A doua oară în Bologna. De data asta gata s-o savurez cu răbdare, în 5 zile pe care mi le-am dorit, mai presus de orice, relaxante. Fără “trebuie”, “musai” sau trezit la o anumită oră. Îmi făcusem totuşi o listă cu locuri de bifat, însă n-am prea folosit-o, pentru că ajunsă la minunatul B&B unde am avut cazare, am primit o hartă cu obiective faine, atât din cele turistice, foarte cunoscute, cât şi spaţii frecventate mai mult de localnici. Harta o găsiţi online aici, în caz că vă pregătiţi de o escapadă la Bologna 😉 O recomand cu entuziasm, datorită ei am ajuns în nişte locuri minunate!
Pe scurt, Bologna NU e perfectă. Nu e un oraş ca scos din cutie, aşa că “puritanii” care preferă locurile extra-curate, clădirile trase cu linia şi casele ce arată nou-nouţ vor fi dezamăgiţi. Porticurile atât de celebre sunt pe alocuri mâzgălite cu grafitti, mai dai peste câte-un cerşetor la colţul străzii, iar unele zone par de-a dreptul anarhice. În plus, am nimerit într-o perioadă în care se fac tot felul de reabilitări de pieţe, clădiri şi drumuri, aşa că inclusiv în centru era un pic dezordine. În schimb, te poţi bucura de jocuri de forme şi culori – roşu, portocaliu, cafeniu, galben auriu. Bologna e o rebelă hippie pe care nu te poţi abţine să n-o priveşti, deşi ţi se pare un pic ciudată. La asta se adaugă, desigur, stilul italian, cu verva sa inconfundabilă.