Tag Archives: România Pozitivă

În căutarea simplităţii: 9 idei inspirate de minimalism

Mă bucur de confortul unei locuințe cozy și îmi place să am la îndemână obiecte care îmi plac, însă nu vreau să devin obsedată de ele și în permanent nemulțumită că nu am destule. Iar în ultimii ani am constatat că nu e chiar atât de greu să renunți la lucruri. Cu puțin exercițiu, devine tot mai ușor să te detașezi.

Înainte să fi auzit de minimalism (curent care presupune simplificare – în artele vizuale, în design, în viață), descoperisem cât de eliberator e să fac ordine în șifonier și să donez din lucrurile pe care nu le mai port. Am renunțat să cumpăr un obiect doar pentru că e la reducere, deși nu am nevoie de el. A urmat apoi provocarea “6 luni fără shopping”, iar în ultima perioadă am citit mai multe chestii despre minimalism și beneficiile sale.

Totuși, nu-mi plac extremele. Nu am în plan să ajung la 15 obiecte, viața de nomad nu mă încântă deloc și nici ascetismul nu mi s-ar potrivi. Așa că din minimalism am adoptat și adaptat doar câteva idei, pe care le împărtășesc mai jos:

In geanta - minimalism

  1. Geantă mică

Prin facultate obișnuiam să car după mine o ditamai geanta, în ideea de a avea loc pentru tot felul de lucruri (în caz că aș avea nevoie de ele). Între timp, dimensiunile ei au scăzut considerabil. Mi-am dat seama că oricum nu foloseam multe din obiectele purtate cu zel, iar greutatea genții nu era tocmai prietenoasă cu umărul meu. Ce găsești acum la mine în geantă, în mod obișnuit? The basic stuff:

Continue reading

Balcoane și povești urbane

Am crescut între blocuri şi betoane, aşa că sunt familiară cu balcoanele aranjate ca nişte sertare uriaşe, urmând linii monotone sau, dimpotrivă, foarte diverse, unul mai fistichiu ca altul. Chiar dacă, la prima vedere, blocurile par construite fără imaginație sau gust, asta nu înseamnă că balcoanele lor nu pot fi admirate pentru linii, forme, culori sau jocuri de suprafețe.

asmita-gardens

Nu ştiu cât de bine face eterogenitatea asta la aspectul urbanistic al oraşului, dar e un prilej tare bun de a-ţi pune creativitatea la bătaie şi de a visa cu ochii aţintiţi spre cutiile de beton, geam sau termopan. Fiecare balcon e ca un canal TV unde poți descoperi fel și fel de elemente interesante – crâmpeie de viață. Mai ales dacă reușești să arunci un ochi și pe ferestre, îți poți face o impresie despre cotidianul celor care trăiesc acolo, poate un pic și despre pasiuni sau felul de a fi. Continue reading

Cetatea Făgărașului și cea mai frumoasă surpriză

Fericirea este starea de spirit în care nu-ți dorești nimic.”

Citatul acesta simplu și inspirat l-am descoperit într-o sală din Cetatea Făgărașului, una dintre opririle din turul de primăvară prin Transilvania. Dacă până la această vacanță asociam Făgărașul mai degrabă cu… brânza & smântână decât cu un obiectiv turistic, de acum îmi voi aminti mereu de mica cetate care mi-a oferit una dintre cele mai plăcute suprize de călătorie.

Cetatea Fagaras vizita

Era o dimineață caldă, cu soare, când am ajuns în Făgăraș. Am oprit direct în centru, lângă cetatea medievală ridicată pe o zonă de verdeață, cu imaginea reflectându-se fidel în șantul de apă din jur. Nu mi s-a părut cine știe ce, dar am zis să-i acord, totuși, o șansă. Prețul biletului pentru a vizita Muzeul Țării Făgărașului este de 15 lei, cost care inițial mi s-a părut cam mare. Totuși, după ce am făcut primii pași și mai târziu, când am ieșit pe poarta sa, mi-am dat seama că am judecat lucrurile cam grăbit. Continue reading

Cetatea Deva și o panoramă verde

Din capitolul “pentru prima dată”, am așezat Deva pe harta locurilor de curând explorate, în mini-turul din luna aprilie prin Transilvania. De fapt, mai corect ar fi să spun Cetatea Deva, pentru că prin oraș nu m-am oprit deloc, ci am mers glonț la fortăreața cocoțată pe deal, ce se detașează mândră în peisajul locului.

