Tag Archives: România Pozitivă

Palatul Mogoşoaia, locul perfect pentru o escapadă în afara Bucureştiului

11 Replies

Cum vremea bună a devenit o obişnuinţă, câteva ore mai aproape de natură sunt binevenite. Dacă aveţi chef de ieşit în aer liber, dar nu într-un parc şi nici nu vreţi să vă îndepărtaţi prea mult de oraş, vă propun Palatul Mogoşoaia.

Mogoşoaia se află cam la 15 kilometri de centrul Capitalei şi se ajunge foarte uşor, fiind un loc accesibil chiar şi pentru cei care nu au maşină personală. Se poate merge cu metroul până la Parc Bazilescu (M4), iar apoi aveţi la dispoziţie autobuzul 460 (din ce am observat, circulă cam la o oră) sau maxi-taxi-urile care trec destul de frecvent, preţul unui bilet fiind în acest caz de 3-4 lei. Ajungeţi în aproximativ 20 de minute, în funcţie de trafic.

palatul-mogosoaia-ferestre

Intrarea la complextul Mogoşoaia este liberă, trebuie să plătiţi doar dacă vreţi să vizitaţi Muzeul de Artă Brâncovenească.

Am fost impresionată de cât de curat şi îngrijit este tot ansamblul. Clădirile sunt într-o stare foarte bună, renovate recent, nu există gunoaie şi nici reclame care să afecteze specificul locului. Aleile se integrează şi ele în peisaj.

Continue reading →

Mergi pe drumul tău

9 Replies

Să zicem că ai o pasiune, o idee pe care vrei s-o iei mai în serios şi să-ţi „oficializezi” relaţia cu ea. Îţi doreşti s-o pui în practică, s-o lansezi şi s-o faci cunoscută lumii întregi.

O asemenea îndrăzneală aduce de obicei cu ea şi oameni gata să te demotiveze. Sunt genul ăla de persoane care la orice proiect mai nonconformist îţi zic repede: „A, nu, nu se poate”; „Ideea ta e sortită eşecului, n-are nicio şansă să se materializeze”; „Nu o să ai timp şi resurse să lucrezi la pasiunea ta şi oricum nimeni nu o să plătească pentru asta”.

Pe de-o parte, criticile sunt un lucru bun, dacă reuşeşti să le priveşti obiectiv, cu ceva detaşare, şi să nu le iei ca un afront. Gândeşte-te la un duş cu apă rece dis-de-dimineaţă, care te face să vezi apoi mai clar viaţa. Pe de altă parte însă, criticile pot fi o piedică, dacă te laşi demotivat de ele, în loc să le iei pur şi simplu ca pe un feedback şi, eventual, să-ţi îmbunătăţeşti munca.

În orice idee, oricât de nebunească ar fi, există un grăunte de realism.

mergi-pe-drumul-tauPentru că ideea ta, aşa naivă cum pare la prima vedere, poate fi întoarsă pe dos, modificată, adaptată şi poţi extrage din ea o bucăţică de pus în practică. Cel mai bine este să începi încet-încet, de exemplu cu un proiect-pilot sau o „miniatură”, pentru a-ţi da timp să te obişnuieşti şi a testa ideea.

Dacă cei din jur nu văd potenţialul proiectului tău, dar tu crezi în el, nu-ţi rămâne decât să ai tu atâta încredere în tine încât să mergi mai departe singur pe calea pe care ţi-ai ales-o. Sau, dacă ai noroc, însoţit de câţiva prieteni.

Continue reading →

7 senzaţii de primavară

17 Replies
  • Soarele a început să strălucească mai hotărât, iar afară e aşa frumos că parcă îmi pare rău să stau în casă. Primavara e perfectă pentru rătăcit pe străduţe uitate, cu aparatul foto în mână, în căutare de case speciale şi de locuri ascunse.
  • Miroase a aer curat, călduţ şi blând, a flori parfumate. Pentru mine, primăvara e despre delicateţe şi prospeţime, ca un ceai cu boboci de tradafir băut încet-încet în faţa unei ferestre deschise, cu privirea la viaţa care-ţi trece prin faţa ochilor.

flori in Herastrau

  • Păsărelele deschid stagiunea de concerte matinale, se alintă în soare şi te trezesc cu agitaţia lor. Îmi strigă hotărâte că timpul somnolenţei s-a dus, e păcat să pierd aşa vreme frumoasă hibernând!

