Tag Archives: România Pozitivă

Poftă de toamnă

La prima vedere, toamna pare un anotimp ceţos şi trist, când singurul lucru ce ne rămâne de făcut e să ne ascundem de ploi în casă, sub pătură, şi să moţăim în hibernare, pregătindu-ne de iarnă.

Dacă ne uităm mai bine în jur, vom constata cu uimire că toamna e, de fapt, o făptură veselă, iar în ciuda aparenţelor emană multă bunăvoinţă. Vara îmbracă totul în verde, în timp ce iarna ne orbeşte cu albul ei, transformat apoi în cenuşiu. Primăvara vine în alb verzui şi roz, culori pale şi moi.

toamna-in-parc-cu-frunze-galbene

Ei bine, toamna, în schimb, avem parte de un concert de culori jucăuşe în natură, cu frunze galbene sau purpurii, plus mere sănătoase şi rumene, dovleci portocalii, zacuscă de un roşu apetisant, reflexii inedite în apă şi un mozaic de marouri şi cafeniuri pretutindeni. Explozii de nuanţe care mai de care mai animate ne fură ochii în orice colţişor. Nu-i aşa că e nedrept s-o numim tristă?

Gustoasă şi gurmandă, toamna ne îmbie cu naturaleţe să gustăm din roadele ei. E un anotimp savuros până la ultima boare de vânt, iar dacă arunci un ochi prin pieţe vezi numai bunătăţi parfumate, dulci şi zemoase, crocante, încât e imposibil să rezişti unui răsfăţ cu fructe şi legume proaspete. Miros de mere coapte cu nuci, vin fiert şi aromă curată de ploi – aşa se simte toamna în case şi în aer.

Continue reading

Provocare: Oferă un cadou într-o zi obişnuită

Nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire.

Maica Tereza

Mai e un pic şi vin sărbătorile de iarnă, când toată lumea intră în febra cumpărăturilor şi a cadourilor. Se vor oferi daruri în strânga şi-n dreapta, de voie sau de obligaţie, mai mult sau mai puţin inspirate – pe bandă rulantă, aş îndrăzni să spun.

Astăzi îţi propun să faci un cadou cuiva drag fără o ocazie anume.

Să nu fie nici ziua de naştere, nici onomastica, aniversarea căsătoriei sau altă sărbătoare, ci o zi ca oricare alta. Poate chiar o zi de luni, ca aceasta, când multă lume se motivează mai greu să lucreze, visând încă la weekend sau la vacanţa care a trecut.

cadou-raluca

Cu siguranţă îi auzi pe cei din jur povestind sau menţionând măcar ce le-ar plăcea să primească ori să-şi cumpere.

Mama ta are nevoie de un ghiveci pentru flori, colegul şi-ar dori cartea aceea specială sau prietena visează de mult la o ojă colorată.

Sau poate ai trecut pe lângă o vitrină şi când ai văzut un lucru te-ai gândit imediat la o persoană anume, căreia cu siguranţă i s-ar potrivi.

Găseşte un dar care se încadrează în posibilităţile tale şi oferă-i-l unui om apropiat la care ţii, într-o zi obişnuită. Poate fi şi o gustare, un dulce sau un pahar cu suc pe care să desenezi ceva haios sau să scrii un citat simpatic. Continue reading

Schitul Dărvari – un loc liniştit în Bucureştiul agitat

De Schitul Dărvari am auzit acum ceva vreme, când mi-a fost recomandat pe blog cu multă căldură. Am fost uşor mirată de ideea de „schit” în mijlocul Bucureştiului, însă l-am notat, am căutat adresa şi când am prins vreme bună am plecat în descoperirea lui, pe străduţele de poveste de lângă Grădina Icoanei.

Am ajuns la Schitul Dărvari într-o zi plăcută şi răcoroasă, cu soare strălucind.

Intrând pe poarta schitului, agitaţia Bucureştiului rămâne undeva departe, în altă dimensiune, iar liniştea îşi face loc curajoasă spre suflet.

E unul dintre cele mai îngrijite locuri din câte am văzut, chiar cochet aş putea spune, cu flori şi multă verdeaţă, în mijlocul cărora veghează o biserică albă şi curată, pictată cu câteva potrete de sfinţi. Atmosfera blândă mă duce cu gândul la o mănăstire micuţă de munte sau la bisericile pitoreşti din nordul Moldovei. Cu siguranţă că dacă cineva ar fi adus legat la ochi aici, fără să ştie locul, nici prin gând nu i-ar trece că se află în neliniştita capitală.

Schitul Dărvari e unul dintre locurile din Bucureşti pe care le-aş recomanda unui străin. Nu este atât de promovat precum ar merita, dar poate chiar această lipsă de „celebritate” îl face atât de special.