cetatea devaAm găsit cu ușurință drumul spre telecabină; platoul din față era aproape pustiu, dar nu m-am mirat deloc ținând cont că era o zi obișnuită din săptămână. Am luat un bilet doar pentru urcare, pe care am dat 6 lei (un drum dus-întors costă 10 lei), în ideea că voi coborî pe jos, prin Parcul Cetății, pentru a mai admira o bucată de oraș mai de aproape. Continue reading

Două experiențe interesante @Noaptea Muzeelor 2016

În fiecare an, Noaptea Muzeelor îmi provoacă sentimente contradictorii. Pe de-o parte, îmi place ideea de a cutreiera străzi și spații în miez de noapte, alături de alți curioși, trezind muzeele la viață chiar și după apusul soarelui. Pe de altă parte, însă, aglomerația și agitația mi se par cumva nejustificate, având în vedere că majoritatea acestor muzee sunt deschise și în restul anului, iar taxele de intrare nu sunt foarte mari (ba chiar ridicol de mici, în unele cazuri).

noaptea muzeelorAm o amintire foarte plăcută de la o Noapte a Muzeelor mai veche (să tot fie vreo 6-7 ani de-atunci), când am dat gata dintr-un foc vreo 4 muzee alături de câțiva prieteni. Și atunci a fost aglomerație, dar parcă nu așa de mare ca în ultimii ani, de când fenomenul a devenit extrem de popular. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cred că e bine să profităm de orice pretext care ne invită să descoperim noi locuri și să ne lăsăm surprinși de personalitatea și poveștile orașelor în care trăim.

Revenind la Noaptea Muzeelor 2016: am pus pe lista dorințelor doar două locuri: “Muzeul tactil” – o experiență propusă de Fundația AMAIS la Facultatea de Arhitectură, și Muzeul CFR. Să le luăm pe rând:

Muzeul tactil

Pentru că am ajuns un pic mai devreme, am intrat în Facultatea de Arhitectură, ale cărei coridoare erau animate de lume. Am văzut cum funcționează o imprimantă 3D, am descoperit diferite documente și structuri într-o sală a facultății (se pare că au și un mini-muzeu intern) și m-am lăsat furată de un puzzle cu Bucureștiul. Alături de vreo câțiva puști, am pus bucățile din capitală la locul lor, reconstituind harta din fața noastră.

Bonus: din întâmplare, am dat peste ceva artă urbană inedită în curtea facultății.

wonder-mike-facultatea-de-arhitectura

Continue reading

Salina Turda – o experienţă desprinsă dintr-un film SF

Ca să trăieşti senzaţia unei lumi fantastice poţi să citeşti un roman SF, să mergi la un film sau… să vizitezi Salina Turda. Nu te întâlneşti cu zombi sau extratereştri, însă îţi clăteşti privirea cu un peisaj extraordinar, faci ceva mişcare şi respiri aer curat. Asta a fost concluzia mea după ce am petrecut vreo 2 ore în adâncurile pământului, într-o peşteră de sare impresionantă, unde m-am simţit ca într-o altă dimensiune.

cluj salina turda sare

După weekendul petrecut la Cluj, prima destinaţie a fost Salina Turda, despre care aflasem că e o adevărată bijuterie a spaţiului subteran. Văzusem câteva fotografii pe net, dar nu mă documentasem cu atenţie, iar singurul lucru pe care l-am verificat a fost programul, ca să mă asigur că e deschisă luni, când urma s-o vizitez. Aşadar, cu zero aşteptări şi fără mari pretenţii, pe o vreme ploioasă şi întunecată, am intrat în clădirea din sticlă ce părea un mic OZN. Continue reading

SenseAbility şi povestea unui tur pe nevăzute

După ce am savurat un prânz Pe Întuneric la restaurantul cu acelaşi nume din Bucureşti, acum am trecut la nivelul următor! Mai exact, am vizitat casa Ion Mincu folosind toate simţurile, cu excepţia celui vizual. De data aceasta n-am mai stat cuminte pe un scaun, ci am umblat hai-hui în ditamai clădirea, în beznă totală. M-am bucurat de această experienţă la invitaţia AMAis (Asociaţia Metodelor Alternative de Integrare Socială), la lansarea ediţiei 2016 a proiectului SenseAbility.