Continue reading →

Prin oraş, la pas

9 Replies

Ai ieşit vreodată în oraş ca să te plimbi pur şi simplu, fără a intenţiona să ajungi undeva? Sau drumurile tale au mereu un scop precis şi nici nu priveşti stânga-dreapta?

casa-cu-cariatide-sibiuDacă tot a venit primăvara, vă propun să ieşim puţin din casă, doar pentru a face o plimbare în aer liber şi a ne bucura de ce-i în jur. Pentru mine, o plimbare plăcută este mereu binevenită şi mă linişteşte teribil. Plus că am descoperit tot felul de locuri interesante, iar pe moment am şi uitat unde sunt. Aşa că nu pot decât să vă invit şi pe voi să faceţi câţiva paşi 🙂

Lasă prejudecăţile acasă. Idei de tipul: „o să văd doar oameni trişti”, „mă deprimă clădirile cenuşii”, „mă enervează traficul”, „n-am nimic de văzut” sunt nişte piedici inutile pentru plimbarea ta. Observăm preponderent lucrurile pe care le căutam, inconştient, cu mintea şi cu privirea. Dacă ne fixam în minte că vom vedea doar aspecte urâte, evident că de asta vom avea parte. Continue reading →

Casa Avramide, scurt popas în trecutul oraşului Tulcea

16 Replies

Cu ocazia vizitei recente la Tulcea, am poposit şi la Casa Avramide, clădire care a găzduit pentru mulţi ani Muzeul Delta Dunării, mutat între timp într-o locaţie nouă.

Numele îi vine de la Alexe Avramide, un prosper întreprinzător local, proprietar de mori, ateliere, fabrici şi terenuri. Casa a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, la iniţiativa lui Avramide, de către meşteri italieni, fiind un simbol al familiei şi una dintre cele mai admirate clădiri din oraş.

casa-avramide-tulceaMuzeul este destul de micuţ, dar clădirea a fost reabilitată de curând şi amenajată frumos, cu mare atenţie la detalii, fiind reconstituite multe dintre elementele de altă dată. În cele câteva camere din casa-muzeu se găsesc expuse canapele, tablouri, rochii de seară şi costume cu frac, servicii de ceai etc. Nu sunt înghesuite foarte multe obiecte de mobilier, ceea ce dă impresia de spaţiu, iar camerele par foarte mari şi aerisite. Tavanele sunt împodobite cu stucaturi bogate, atent lucrate, completate de lampadare luxoase.

Continue reading →

Competiţii şi comparaţii

11 Replies

Noi, oamenii, avem nevoie de repere.

Avem nevoie de siguranţă, pe care o obţinem deseori prin identificarea cu nişte norme stabilite de societate şi considerate a fi optime. Pentru asta trebuie să avem un pic de spirit de turmă şi să ne orientăm după ceilalţi pentru a ne încadra în standardele pe care majoritatea le vede ca acceptabile.

Dorinţa de a fi asemenea altora ne poate însă împiedica să fim “noi“, să ne scoatem la iveală potenţialul propriu, autenticitatea. Pentru că fiecare are visele, preferinţele şi talentele personale.

everybody is a genius

Sunt atâtea situaţii şi ipostaze care încurajează competiţia şi o ridică la rang de artă, încât ne vine greu să privim în faţă şi să ne vedem de drumul nostru. Suntem încurajaţi de mici să fim competitivi, să fim mai buni decât ceilalţi, pentru că altfel ni se spune că nu am fi valoroşi. Cele mai multe sisteme educaţionale încurajează întrecerea în funcţie de un număr de materii, considerate esenţiale pentru un adult în devenire ţi impuse ca fiind cele mai bune.

Ce se întâmplă însă cu cei care nu au nicio aptitudine pentru aceste domenii, dar excelează în altele, nu atât de bine văzute, de populare? De multe ori sunt tentaţi să renunţe la ceea ce se pricep şi să se adapteze cerinţelor “standard”. Fără succes, din păcate.

Toate aceste situaţii insistă să ne facă să credem că oamenii pot fi ierarhizaţi în funcţie de anumite competenţe-cheie, iar cei care nu le au nu sunt buni de nimic. Aşa că oamenii respectivi nu se simt motivaţi să persevereze în ceea ce le place şi ştiu să facă, ci doresc să fie o copie (chiar şi nereuşită) a „omului mediu”.

Continue reading →

Cum ne tratăm când suntem trişti?

10 Replies

Când suntem trişti, primul impuls este să ne trântim pe canapea, să înşfăcăm cutia cu ciocolată, prăjituri, paleuri sau alte dulcegării şi să ne afundăm, înfulecând, în perne; eventual cu un serial siropos în faţa ochilor. Pe termen scurt, pare rezonabil şi eficient, pentru că zahărul e pe placul creieraşului, care nu întârzie să ne răsplătească aproape instant cu o mică doză de fericire.

Problema e că în acest caz plăcerea durează puţin. După ce am terminat de morfolit mai toate chestiile comestibile pe care le aveam prin jur, ne dăm seama că tristeţea e tot acolo, suntem şi mai pleoştiţi şi fără energie. Stomacul plin e cam inconfortabil, plus că ne simţim neputincioşi şi dezamăgiţi că iar am cedat tentaţiilor şi cântarul va arăta, nemilos, câteva kilograme în plus. Cu toate astea, mulţi continuă să aplice metoda, doar-doar o da rezultate.

Ei bine, sunt şi strategii mai eficiente: cartea preferată, muzică, o întâlnire cu prietenii, etc. Şi mai e şi mişcarea, care, după mine, e cea mai potrivită. Pare paradoxal, dar făcând mişcare ne energizăm şi dobândim o stare de bine, nu ne epuizăm fizic şi psihic, aşa cum înclină majoritatea să creadă.

biciclete

Continue reading →

Ce ai regreta dacă ai muri mâine?

