Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

Dacă vara şi, în general, când vremea este bună, parcurile gem de alergători, iarna situaţia se schimbă. Se pare că numărul alergătorilor scade proporţional cu cel al gradelor din termometru, astfel că în anotimpul rece aleile se golesc văzând cu ochii. Până acum vreo 2 ani, făceam şi eu parte din alergătorii “de sezon”, adică cei plini de entuziasm vara şi total demotivaţi iarna. Anotimpul alb însemna o pauză mare, după care îmi reveneam destul de greu în formă.

Alergarea iarna

Când am decis să-mi schimb obiceiul ăsta şi să continui să aleg iarna, am pus pe hârtie două variante:

  • abonament la o sală, unde să alerg pe bandă
  • investiţie în câteva haine de alergat iarna

Am ales a doua opţiune şi tare mă bucur, pentru că, într-adevăr, “nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite”. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv în cazul alergării.

Acum, la întrebarea “De ce să continui să alergi iarna?” răspunsul meu este… “De ce nu?”. Inspiri aer proaspăt, peisajele sunt superbe, imunitatea are doar de câştigat, te căleşti şi îţi menţii greutatea sub control (mai ales că iarna e şi anotimpul sărbătorilor îmbelşugate :P). Mi se pare mult mai plăcut să alergi pe răcoare, decât la temperaturi de peste 30 de grade, cu soarele-n cap. Dar cel mai fain e că aleile sunt libereee şi nu mai trebuie să faci slalom printre plimbăreţi, biciclişti sau roleri. Te simţi ca şi cum ai închiria parcul doar pentru tine! Cu toate astea, nu-i uşor să te mobilizei să dai piept cu gerul şi gheaţa, când în casă e căldurică, iar culcuşul confortabil îţi face insistent cu ochiul.

Cum mă motivez să alerg iarna?

  • Mă îmbrac adecvat. Iar asta nu înseamnă gros, ci în straturi. Adică pun 1-2 tricouri/ bluze din material respirabil (bumbacul reţine apa, deci nu e prea ok), iar deasupra o geacă subţire, de preferat impermeabilă. Ideea e să menţii umezeala cât mai departe de piele, iar după alergat să scapi cât mai repede de hainele transpirate.

echipament-alergare-iarna

Pentru început, mi-am luat o geacă pentru alergat de la Intersport, pe care am dat aprox. 120 de lei, o pereche de pantaloni de alergare pentru vreme rece – 50 de lei, de la Decathlon şi o bluză polar tot de la Decathlon – vreo 35 de lei, nu mai ştiu sigur.

Partea bună la hainele de alergare este că se usucă repede, aşa că pot fi spălate frecvent şi sunt mereu gata de folosit. Am apelat la căciulă, mănuşi şi şosete obişnuite, iar apoi mi-am extins garderoba cu câteva haine şi accesorii, primite sau cumpărate. Anul ăsta mi-am luat o geacă de la Decathlon (50 lei), impermeabilă şi uşoară, chiar dacă nu e pentru alergat. Izolează foarte bine şi merge purtată chiar şi cu tricou(ri) pe dedesubt. Sigur că există şi haine mai scumpe şi mai profi, însă ce vreau eu să subliniez e că nu e nevoie să investeşti o avere ca să poţi alerga iarna.

Adidaşi de iarnă nu mi-am luat nici acum, dar nu simt nevoia. Deşi stau prost cu circulaţia şi de obicei picioarele îmi sunt bocnă, nu mi-a fost frig nici chiar la alergările pe zăpadă. E mai dificil când zăpada se topeşte, iar apa ajunge la şosete, care se udă şi… nu e deloc plăcut. În cazul ăsta, încerc să scurtez alergarea şi mă gândesc că la un moment dat poate o să-mi iau şi nişte încălţări impermeabile.