Proiectul SenseAbility îşi propune să integreze social persoanele cu dizabilităţi vizuale şi să facă spaţiul public mai prietenos şi accesibil acestora. Concret, asociaţia propune realizarea unor planuri tactile pentru cât mai multe clădiri şi a unor hărţi tactile cu zone din oraş, astfel încât persoanele cu deficienţe de vedere să aibă o perceţie de ansamblu asupra localţiilor respective.

plan-casa-ion-mincu-amais

senseability amais tur casa ion mincu

Foto: AMAis

De dimineaţă ne-am adunat în curtea luminată de soare a casei Ion Mincu, aflată la intersecţia străzilor Pitar Moş şi Verona (aproape de Piaţa Romană) şi construită în perioada 1863-1877 după un proiect al arhitectului Gaetano Burelli. Renovarea a fost finalizată în 2012, iar acum aici îşi are sediul Ordinul Arhitecţilor Români. Mai multe despre povestea acestei clădiri minunate  puteţi citi aici.

După un pic de socializare, am primit ochelari întunecaţi şi un baston de ajutor, ni s-a povestit pe scurt cum se foloseşte acesta, apoi am trecut la explorat. Continue reading

Cluj-Napoca: panorama de pe Cetăţuie

Au trecut aproape 4 ani, dar am revenit la Cluj cu acelaşi entuziasm, dornică să mă plimb pe străduţe şi prin pieţe, să mă bucur de detalii simpatice şi să-mi răsune în urechi dulcele accent local. După un drum luuung şi apoi un somn pe măsură, am deschis ochii având în faţă peisajul Clujului, cu weekendul desfăşurându-se molcom în faţa mea.

cluj-vedere-de-pe-cetatuie

Primul lucru pe care l-am făcut sâmbătă dimineaţa, după micul-dejun, a fost să mă mobilizez spre Cetăţuie, urcând dealul despre care îmi aminteam că oferă o privelişte cum îmi place mie. O panoramă spre oraş, cu multe clădiri, turle de biserici, verdeaţă, cartiere de blocuri noi, Someşul, Cluj Arena şi alte detalii care se pierd în zare. Fac o paranteză. Deşi e un oraş dinamic, modern, studenţesc, mie Clujul îmi transmite o senzaţie de relaxare maximă, chiar şi când maşinile trec în goană pe lângă mine. Ca vizitator, îmi pare un colţ idilic, unde timpul are răbdare cu carul, iar zilele miros a libertate… Continue reading

Viaţa nu e dreaptă

Viaţa are sinuozităţi şi curbe în ac de păr unde te-aştepţi mai puţin. Orice, numai dreaptă nu e. Te poartă pe drumuri şerpuitoare, la înălţimi de te apucă ameţeala, apoi te coboară cu viteză, ca într-un roller coaster capricios.

Îţi pompează adrenalină prin vene, uneori te aduce aproape de marginea prăpastiei, însă reuşeşti să revii la calea ta. Mai conştient de valoarea ei, înveţi să o apreciezi aşa cum e, chiar şi nedreaptă. O îmblânzeşti cu momente şi experienţe de neuitat, pe care le păstrezi ascunse în suflet.

drum-in-tulcea

Viaţa nu e o autostradă sau o şosea monotonă pe care mergi ţinând volanul pur şi simplu, aproape aţipind. Nu e un drum drept şi nici măcar unul lin. Are gropi, porţiuni închise ori în lucru. Însă asta nu te va opri, nu-i aşa? Continue reading

Destul de bun

2 ore de căutat cu febrilitate un subiect despre care să scriu, dat scroll pe Facebook, întrebat prieteni, explorat ciorne mai vechi, citit alte bloguri, verificat mail, pus muzică de concentrare, din nou pe Facebook, băut ceai… Şi nimic. Nu mi-a venit nimic inteligent în minte, nimic care să merite notat, dezbătut, arătat. Sigur, am o grămadă de idei de articole, dar la momentul ăsta mi se pare că nimic nu e destul de bun.

Destul de bun…

Mare parte din viaţa mea s-a învârtit şi se învârte în jurul acestui „standard”. Senzaţia că, indiferent de ce aş face, nu voi fi suficient de bună, că, oricât m-aş strădui, nu voi fi la înălţime, mă blochează de atâtea ori, că aproape m-am obişnuit cu ea. Uneori o simt mai puternic, alteori mai slab, ca o durere sâcâitoare care apare când ţi-e lumea mai dragă.

destul-de-bun

Să fii mai bun, să-ţi depăşeşti limitele, să ieşi din zona de confort, să înveţi mereu. La polul opus, să apreciezi ceea ce ai, să te bucuri de clipă, să te accepţi aşa cum eşti. Între astea două extreme se află o frânghie subţire pe care eu încerc să fac echilibristică, într-o postură uneori caraghioasă şi inconfortabilă. Ţi se întâmplă şi ţie?

Continue reading