Zilele trecute am făcut curăţenie şi am găsit mesajul ăsta 🙂
“Lucrurile bune se lasă aşteptate. Dar aşa cum este sigur că vine primăvara, vor veni şi ele. Răbdare.”
Răbdare
Leave a reply
Author Archives: Andra :)
Must see: Domeniul Manasia şi un conac de poveste
Ce faci când cheful de vacanţă te trage de mânecă, dar mai e ceva timp până să pleci în concediu? Simplu, plănuieşti o escapadă prin apropiere de casă, care să-ţi potolească temporar dorul de umblat hai-hui. Asta am făcut eu zilele trecute, după ce am descoperit întâmplător pe Facebook un colţ de vis, la doar 50 km de Bucureşti. Este vorba despre Conacul Manasia, situat în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Ialomiţa, aproape de Urziceni.
Fotografiile de pe site erau ireal de frumoase, aşa că am profitat de vremea bună şi am pus la cale o plimbare la conac. Am telefonat pentru mai multe detalii şi m-am bucurat să aflu că domeniul se poate vizita în timpul săptămânii; fără să mai stau pe gânduri, am făcut rezervare pentru un tur ghidat. Am ajuns la Manasia pe după-amiază, un pic adormită de căldura nefirească pentru jumătatea lui ianuarie.
Raw vegan goodies la Restaurantul Barca
Am deschis un document Word în ideea de a scrie un articol pentru o colaborare, dar mi-am dat seama repede că nu am chef de subiectul respectiv, aşa că am zis să vă povestesc despre un restaurant drăguţ unde am fost de curând: Barca – Prietenii şi hrana vie.
După nume, v-aţi prins probabil care e specificul locului. La Barca se servesc în special preparate raw vegan (crude) extrem de delicioase, cu ingrediente sănătoase şi în combinaţii inedite. În meniu există şi destul de multe mâncăruri preparate termic, însă fără lapte, ouă, carne. Totuşi, eu zic că şi carnivorii vor găsi ceva delicios pe placul lor, dacă scapă de prejudecata că “orice masă trebuie să conţină carne”.
“Brânza” şi “smântâna” sunt făcute din caju sau seminţe de floarea soarelui, iar “laptele” din migdale. Cu toate astea, din meniu nu lipsesc… friptura cu cartofi prăjiţi, drobul sau ciorba de burtă. Între ghilimele, desigur. Vă las pe voi să descoperiţi surpriza. Continue reading
Milky Oolong – confort şi delicateţe într-o cană cu ceai
Pentru mine, Milky Oolong a fost una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri în materie de ceaiuri, iar dac-ar fi să fac un clasament al ceaiurilor mele preferate, cu siguranţă că s-ar găsi undeva în top 3. Îmi place gustul său delicat, uşor dulceag, cu o tentă de lapte, care aduce a confort şi relaxare. Pe mine, acest ceai mă îndeamnă la visat cu ochii deschişi şi la făcut planuri, mai ales că în faţă se întinde un an nou, gata să fie colorat cu amintiri speciale.
Am primit în dar un Milky Oolong chiar înainte de Crăciun şi m-am gândit să vă povestesc şi vouă despre el, poate vă fac poftă să-l încercaţi (dacă n-aţi făcut-o deja).
În cazul în care aţi ridicat din sprâncene la citirea denumirii, hai să facem un pic de lumină. Continue reading
30 de lecţii pe care le-am învăţat până la 30 de ani
*Ceea ce urmează sunt principii personale, nu adevăruri universal valabile.
1. Nu te stresa pentru lucrurile pe care nu le poţi controla. Pentru că da, nu ai cum să controlezi totul, oricât de tare ţi-ai dori. Concentrează-te pe ceea ce stă în puterea ta să schimbi.
2. Lucrurile bune trec. Pentru a face loc altora şi mai bune.
3. Singura competiţie e cu mine însămi, nu cu ceilalţi, pentru că fiecare dintre noi avem propria poveste.
4. Situaţiile nu se schimbă dacă te plângi. Se schimbă dacă acţionezi.
5. Savurează viaţa, nu o trăi pe fast-forward. Condimenteaz-o şi bucură-te de gustul ei.
6. Fii bun cu ceilalţi. Şi cu tine. Mai ales cu tine. Continue reading
Retrospectiva 2015: alergări, escapade şi locuri dragi
Citesc pe alte bloguri retrospective ale anului care se încheie, aşa că am zis să răsfoiesc şi eu un pic albumul virtual cu amintiri (adică blogul meu) şi să trec în revistă câteva din locurile şi experienţele faine din 2015.