  • Îmi adaptez programul. Sunt productivă şi plină de energie dimineaţa, iar trezitul devreme nu mă deranjează, aşa că vara o zbughesc în parc de pe la 7. Ei bine, iarna nu mai merge aşa. Pur şi simplu e nevoie de un efort supraomenesc să mă ridic din pat la 6 dimineaţa, efort pe care nu sunt dispusă să-l fac, pentru că prefer să-mi investesc altfel energia. Pentru mine, “flexibilitatea” e un cuvânt de bază, aşa că profit de avantajele programului de freelancer şi ies la alergat dimineaţa târziu, după prânz sau chiar seara. Cine ştie, poate că la un moment dat voi menţine ritualul de alergare la aceleaşi ore, dar până atunci îl mut de colo-colo prin programul meu, în funcţie de chef.
  • M-am alăturat unor grupuri de alergare. Până mai an, strategia “lup singuratic” a fost preferata mea. Ca să mă consolez că nu sunt singura “nebună” care iese în parc iarna, am dat Join (la propriu, nu doar pe Facebook) la grupurile de alergare din Herăstrău sau IOR, unde antrenamentele sunt finalizate cu o ieşire la vin cald/ceai/bere/limo etc.
  • Nu-mi propun să stabilesc PB-uri. Iarna alerg ca să mă menţin în formă şi nu ţin neapărat să bag viteză, ci doar să termin cu bine antrenamentul, fără să mă cad sau să mă accidentez, mai ales că se întâmplă să fie şi gheaţă. Plus că aşa am răgaz să admir peisajul îmbrăcat în zăpadă.
  • Mă gândesc la duşul fierbinte care mă aşteaptă după. Să ne-nţelegem, iubesc apa fierbinte indiferent că afară sunt -20 sau peste 30 de grade. Însă iarna parcă e mai plăcut să faci o baie caldă după ce ai alergat şi eşti obosit.
  • O altă idee ar fi participarea la competiţii, unde te încălzeşte atmosfera, iar entuziasmul participanţilor mai îndulceşte frigul. Din decembrie până în februarie cursele sunt mai rare, dar nu dispar de tot şi pot fi o idee bună pentru a te motiva să nu întrerupi alergările. Câteva competiţii de iarnă: Maratonul Reîntregirii Neamului, Semimaratonul Pe Argeş în jos – Piteşti, Santa Run, Semimaratonul Gerar, Maratonul Zăpezii, Făget Winter Tour etc.

Cam astea sunt strategiile mele. Sunt curioasă să le aflu şi pe ale voastre 🙂

Bonus, 3 recomandări pentru alergat iarna, via Andrei Roşu:

4 thoughts on “Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

  1. Oana R

    Si eu am descoperit anul asta ca se poate alerga iarna. Si nu numai ca se poate, dar se poate mult mai bine decat in sezonul cald. Cea mai buna alergare a mea de anul asta a fost la -10 grade si m-am simtit minunat. Sigur, ca sa prind curaj a trebuit sa citesc si eu cateva articole motivante cum e al tau 🙂 Echipament de alrgat pe timp de iarna mi-am luat si eu (colanti grosi, geaca, buff, manusi de alergat, jampiere colorate 🙂 ) si acum 2 zile mi-am comandat si adidasi de trail pt ca nu ma descurc deloc cu cei de alergat de asfalt acum… Cum reusesti sa nu aluneci? Nu frigul sau umezeala e pb la ai mei, pentru ca sunt impermeabili, dar merg numai cand e perfect uscat pe jos, cum a fost pana acum 2 saptamani. In rest si daca prind o portiune de apa risc sa alunec destul de urat. Sper sa fie ok cu adidasii de trail si sa nu fiu nevoita sa astept sa se topeasca toata zapada ca sa ies la alergat iar.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Prin IOR, pe unde alerg eu de obicei, aleile sunt curăţate, în cea mai mare parte. În Herăstrău am văzut că sunt multe porţiuni cu gheaţă/zăpadă îngheţată 🙁 Mai sunt nişte sisteme care se pot ataşa la adidaşi ca să nu aluneci, take a look: http://alerg.ro/cum-sa-nu-prea-aluneci-in-alergare.html N-am încercat niciuna din variante, dar cea cu şosetele pare cea mai la îndemână.

      Reply
  2. Sinziana

    Ehh uite cu asta m-ai uns pe suflet! De cand m-am intors din vacanta in tarile calde alergatul dimineata, pe intuneric si frig, la ora 7 este imposibil. Ca si tine, vara nu am nici o problema sa fac asta, dar iarna…
    Solutia a fost sa ma inscriu la un semi-marathon in primavara, asa ca vrand-nevrand trebuie sa ma antrenez. Aici unde locuiesc nu este extrem de frig si nici pe jos nu e ghetus, deci asta nu e o problema. Dar chestia esentiala este sa ies la alergat atunci cand sunt plina de energie, si nu seara cand abia astept sa ma culc. Pur si simplu imi fac placere frigul si singuratatea atunci cand alerg. 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *