Participarea la SportGuru Timișoara 21k a devenit o tradiție pentru mine, anul ăsta fiind al treilea la rând de când iau startul la proba de semimaraton.

Față de ediția din 2024, când am avut parte de un mic duș în timpul cursei, acum vremea a fost mai prietenoasă. Foarte răcoare de dimineață (mi-am luat mănuși), iar la prânz se anunțau vreo 20 de grade. Din fericire, soarele a fost de partea noastră.

Pentru că nu am avut vreun plan ambițios de PB la această cursă, mi-am permis să mă deplasez în alergare până la zona startului, ocazie cu care am bifat vreo 8 km ușori de încălzire.

Startul s-a dat din Piața Libertății, iar zona a fost căptușită cu garduri mai ceva ca o fortăreață. Atmosferă energizantă, muzică, soare, mulți alergători (vreo 2000 în total, la toate probele) – ce mai, o adevărată petrecere de alergare.

M-am înscris din nou fără să clipesc la SportGuru 21K, cu gândul că va fi un antrenament bun de viteză chiar în inima Timișoarei, cu atmosferă faină.

Dimineața s-a arătat înnorată și friguroasă, dar știam că după start urmează o încălzire zdravănă, așa că m-am îmbrăcat ca atare. Am ajuns destul de devreme la locul faptei și am găsit Piața Unirii puțin adormită. Apoi s-a adunat lumea și, mai o vorbă, mai o poză (sau mai multe), iată că s-a făcut ora 9.

Mi-am dat seama târziu că mă așezasem prea în spate la linia de start, însă n-am avut chef să dau din coate și am rămas la locul meu, cu gândul că asta mă va ajuta să nu pornesc prea tare. Fix înainte de start au bătut zdravăn clopotele domului, iar după ce s-au oprit, a pornit numărătoarea inversă, urmată de revărsarea alergătorilor de la 10 și 21 km pe străzile orașului.