În cinstea lui 2015, zic să bem un ceai, să ronţăim nişte biscuiţi delicioşi şi să fim recunoscători pentru lecţiile învăţate şi momentele dragi 🙂 La mine sună aşa:
Continue reading
Cum ne planificăm activităţile? Metoda mea de organizare
S-au făcut deja 2 ani de când folosesc agende pentru a mă organiza mai bine. Pe lângă mini-agenda din geantă, în care îmi notez adrese, evenimente, locuri etc., mai am una acasă, la îndemână, tronând pe birou. Aici îmi adun întâlnirile, task-urile mai importante şi lucrurile pe care îmi propun să le fac în timpul liber.
Lucrând (în cea mai mare parte a timpului) de acasă, ca freelancer, organizarea e un must have pentru mine, altfel n-am nicio şansă să ţin în frâu colaborările şi proiectele în care sunt implicată. În plus, nu văd de ce să-mi încarc memoria cu tot felul de date pe care risc să le încurc sau să le uit, când le pot nota pur şi simplu.
2014 a fost primul an în care am folosit o agendă de organizare pe zile. Nimic spectaculos, totul a pornit întâmplător, de la faptul că am găsit una prin casă şi mi-am zis s-o valorific. După cum se vede, e foarte simplă şi fără pretenţii, dar mi-a fost extrem de utilă. În plus, tot aici mi-am contorizat şi kilometri alergaţi (nu sunt fan Excel-uri şi încă nu m-a cuprins febra aplicaţiilor mobile), obicei pe care l-am continuat şi în 2015, când am adăugat timpii aproximativi. Continue reading
Acasă de Crăciun şi alte motive de recunoştinţă
Acasă la ai mei e cel mai bun restaurant. Chiar şi când furculiţa stă în partea dreaptă a farfuriei 😛
Şi Crăciunul ăsta a fost unul liniştit, ticsit cu somn, citit şi mâncare delicioasă la Tulcea. Acum sunt în starea în care încerc să-mi regăsesc cuvintele şi să reintru în ritm, aşa că n-o să povestesc prea mult şi doar o să vă fac poftă cu nişte fotografii.
Brăduţ la ghiveci, împodobit cu globuleţe simple şi vesele. (Mulţumesc, Raluca!) Pernuţa pufoasă mi-a adus-o Moşul şi am luat-o cu mine la “acasa” de la Bucureşti. Continue reading
1 Decembrie cu alergare şi sarmale. Cum a fost la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015
Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂
De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.
Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.
Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase. Continue reading
Crăciun fără dar(uri)
- “Ai făcut o friptură foarte bună, dar parcă ai pus prea puţină sare.”
- “Super cadoul, dar nu trebuia să te deranjezi!”
- “Îmi place la târgul de Crăciun, dar e cam aglomerat.”
- “Sunt de acord cu propunerea ta, dar nu mai bine alegem cealaltă variantă?” Etc.
Sunt fraze pe care le aud sau uneori chiar le rostesc şi îmi dau seama că e ceva care mă zgârie pe urechi. Ce au ele în comun? “Dar”-urile, desigur. Deşi la început ai zice că ai de-a face cu nişte complimente, “dar”-ul şi cuvintele care urmează le schimbă sensul. Când ascult toată fraza am senzaţia că entuziasmul şi aprecierea sunt doar mimate, iar singurul lor scop este de a introduce într-un mod mai drăguţ o nemulţumire. Bineînţeles că apreciez feedback-ul, în special dacă e constructiv, însă nu cred că este nevoie să răsturnăm mereu sensul aprecierilor şi să le scufundăm în critici inutile.
O conversaţie cu astfel de “dar”-uri nu e mai bogată, ci doar mai aspră. Iar Crăciunul e despre pufoşenie, căldură, culoare, îmbrăţişări, renunţare la orgolii, nu despre ţepi ascuţiţi îndreptaţi spre ceilalţi. Până la urmă, preferi să ai dreptate sau să fii fericit?
Mi-ar plăcea ca de Crăciunul ăsta să fac(em) altfel. Continue reading