Imaginile vorbesc de la sine. Dacă nu v-au convins nici ele, mergeţi şi vizitaţi-l 🙂

bucuresti-schitul-darvari Continue reading

Aici se dă “Bună ziua!” şi se spune “Mulţumesc!”

Am văzut imaginea asta în vitrina unui magazin din Sibiu şi mi-a plăcut ideea de a reaminti oamenilor cât de mult înseamnă aceste cuvinte, rostite din toată inima.buna ziua multumesc sibiu

Eu cred că dacă am fi mai atenţi atunci când folosim aceste banale expresii am avea parte de nişte surprize plăcute. Să privim în ochi şi să dăruim un zâmbet atunci când salutăm şi când mulţumim nu e mare lucru, însă rezultatele pot fi impresionante.

Aud foarte des oameni care se plâng că peste tot în jur sunt numai feţe triste, că lumea e neatentă şi rece. Aşteptăm mereu de la ceilalţi să ne zâmbească şi să fie amabili.

Vrem ca vânzătoarea de la mall să ne întâmpine cu o tonă de bună-dispoziţie, şoferul de taxi să ne spună un banc bun, iar străinul acela să ne ţină uşa politicos când intrăm într-un magazin. Când nu se întâmplă asta, înseamnă că nu merită să fie trataţi cu niciun pic de simpatie şi parcă ne luăm la intrecere cu ei în a fi mai nepoliticoşi. Să fie asta soluţia?

Continue reading

Bucureştiul văzut de la înălţime

Având în vedere că sunt mare amatoare de panorame, nu puteam să ratez o privelişte asupra Bucureştiului, mai ales că acum avem un turn de unde capitala poate fi admirată de la înălţime.

Sky-Tower bucurestiSky Tower este cea mai înaltă clădire din Bucureşti şi din România, cu o înălţime de 137 de metri şi 37 de etaje.

În perioada 9 august – 27 septembrie 2013, turnul îşi deschide porţile pentru public în cadrul evenimentului SkyTower Open Doors. Astfel, în fiecare vineri, între orele 17.00 şi 21.00 (iniţial, programul a fost între orele 11.00 şi 18.00) puteţi urca la etajul 34 pentru a vedea Bucureştiul de sus.

După ce am amânat de mai multe ori vizita la Sky Tower, vinerea trecută am reuşit în sfârşit să ajung. A fost o zi tare plăcută, în care soarele a ieşit în faţa norilor şi a transformat după-amiaza într-un cadru perfect pentru relaxare. M-am învârtit un pic până să găsesc intrarea, deşi, după cum bănuiţi, turnul e mai mult decât vizibil :D. Momentan în zonă încă se lucrează, aşa că există un şantier chiar lângă clădire.

Nu am aşteptat foarte mult pentru a urca, fiindcă deja se strânsese lume. Pentru a ajunge la etajul 34 trebuie să vă treceţi numele şi data într-un tabel, la recepţie, şi apoi sunteţi conduşi la lift, alături de alţi vizitatori. Intrarea este liberă, nu se cer alte date personale şi nu e nevoie nici de buletin.

Sus am dat peste o atmosferă foarte plăcută, cu oameni curioşi şi entuzismaţi făcând poze sau pur şi simplu admirând priveliştea. Erau şi mulţi copii care alergau gălăgioşi de colo-colo, dar şi persoane care profitau la maxim de mesele de ping-pong. M-am dus glonţ la ferestrele uriaşe şi am dat câteva ture – turnul oferă o vedere de 360 de grade. Nu am reuşit să văd prea mult la telescoape, aşa că m-am mulţumit cu priveliştea fără zoom.

Continue reading

Ziua fără… televizor?

Aud în ultima vreme că tot mai mulţi oameni nu se mai uită la televizor sau au renunţat de tot la acest aparat. Asta înseamnă că recuperezi mult timp preţios, pe care poate altfel l-ai fi pierdut urmărind hipnotizat emisiuni de scandal cu dezvăluiri „şocante”, talk-show-uri despre totul şi nimic sau seriale siropoase care îţi storc câteva lacrimi. Nu mai vorbesc de „breaking news”-urile având ca temă ultimele achiziţii ale vedetei x în materie de pantofi, de exemplu….

A renunţa la televizor e, cumva, un motiv de mândrie. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, mulţi dintre noi am crescut alături de acest „animal de casă”, care ne-a hrănit iluziile şi ne-a dat şi câteva lecţii importante despre viaţă. Sigur, erau alte timpuri, cu mai puţine posturi TV, cu nu aşa multă agitaţie. Însă e greu să te desprinzi de tradiţia privitului la TV seara, poate chiar în familie, după ce ai luat cina şi vrei să te relaxezi un pic, fără să depui prea mare efort.

