italia, într-o destinaţie accesibilă ca preţ şi locaţie (adică să existe zboruri low-cost măcar spre un oraş din apropiere). Am căutat şi-am căutat, iar cea mai potrivită cursă mi s-a părut a fi Maratona di Verona, de pe 15 noiembrie. A ieşit deci una bucată vacanţă formată din 4 zile la Verona + 5 zile la Bologna, aşa, de „recuperare” (dacă tot aveam să ajung prin zonă, mi-am zis să revăd pe îndelete oraşul roşcat, care mi-a fost atât de drag la prima vizită). Continue reading →

Cum m-am bucurat de vacanţă la Verona

Leave a reply

M-am mobilizat cam greu să scriu despre porţia de vacanţă italiană pe 2015, deşi a fost una extrem de savuroasă, binevenită după o perioadă în care am lucrat la foc continuu. Cred că mi-era teamă că nu voi găsi cuvintele potrivite să descriu ce am trăit şi simţit în cele 9 zile în care am umblat hai-hui prin câteva oraşe minunate: Verona, Bologna, Ferrara şi Ravenna. Într-un final, iaca m-am pus pe povestit. M-au ajutat cele peste 500 de poze făcute, deşi nu mi-a fost deloc uşor să fac o selecţie.

verona-italia

De ce am ales tocmai Verona ca destinaţie de vacanţă? Răspunsul o să-l aflaţi într-un articol viitor 😀 Ce pot să vă zic e că nu are treabă cu Romeo, Julieta sau abureli de genu’.

Am început vacanţa cu un zbor lin spre Bologna primitoare şi însorită, de unde am luat trenul spre Verona. N-am mai greşit peronul şi nici n-am mai încurcat ora, ca data trecută, aşa că am ajuns în oraşul îndrăgostiţilor după căderea serii. L-am găsit învelit într-o pătură subţire de ceaţă, dar am aflat uşor drumul spre centru, apoi spre B&B-ul unde aveam cazare, lăsându-mă purtată de străzile pietruite din centru, aproape pustii (într-o seară de vineri m-aş fi aşteptat să fie mai multă lume mişunând pe la magazine şi restaurante). Continue reading →

O nouă lecţie de la alergat

2 Replies

S-a întâmplat într-o sâmbătă dimineaţă, pe 26. Ştiu asta cu exactitate pentru că mi-am notat conştiincios în agenda cu Happy Moments, “memoria” mea externă, unde-mi planific task-urile şi alte mărunţişuri zilnice.

M-am lăsat îmbiată de aerul proaspăt şi călduţ al dimineţii să ies la alergat. O rutină de care încerc să mă ţin chiar şi pe vremea rece, deşi e tare ispititor să rămâi în pat, la căldură, în loc să baţi asfaltul când afară de-abia se crapă de ziuă. Sau măcar să stai la laptop, cu o cană de ceai cald, dând scroll la Facebook…

parc-titan-IOR-bucurestiRevenind. Pe atunci era o zi frumoasă, cu lume ieşită la plimbare în parc dis-de-dimineaţă. Am coborât scările spre IOR şi am virat stânga, ca de obicei, apoi m-am avântat pe aleea şerpuitoare de pe malul lacului. Am alergat doar câteva sute de metri, când m-a pălit oboseala. Da o oboseală din aia gravă, de-mi venea să mă întind în iarbă şi să adorm cât ai zice “sprint”.

Am tras de mine, am mai oprit la o cişmea să beau nişte apă, mi-am rotit privirea spre lebedele alunecând atât de uşor pe luciul apei… Nimic. Îmi simţeam în continuare picioarele ca de plumb, deşi nu aveam nicio durere sau disconfort şi nici prea cald nu era. Pur şi simplu, îmi cereau să încetinesc pasul. După o tură mă simţeam ca şi cum tocmai aş fi băgat un maraton, dar n-am vrut să renunţ şi să părăsesc parcul. Continue reading →

5 gânduri despre a mânca sănătos

1 Reply

1. “Salată” nu înseamnă o adunătură de frunze fără gust, cum sunt caricaturizate de multe ori, pe nedrept. Sunt persoane care au alergie doar când aud denumirea, tocmai pentru că acest minunat preparat a fost “confiscat” de dietele aberante şi coborât la “rangul” de mâncare pentru slăbit. Dar există şi combinaţii geniale, iar dacă sunteţi în pană de idei poate vă inspiră nişte locuri de prin oraş.

De exemplu, la Salad Box vă puteţi face propria salată din tot felul de ingrediente, iar la Lente (cel din str. Praporgescu) găsiţi în meniu salate minunate, cu roşii uscate, goji, cuş cuş, avocado, mentă, sumac, susan negru, smochine uscate (ca să dau doar un exemplu).

