A doua oară în Bologna. De data asta gata s-o savurez cu răbdare, în 5 zile pe care mi le-am dorit, mai presus de orice, relaxante. Fără “trebuie”, “musai” sau trezit la o anumită oră. Îmi făcusem totuşi o listă cu locuri de bifat, însă n-am prea folosit-o, pentru că ajunsă la minunatul B&B unde am avut cazare, am primit o hartă cu obiective faine, atât din cele turistice, foarte cunoscute, cât şi spaţii frecventate mai mult de localnici. Harta o găsiţi online aici, în caz că vă pregătiţi de o escapadă la Bologna 😉 O recomand cu entuziasm, datorită ei am ajuns în nişte locuri minunate!

Pe scurt, Bologna NU e perfectă. Nu e un oraş ca scos din cutie, aşa că “puritanii” care preferă locurile extra-curate, clădirile trase cu linia şi casele ce arată nou-nouţ vor fi dezamăgiţi. Porticurile atât de celebre sunt pe alocuri mâzgălite cu grafitti, mai dai peste câte-un cerşetor la colţul străzii, iar unele zone par de-a dreptul anarhice. În plus, am nimerit într-o perioadă în care se fac tot felul de reabilitări de pieţe, clădiri şi drumuri, aşa că inclusiv în centru era un pic dezordine. În schimb, te poţi bucura de jocuri de forme şi culori – roşu, portocaliu, cafeniu, galben auriu. Bologna e o rebelă hippie pe care nu te poţi abţine să n-o priveşti, deşi ţi se pare un pic ciudată. La asta se adaugă, desigur, stilul italian, cu verva sa inconfundabilă.

Cu bulinuţe, câteva gânduri şi cele mai faine experienţe trăite la Bologna:

1. Cazarea la Il BaGatto, un bed&breakfast şic aflat pe via del Pratello, una din străduţele pitoreşti ale oraşului, cu multe cafenele, care seara târziu palpită de energie. Nu m-a plătit nimeni să-i fac reclamă, dar am fost impresionată de curăţenie, decor şi atitudinea prietenoasă a gazdei, aşa că îl foarte recomand! În plus, e aproape de Piazza Maggiore şi de centrul oraşului.

2. Atmosfera de dimineaţă din cafenele şi baruri, unde oamenii se opresc să-şi ia micul dejun – un cornetto şi cafea sau cappuccino.

3. Urcarea în turnul Asinelli, unul din simbolurile oraşului, alături de Garisenda, turnul înclinat de lângă el. Simţeam că am rămas cu o restanţă de vizita trecută la Bologna, aşa că am bifat turnul încă din prima zi. După 3 euro şi o scară care mi s-a părut infinită, am ajuns în vârf, de unde am admirat acoperişurile şi turnurile vechi, în ciuda zilei înnorate. (mai multe poze, într-o postare viitoare)

4. Clădirea Archiginnasio, fost sediu central al Universităţii, în prezent bibliotecă municipală. Aici am vizitat Teatro Anatomico, un amfiteatru din lemn, cu ornamente şi statui, precum şi sala Stabat Mater, folosită şi în prezent pentru diferite evenimente. Pereţii interiori ai clădirii sunt “tapetaţi” cu circa 6000 de steme ale foştilor studenţi, reprezentând cel mai mare complex heraldic mural existent.

5. Magazinul Tiger, din care n-aş mai fi plecat. Noroc că n-aveam loc în bagaj, că altfel plecam cu tot magazinul :)) Tiger este o marcă daneză cu produse pentru casă de tot felul şi mici accesorii drăgălaşe, la preţuri foarte convenabile. Un loc ideal de unde să cumperi cadouri de Crăciun.

6. Mic-dejunurile la Vanilia, un bar dur la prima vedere, cu scheleţi şi tatuaje, însă destul de cozy în interior.

7. Străduţele din centrul vechi, luate la picior, fascinată de tot ceea ce îmi apărea în faţa ochilor, de cotloane şi alei înguste, dar şi de galeria de porticuri.

8. Frescele de pe tavanul unor porticuri din centru.

9. Ceaiul de cardamom şi platoul cu bunătăţi arăbeşti la Al Salam, la ora prânzului, alături de mulţi studenţi.

10. Bisericile: Oratorio di Santa Cecilia – cu scene pictate din viaţa sfintei, San Stefano – un adevărat labirint, Santuario Corpus Domini, Basilica San Domenico etc.

11. Performanţa de a nu uita să validez biletele înainte să mă urc în tren, după regulile italiene. Am făcut multe călătorii cu trenul în vacanţa asta, majoritatea şi cu niscaiva întârzieri, însă per total – confortabile.

12. Magazinele cu produse tradiţionale, osteriile şi cofetăriile, adevărate paradisuri pentru gurmanzi, cu bunătăţi apetisante, de-ţi vine să le mănânci cu ochii.

13. Străduţa cu 2 magazine de haine vintage, descoperită tot datorită hărţii-minune.

14. Piaţetele ninse cu frunze galbene de toamnă, un adevărat tablou în peisajul urban

15. Pizza uriaşă de la SpaccaNapoli, înfulecată pe treptele unei biserici, în cel mai pur stil italian. Italienii iau foarte în serios prânzul, dar asta nu înseamnă că se închid în osterii sau trattorii. Nu, unii îşi mănâncă sandvişul, pizza sau altceva în compania colegilor, pe bănci, trepte ori alte locuri improvizate.

16. Piazza Verdi şi efervescenţa zonei studenţeşti, de-a lungul străzii Zamboni.

17. Ceainăriile StregaTe şi Il Mondo di Euterpia, unde am mirosit o mulţime de ceaiuri şi am luat la pachet.

18. Arta urbană.

19. Magazinele elegante de pe via dell’Indipendenza. Desigur, admirate de-afară.

20. Piazza Maggiore, Fontana di Nettuno şi San Petronio, pe care le-am trecut din nou în revistă, că doar erau sub nasul meu…

21. Lectura de seară, în patul confortabil de la Il BaGatto.

22. Lungul drum spre Santuario della Madona di San Luca (despre care am citit la Mira), pe sub porticul cu 666 de coloane, cel mai lung din lume, alături de joggeri şi oameni sportivi. Atmosfera de la sanctuar era plină de pace, o linişte binevenită după oboseala acumulată pe drumul în urcare, destul de solicitant.

23. Bicicletele, omniprezente.

24. Citate faine de la librăriile Feltrinelli, descoperite întâmplător într-o galerie.

25. Plimbare pe via dell’Inferno şi în fostul ghetou evreiesc, un adevărat labirint îngust, descoperit după ce am bâjbâit puţin prin Galleria d’Arte Bongiovanni.

26. Prânz de rămas-bun la Canape, un mic bistrou cu mâncăruri bio delicioase şi gazde prietenoase.