30 Replies

Să ne imaginăm că de mâine nu mai exişti. Indiferent din ce motiv, viaţa ta se va încheia peste 24 de ore, iar sfârşitul nu poate fi amânat.

Ce gânduri îţi trec prin cap? Vreun regret?

De exemplu, că n-ai stat mai mult la serviciu lucrând la rapoarte? Că nu ai claxonat mai tare şi mai des în trafic? Sau poate o să-ţi pară rău că n-ai pierdut şi mai mult vremea la televizor sau pe Facebook, plângându-te de lipsa timpului?

Mai probabil, vei regreta că n-ai petrecut destul timp cu părinţii sau copiii tăi, cu prietenii, că n-ai cunoscut lumea atât cât ţi-ai fi dorit. Sau că pasiunea ta pentru gătit, tobe sau motociclete nu s-a concretizat în niciun fel. Poate te numeri printre cei care ar fi dorit să facă altceva în viaţă, dar din diverse motive ai ajuns pe alt drum şi în alt vis, care nu-ţi aparţine şi în care nu te regăseşti. Sau pur şi simplu ai fi vrut să trăieşti nişte experienţe deosebite, să te bucuri mai mult de ceea ce viaţa ţi-a pus pe tavă, dar ai refuzat.

teatro greco taormina - vedere spre mare

Dacă ai şti ca vei muri mâine, ai face lucrurile altfel?

Din păcate (sau din fericire) în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Nu putem să aflăm cu siguranţă clipa dispariţiei noastre, însă ne stă în putere să prevenim regretele sau măcar o parte din ele. Amânările nu ne avantajează, mai ales atunci când e vorba de pasiunile noastre şi de oamenii dragi.

Continue reading →

Încet şi bun. Despre produsele tradiţionale şi plăcerea de a mânca bine, într-un interviu cu Slow Food Braşov

7 Replies

Fast-food, grabă, semi-preparate, masă pe fugă, aditivi şi coloranţi – toate acestea sunt o realitate a prezentului, însă ele au o alternativă a cărei voce se aude tot mai bine: mişcarea Slow Food. 

slowfood brasov

În ultimii ani se constată o tendinţă de recuperare a unor obiceiuri şi produse de odinioară, mai ales în domeniul alimentaţiei. În acest context, târgurile tradiţionale au devenit o obişnuinţă în multe oraşe din România, unde micii producători locali au ocazia să comercializeze brânzeturi, miere, vin, carne, dulciuri, ceaiuri, fructe etc. Însă…

Cât de bune sunt produsele vândute aici?

Cum putem fi siguri că ceea ce cumpărăm de la târgurile în aer liber sunt alimente de calitate şi nu preparate din supermarketuri, reambalate şi vândute sub altă formă?

Care este relaţia dintre Slow Food şi curentul eco?

Mai multe despre produsele şi târgurile tradiţionale, dar şi despre redescoperirea plăcerii de a mânca bine, aflăm dintr-un interviu cu reprezentanţii Slow Food Braşov.

——————–

  • Ce înseamnă Slow Food? Care sunt principiile acestei mişcări?

Continue reading →

Puterea de a schimba lucrurile

8 Replies

If you can’t feed a hundred people, then feed just one.

Mother Teresa

Mulţi dintre noi, când eram mici, ne doream să schimbăm lumea.

Inspiraţi poate de eroii din cărţi sau desene animate, ne imaginam cum ne folosim puterile magice şi reuşim să ne îndeplinim toate dorinţele. Niciun vis, oricât de ciudat sau absurd ar fi fost pentru părinţi, nu ni se părea imposibil. Aveam o încredere nebună şi curajul să încercăm. Ne lansam cu capul înainte în orice provocare şi nu ne păsa ce vor spune ceilalţi.

schimbare

Între timp am crescut, am uitat de puterile magice şi ne-am făcut oameni serioşi. Nu ne mai place sa visăm, e prea “imatur”. Practic, renunţăm înainte de a începe. Avem senzaţia că oricum nu putem schimba nimic, de ce să ne mai ostenim? Jocurile sunt deja făcute de “cei puternici”. Aşa să fie oare?

Ne simţim prea slabi ca să ţinem piept vârtejurilor de nedreptate, intoleranţă, sărăcie, ignoranţă. Rafalele de ură ne sperie dorinţa timidă de a aduce un pic de seninătate şi linişte în jurul nostru. Uităm că schimbările reale nu se produc pur şi simplu, ci încep cu paşi mici, cu o contribuţie din partea fiecăruia. Şi, uneori, cu câteva lacrimi.

Unii dintre noi credem că nu avem nimic de oferit, că resursele noastre sunt infinit mai mici decât ceea ce are lumea nevoie şi că, în consecinţă, nu merită să încercăm să facem diferenţa. Însă cum putem câştiga o competiţie, dacă nici măcar nu ne aliniem la start?

Continue reading →