2. Există deserturi şi sănătoase, şi gustoase. “Sănătos” nu înseamnă automat “plictisitor”, iar cu un pic de deschidere poţi descoperi o mulţime de preparate uimitor de bune. De exemplu, îmi plac la nebunie prăjiturile şi torturile raw vegan, care arată grozav, sunt super yummy şi sănătoase.

prajituri-raw-ostraw-vegan

3. A mânca sănătos e o alegere, nu o corvoadă sau o pedeapsă. E aşa greu de înţeles? 🙂 Continue reading →

Tăcere, bunătate, recunoştinţă

Leave a reply

“Binele este alcătuit dintr-o cantitate infinită de lucruri mărunte, care, puse cap la cap, poate că vor reuşi să schimbe, până la urmă, lumea”.

Se întâmplă uneori să nu-mi găsesc cuvintele. Nu pentru că nu aş avea ceva de spus, ci pentru că mi-e teamă că nu voi reuşi să mă fac înţeleasă. De-asta prefer să stau pe margine, privind scena luminată puternic, unde oamenii se ceartă şi acuză, ca şi cum s-ar apropia sfârştul lumii. Mă şi mir cât de detaşată sunt. Asta nu înseamnă că nu-mi pasă, ci că prefer să-mi exprim altfel sentimentele, ideile.

ferestre luminate in noapte

Prefer gesturile mărunte ale cotidianului şi nu “revoluţiile” care cer răzbunare. Binele construit picătură cu picătură, de la om la om, uneori anonim; faptele bune care poate nu ajung în presă pentru că nu sunt destul de mari sau impresionante. Or fi şi măsurile drastice o soluţie, nu zic nu, însă pe mine astfel de iniţiative nu reuşesc să mă mobilizeze sau să mă motiveze. Aşa sunt eu. Continue reading →

Frunze galbene şi plăceri de octombrie

Leave a reply

În fiecare lună strâng tot felul de momente plăcute. Unele sunt încapsulate în imagini, “îndosariate” şi păstrate cu grijă, în timp ce altele îşi iau zborul din memorie asemenea unor fluturi. Pe lângă ce am povestit deja în postările de pe blog, în acest octombrie au mai fost şi alte clipe dragi pe care le-am fotografiat şi pus bine în suflet. Câteva din ele:

O supă cremă de legume gustoasă şi uriaşă (14 lei) savurată la Pukka Tukka, restaurantul cu produse bio din Piaţa Amzei. Locul e foarte micuţ, dar primitor, iar în ziua aceea, la prânz, soarele flirta cu geamul, aşa că m-am bucurat de căldură şi lumină pe placul inimii. cumpărată de la Kilipirim. Mi-era tare dor de citit ceva fain!

supa-crema-de-legume-la-pukka-food

Pe bicicletă la Comana, prin noroi şi un covor de frunze. Plus multă linişte. O gustare cu roşii cherry, humus la cutie, caşcaval, nuci şi crănţăneli cu chimen şi seminţe. Continue reading →

Drumul cel mai scurt spre fericire – Lynda Field

2 Replies

drumul cel mai scurt spre fericireDupă titlu, “Drumul cel mai scurt spre fericire” pare una dintre acele multe cărţi care au invadat piaţa şi care promit să te înveţe cum să fii mai fericit, mai bogat, mai satisfăcut etc. Dincolo de coperta roz gen „Barbie” şi scrisul alandala cu prea multe fonturi şi culori, am avut surpriza să descopăr în aceste pagini câteva sugestii şi idei care m-au pus pe gânduri.

Cartea propune o serie de paşi zilnici pentru a transforma o viziune sumbră asupra vieţii în una veselă şi pozitivă; ne arată cum să privim viaţa cu ochi optimişti şi să aducem mai multă bună dispoziţie în viaţa noastră prin echilibru şi calm. Povestioarele prezentate subliniază ideile expuse şi arată cum se poate schimba viaţa noastră cu puţină hotărâre. Îmi place că sunt sugerate şi acţiuni concrete, nu doar sfaturi abstracte. A gândi pozitiv este important, dar pentru a obţine ceva nu este de ajuns, e nevoie să şi acţionezi.

Câteva idei pe care le-am reţinut din această carte: Continue reading →

O nouă pictură pe treptele străzii Xenofon

Leave a reply

Un râu cu apă limpede şi rece se revarsă pe o stradă din capitală, printre pietre şi vegetaţie sălbatică…

Nu am halucinaţii, cum probabil aţi fi tentaţi să credeţi. Este vorba de o pictură aflată pe strada Xenofon, singura stradă în trepte din Bucureşti, aflată aproape de Parcul Carol.

strada-xenofon-cascada

În vara anului trecut am făcut o plimbare pe-acolo şi am găsit strada respectivă decorată cu monumente şi locuri reprezentative ale oraşului, o idee binevenită în urbanul cam cenuşiu al zonei. Fotografii şi impresii de atunci găsiţi în acest articol.

Recent am aflat că strada a fost repictată, de data aceasta cu un peisaj montan, aşa că am mers să văd minunea cu ochii mei. Continue reading →