Pe de altă parte, mulţi dintre oamenii care aleg să renunţe cu satisfacţie la televizor se orientează spre… calculatorContinue reading

Despre Tulcea, subiectiv

Sunt unele locuri în care am senzaţia că axa timpului rămâne undeva departe, iar eu stau suspendată pentru câteva zile deasupra ei, ca într-un balon cu aer cald, unde totul devine mic şi discret, lipsit de aglomeraţie sau reclame ţipătoare. După care cobor lin înapoi în viaţa reală.

Un astfel de loc este Tulcea. Nu pentru că aici ar avea loc cine ştie ce magii sau vrăjitorii, ci pentru că e oraşul în care am crescut, iar fiecare colţ de stradă e un ecran pe care mi se proiectează încet-încet amintiri bine întipărite. Chiar dacă s-a schimbat mult de când m-am mutat eu, s-au construit case, s-au vopsit blocuri şi a apărut chiar şi un „mall”, mi-e greu să fiu obiectivă când vine vorba de Tulcea.

Trecând pe străzi şi pe lângă case cu poveşti, îmi revin în minte tot felul de experienţe: aici e locul unde făceam schiţe la ora de desen în aer liber, acolo poposeam când plecam de la şcoală, dincolo mergeam în zilele de sâmbătă dimineaţa, în parcul ăsta mă plimbam după ore… Cu greu îmi dau seama cât de repede a trecut timpul. Şi chiar dacă poposesc în lumea asta a amintirilor destul de rar, sunt mereu recunoscătoare pentru ce am trăit acolo.

tulcea-monumentul-vazut-de-pe-faleza

Continue reading

Ascultă

În lumea noastră care glorifică multitasking-ul şi rapiditatea, clipele parcă o iau mereu la goană, în timp ce noi încercăm să ne ţinem după ele, fără să mai avem răgaz să privim în jur. De acelaşi tratament are parte şi comunicarea, care a devenit mai grăbită şi neglijentă.

Când ai stat ultima dată în faţa cuiva şi l-ai ascultat cu atenţie, fără să faci nimic în timpul ăsta? Fără să butonezi telefonul, să te uiţi în altă parte, să scrii la laptop sau fără să-l întrerupi cu nerăbdare?

Cei mai mulţi dintre noi ne folosim urechile pentru a auzi sunetele şi ecourile din jur, uitând de partea a doua: ascultatul. Ne limităm la a prinde rumoarea din zbor şi a-i da drumul imediat, fără a fi atenţi la sensul ei, cu o indiferenţă trufaşă faţă de mesajul transmis. Este, probabil, un protest la sutele de biţi de informaţie la care suntem expuşi zilnic, astfel încât preferăm să ne astupăm mintea pur şi simplu şi să ne închidem. Cumva, apărarea asta a devenit un reflex, aşa că devine greu să ascultăm atent chiar dacă cel care ne vorbeşte nu este un televizor violent sau un banner publicitar strident, ci o persoană dragă.the-one-who-listens-understandsI-am cunoaşte mai bine pe oamenii de lângă noi dacă am şti să le acordăm nu doar timpul, ci şi atenţia noastră, atunci când vorbesc. Am ghici poate mai uşor ce-şi doresc de ziua lor, am şti ce culori le plac sau care e felul lor de mâncare preferat.

Aşa că dorinţa mea de săptămâna asta este să ascult mai atent, să-l las pe celălalt să vorbească în ritmul său, fără să-l întrerup la fiecare cuvânt. Şi vă provoc şi pe voi să faceţi la fel.

—–

Articol publicat pe România Pozitivă

 

Spune ce vrei

Mi-ar plăcea ca el să fie mai atent, Oare de ce nu înţelege ce vreau?, Chiar nu ştie că mă deranjează gestul ei?, Nu-şi dă seama că mă enervează atitudinea asta? – fraze gândite şi nerostite, îndreptate împotriva unor oameni care poate nici nu bănuiesc ce simţim…

De atâtea ori ezităm să ne exprimăm sentimentele, încât ne pierdem exerciţiul comunicării şi uităm că cei de lângă noi nu ne pot ghici gândurile şi nu au cum să ştie pur şi simplu ce ne dorim într-un anume moment. Limbajul nonverbal nu e relevant întotdeauna, expresiile faciale şi gesturile pot da greş sau pot fi înţelese în fel şi chip. La fel şi tăcerea – poate fi interpretabilă, iar unora le scapă semnificaţiile ascunse ale unui oftat sau ale unei ridicări enervate din sprâncene.

Atunci ce mai rămâne de făcut?

E simplu: spune ce vrei.

multe probleme ar disparea daca

Continue reading