• “Ai făcut o friptură foarte bună, dar parcă ai pus prea puţină sare.”
• “Super cadoul, dar nu trebuia să te deranjezi!”
• “Îmi place la târgul de Crăciun, dar e cam aglomerat.”
• “Sunt de acord cu propunerea ta, dar nu mai bine alegem cealaltă variantă?” Etc.

Sunt fraze pe care le aud sau uneori chiar le rostesc şi îmi dau seama că e ceva care mă zgârie pe urechi. Ce au ele în comun? “Dar”-urile, desigur. Deşi la început ai zice că ai de-a face cu nişte complimente, “dar”-ul şi cuvintele care urmează le schimbă sensul. Când ascult toată fraza am senzaţia că entuziasmul şi aprecierea sunt doar mimate, iar singurul lor scop este de a introduce într-un mod mai drăguţ o nemulţumire. Bineînţeles că apreciez feedback-ul, în special dacă e constructiv, însă nu cred că este nevoie să răsturnăm mereu sensul aprecierilor şi să le scufundăm în critici inutile.

O conversaţie cu astfel de “dar”-uri nu e mai bogată, ci doar mai aspră. Iar Crăciunul e despre pufoşenie, căldură, culoare, îmbrăţişări, renunţare la orgolii, nu despre ţepi ascuţiţi îndreptaţi spre ceilalţi. Până la urmă, preferi să ai dreptate sau să fii fericit?

Mi-ar plăcea ca de Crăciunul ăsta să fac(em) altfel. Să las “dar”-urile deoparte, să ofer şi să primesc complimente sincere, să mă bucur pur şi simplu, fără să caut cu insistenţă partea mai puţin plăcută sau care nu îmi convine. Ştiţi provocarea aia cu “21 days without complaining”? E momentul perfect pentru a-i da curs. Măcar în perioada asta, ar fi interesant să încetăm cu lamentările despre lucrurile care merg altfel decât am vrea noi. Mai ales când nu facem nimic ca să le schimbăm.

Vă doresc sărbători fără “dar”-uri, în care singurii ţepi să fie cei ai bradului de Crăciun! 😉

Articol publicat pe România Pozitivă